Cred ca atunci cand esti cu adevarat indragostit iti pui cu intr-adevar problema daca esti un om bun sau nu.. pana atunci, acest lucru nu conta. Nu avea cum sa iti treaca prin minte cat de mult esti capabil sa iubesti.. Ajungi sa iti pui atat de febril problema existentei tale si atunci devii. Abia atunci cazi in tine in asa hal ca aproape uiti de ceilalti, inclusiv de cel pe care il/o iubesti, astfel incat, uneori, trezit pentru cateva minute din somnul de tine, oglinda stinsa a celuilalt doar pentru acele cateva minute pare o lucrare cu totul spectaculoasa.
De aceea cred ca oamenii sunt eminamente monogami.. nu putem cadea in noi si in timp decat o data sau cel putin numai pe rand.
