duminică, 30 decembrie 2007

2008 sa va fie debordant :)

A mai trecut un an si poate fara sa il simt. Nu stiu cat a fost fericit dar simt ca a fost un an in care am mai facut un pas catre mine.

Ile spune ca fericirea nu e o stare care poate fi descrisa sau care poate fi afirmata. Este doar o stare de negare; pentru ca NU simti restul esti fericit - nu simti somnul, durerile de cap, grijile sunt pseudo catre inexistente... Deci omul este la baza o expresie a fericirii. Trebuie doar sa nu ne mai incatusam singuri.

Vreau sa multumesc tuturor care m-au citit sau ma citesc. Mare parte din cele 70 articole sunt rezultatul energiei transmise de voi.

Acum va las ... ma duc sa imi competez listuta cu pentru ce trebuie sa fac la anul cu itemuri gen nu mai mananc de la KFC, nu mai beau vin mai mult de un pahar samd.

marți, 18 decembrie 2007

Block-Bach sau despre cum nu vrem totusi sa ne izolam


Block-Bach este un spectacol de dans care se joaca la Teatru Odeon. Cred ca s-au scris multe despre acest spectacol. Prima oara am citit in Evenimentul zilei o cronica scrisa foarte entuziast de Bucurenci. Trebuia vazut.

Nu imi plac adjectivele pentru ca in fond nu exprima nimic. In general, cand nu stii ce sa spui, trantesti un epitet pentru a masca vacuumul din mintea ta. Acum insa e altfel. Block-Back este un spectacol foarte bun si foarte emotionant. Atat de hipnotizant ca intreaga ora de spectacol pare un interval de cateva minute. Discutam dupa spectacol cu Carm ca biletul ar trebui sa vina cu un dictionar de intrepretare a miscarilor. Desi arta presupune co-participare, tema spectacolului este atat de surprinzator-actuala ca esti preocupat sa vezi doar ce crampeie din existenta ta urbana au fost stilizate si imortalizate acolo.

Civilizatia pastreaza in continuare codurile, implicit pasiunea pentru ele si interesul pentru consumul de arta la fel ca pentru consumul de iaurt sau de talk-show-uri.

In alta ordine de idei, Carm remarca faptul ca i-ar fi placut ca CRBL sa fi fost mai mult folosit in economia spectacolului. Si mie :) Iata inca un argument pentru faptul ca dincolo de interesul pentru a intelege lumea cu ce este si ce a fost, nu putem sa nu ne lasam dominati de dorinta de a ne aseza si noi in ordinea firescului, a artei, a lumii. Mai presus de orice vrem sa fim intelesi si apoi sa intelegem (ceva mai mult si mai elocvent despre cum comunica artele in timp, click aici).

Sau poate ca viata urbana presupune dobandirea reflexului de a apasa nebun pedala timpului - traim incercand sa ajungem viitorul consumand prezentul si lasandu-l in urma sub forma de trecut..

Cat despre imagini cu impact puternic din spectacol, nu pot sa nu ingramadesc aici cateva cuvinte despre expresiva Coca Bloos care se lasa purtata pe scena de geanta ca si cum toate grijile noastre ar sta numai acolo ... sau despre dansul prelung sarutandu-se in timp ce urcau si coboarau scarile al celor doi protagonisti (Razvan Mazilu si Monica Petrica). Da.. iubirea te urca si te coboara si probabil ca ar trebui sa insemne doar un sarut de la un capat la altul. Cum ar fi o viata de om numai sarutandu-te ? Nu cred ca ar fi rea :)

duminică, 16 decembrie 2007

Despre cum uit ce e imporatant fara sa fi stiut vreodata


Azi a fost o zi fericita cu bani. Asta se intampla cam o data pe saptamana. Saptamana trecuta am cumparat cateva carti si azi probabil urma sa fac la fel pentru ca stabilisem cu Catalina sa mergem prin Carturesti. Ca sa imi pun singura piedica pentru ca oricum cumpar carti mai repede decat citesc, m-am hotarat sa ma duc sa imi cumpar inainte cateva piese de lenjerie intima:P Dupa probat pana au inchis magazinul, am plecat aproape leftera si mai fericita.

In Carturesti o multime de carti... Catalina s-a lipit rapid de cateva exemplare si faceam ravase mintale cu ce trebuie neaparat sa luam data viitoare... La subsol am descoperit o antologie de la Editura Trei cu 17, pare-mi-se, povestiri erotice romanesti. Am sarit repede la cea scrisa de Dan Sociu - ultima mea descoperire in materie de poezie. Nu pot sa o rezum, de-abia am indraznit sa ii citesc Catalinei cateva pasaje... Dupa ce ne-am mai amuzat asupra catorva titluri si pasaje cum ar fi ,,think globally, fuck locally" sau ,,dirigintele", vroiam foarte mult sa o cumpar.. Inca 40 ron si ajungeam sa stau 2-3 zile acasa mancand zacusca si compot. Nu, nu... In fond e genul de carte pe care o citesti numai in baie... nu poti lasa lumea sa te vada ca citesti astfel de exemplare sau cel putin nu ii lasi sa te vada mustacind...

Si apoi ce efect am sa obtin...?! Am sa umblu ca o musculita beata ca saptamana trecuta dupa ce am dezbatut cu fetele aspecte legate de orgasme si prezervative.. Tocmai cand citisem si eu intr-o cartea de seama ca pentru adevaratul intelectual orice text citit sau fenomen de cultura trebuie sa insemne un spor de constiinta. Constiinta mea.... eu si constiinta mea nu ne vizitam prea des si nu cred ca pot sa o sporesc inca... e prea dificil pentru ca nu vrei sa iti aduci aminte ca viata e prea scurta, ca probabil s-a dus 25-50% din ea si pana acum tu ai facut totul anapoda, prost si fara tine...

Catalina, tacticoasa, mi-a oferit dupa 10 minute un premiu de consolare... ciocolata belgiana. Yummy... si in fond stimuleaza aceeasi zona a creierului ;)

Bleeding Love - Leona Lewis

Azi nu ma mai amagesc si nu ma mai evit. Sunt o persoana rea si in aparenta si in esenta....




Closed off from love
I didn't need the pain
Once or twice was enough
And it was all in vain
Time starts to pass
Before you know it you're frozen

But something happened
For the very first time with you
My heart melts into the ground
Found something true
And everyone's looking round
Thinking I'm going crazy

But I don't care what they say
I'm in love with you
They try to pull me away
But they don't know the truth
My heart's crippled by the vein
That I keep on closing
You cut me open and I

Keep bleeding
Keep, keep bleeding love
I keep bleeding
I keep, keep bleeding love
Keep bleeding
Keep, keep bleeding love
You cut me open

Trying hard not to hear
But they talk so loud
Their piercing sounds fill my ears
Try to fill me with doubt
Yet I know that the goal
Is to keep me from falling

But nothing's greater
Than the rush that comes with your embrace
And in this world of loneliness
I see your face
Yet everyone around me
Thinks that I'm going crazy, maybe, maybe

But I don't care what they say
I'm in love with you
They try to pull me away
But they don't know the truth
My heart's crippled by the vein
That I keep on closing
You cut me open and I

Keep bleeding
Keep, keep bleeding love
I keep bleeding
I keep, keep bleeding love
Keep bleeding
Keep, keep bleeding love
You cut me open

And it's draining all of me
Oh they find it hard to believe
I'll be wearing these scars
For everyone to see

But I don't care what they say
I'm in love with you
They try to pull me away
But they don't know the truth
My heart's crippled by the vein
That I keep on closing
You cut me open and I

Keep bleeding
Keep, keep bleeding love
I keep bleeding
I keep, keep bleeding love
Keep bleeding
Keep, keep bleeding love
You cut me open and I

Keep bleeding
Keep, keep bleeding love
I keep bleeding
I keep, keep bleeding love
Keep bleeding
Keep, keep bleeding love
You cut me open and I
Keep bleeding
Keep, keep bleeding love

vineri, 14 decembrie 2007

Living nightmare

De ce exista relatii cu probleme ?

Pentru ca relatiile nu se pot intemeia decat pe sinceritate si in contradictie cu non-relatiile de complezenta... Duse la extrem, in timp, non-relatiile ajung sa exprime comfortul si linistea absoluta, pe cand relatiile veterane nelinistea : ,,nu iti sta bine imbracat(a) asa", ,,nu am incredere in tine ca nu o sa faci nimic" s.a.m.d. Si toate aceastea pentru ca suferim de ,,patima inductiei" si credem ca putem putem stii ce e mai bine pentru celalalt doar pentru ca ,,il cunoastem"...


miercuri, 12 decembrie 2007

Buze lux

Rasfoind azi revista Eva-magazin, am vazut o reclama la un ruj cu miez de pulbere de aur de 24 karate ! Muoamaaa... Ma intreb daca barbatii care saruta buze astfel incondeiate au vreo parere referitoare la acest aspect..

Oricum, noi, fetele disciplinate consumeristic, asteptam cu nerabdare glossul cu diamante pe bune si fardurile pe baza de probe de sol de pe Pluto..

David Bisbal - Quien me iba a decir

Ce ne place cel mai mult la barbati ? Cred ca talentul:) Pentru orice. Dus la extrem cu multa inversunare.

Si pentru a exemplifica precis, iata un exemplar cu un talent iesit din comun... cum ar spune Ile, e demential..:) Numai pentru cum pronunta sa zicem ,,que la gente viene y va."...

Uneori stau si ma gandesc ce a fost mai intai.... adica... muzica a degenerat in cuvinte sau invers ?



De tus labios, de tu tibio cuerpo,
de tus noches, de tu fuego y de tu piel,
de tu amor él era el dueño.

Tus caricias, todos tus secretos,
el tesoro ajeno de tu dulce miel,
lo que nunca imaginé.

Quién me iba a decir,
que serías la lluvia y yo la tempestad.
Quién me iba a decir
que tenías la cura de mi enfermedad.
Quién me iba a decir
que serías la sangre de mi corazón.
Quién me iba a decir
que tenías la paz que tanto me faltó.

Por eso qué más da,
que la gente viene y va.
Dime, qué mas da
si tu vientre es mi verdad.
Por eso, qué más da
que este mundo esté al revés.
Dime, qué mas da
si me besas otra vez.

Tú, la inalcanzable, la imposible,
la mujer que yo esperaba un día tener,
la razón de mis deseos.

Tú la deseable, la impasible,
ángel prisionero de quien no te ve,
la que yo siempre soñé

Quién me iba a decir,
que serías la lluvia y yo la tempestad.
Quién me iba a decir,
que tenías la cura de mi enfermedad.
Quién me iba a decir,
que serías la sangre de mi corazón.
Quién me iba a decir,
que tenías la paz que tanto me faltó.

Por eso, qué más da,
que la gente viene y va.
Dime, qué mas da,
si tu vientre es mi verdad.
Por eso, qué más da
que este mundo esté al revés.
Dime, qué más da,
si me besas otra vez.

Sólo me basta la verdad
de mi calor en tu humedad
cayendo por tu cuerpo… oh.
Eres mi billete al más allá,
de donde no quiero regresar
si muere el universo...
qué mas da.

(Quién me iba a decir)
(Quién me iba a decir)

Quién me iba a decir,
que serías la lluvia y yo la tempestad.
Quién me iba a decir,
que tenías la cura de mi enfermedad.
Quién me iba a decir,
que serías la sangre de mi corazón.
Quién me iba a decir,
que tenías la paz que tanto me faltó.

Por eso qué más da,
si la gente viene, viene y va
dime, qué más da
qué mas da, qué mas da,
por eso qué más da,
que este mundo esté al revés,
dime, qué mas da
si me besas otra vez.

¡Quién me iba a decir!

luni, 10 decembrie 2007

Nu tu...

Desi suntem aparent sanatosi, suferim de memorie.

Si nu vreau sa ma vindec uitand ca tu esti tu si sa incep sa cred ca tu esti eu.

Si nu vreau ca tu sa crezi altfel dar la fel ca mine.

Nu vreau sa devii o posesie a mintii sau a mainilor mele pentru ca apoi imi va fi mai greu ca acum pentru ca nu te am.

Si mi-e trist si toata ceata condenseaza pe mine in stropi mici ca si cum as aduce cu mine aerul rece.. Sau poate ca de fapt masor in garde de temperatura -37 Celsiusi...

duminică, 9 decembrie 2007

Despre tirania feedbackului

In teoria comunicarii, feedbackul este o etapa in evolutia intelegerii comunicarii. Din linie dreapta comunicarea devine cerc.

Pana acum s-a vorbit despre binefacatoarea functie de adecvare a discursului pe care o are feedbackul. Eu as vrea acum sa punctez acum functia nesuferita de motivare pe care o are feedback-ul. Practic ajungi sa mai transmiti mesaje abia dupa ce primesti feedback. Si daca nu primesti nimic inapoi ce faci ? Explodezi ca o gigantica rosie ? Sau doar ramai asa blestemat si absorbant ca o gaura neagra ?

Se poate altfel intampla sa dezvolti o dependenta de feedback sau mai bine spus o dependenta de celalalt. Si fara el care sa te incadreze e posibil sa ramana din tine doar amiba... Si amibele nu vorbesc - ultima oara cand am verificat asa era. Asadar, risti sa ramai fara identitate pe o perioada nedefinita fara probabil macar sa fii vorbit cu cine trebuia.

Si totusi feedbackul trebuie sa existe din ratiuni economice sau pentru ca pur si simplu nu avem tot timpul din lume.

Cel mai bine este sa nu ai limite, altfel esti limitat - experimentati, va rog !

Am obosit sa aud comentarii ale unor oameni despre alti oameni cum ca ceilalti ar fi prosti. Nu cred ca exista diferente majore intre ce detinem fiecare intre urechi sau sub coaste ( in cazul in care procesam cu creierul in forma de inima). Si toate acestea sunt astfel pentru ca traim cam in acelasi spatiu, ni se intampla cam aceleasi lucruri...

Diferenta intre cei aparent inteligenti si cei care nu stiu ca sunt si ei asa estre rutina exprimarii. A parea inteligent tine de experienta si de constientizarea faptului ca pentru ceea ce esti si pentru ceea ce vrei sa exprimi, numai tu esti cel care fixeaza limitele, nu ceilalti.

A exprima nu este un proces in doua etape - intai gandesti si apoi spui/scrii/atingi. Nu asa. Pe masura ce exprimi lucruri de-a dreptul surprinzatoare ies la suprafata si nu stiu daca e ceva pe lumea asta care poate provoca mai multa placere.

Acum nu am spus un adevar nebanuit; multi au aflat demult asta (vezi culturile occidentale). Adevarata provocare insa vine din a reinvata sa si asculti totodata, in permanenta, si nu ca o a doua etapa...
update a 2a zi:
Trecand prin Piata Revolutiei am vazut ca de obicei monumentul pe care scrie ,,Glorie martirilor nostri" si in urmatoarea secunda ma gandeam ca de fapt ar trebui sa scrie ,,Glorie prostilor nostri" si am stat asa socata si ma uitam la mine de ce cinism voluptos sunt in stare... oare asa de puternica a fost campania de confiscare a Revolutiei din '89 ca pana si eu am fost sadita cu ideile ei ?

versinuea 2.0 este mai slaba decat versiunea 1.0 din mintea mea

De ce le place oamenilor sa calatoreasca. Nu e vorba de destinatie, drumul este cel mai important. El este mereu magic. Si este asa pentru ca atunci cand calatoresti ai ocazia sa meditezi, sa fii tu cu gandurile tale si ele sa treaca prin fata ochiilor mintii tale asa cum ceilalti oameni sau masini curg pe langa tine.

Imi doresc sa scriu aici mai ales cand ma misc dintr-un loc in altul. Am atatea idei ca v-as plictisi, dar cand ajung in fata monitorului parca nu numai corpul dar si mintea mea iau o pauza.

sâmbătă, 8 decembrie 2007

Doar esenta

Sa ai prieteni e un lucru bun. OARE ? Cum ar fi sa nu ai nevoie de prieteni ? Sa vrei sa spui ceva sau sa faci ceva anume si o persoana care trece pe langa tine sa fie instantaneu disponibila sau sa rasara asa de nicaieri. Mereu alta persoana si mereu exact cea care trebuie. Celalalt sa nu iti dea dreptate dar nici sa te contrazica; sa te asculte si sa spuna ceva care sa te faca sa respiri sub greutatea propriilor tale idei. Fara obligatii si fara sa imi mai vezi apoi vreodata...

Cum ar fi sa poti sa saruti tipul care sta pe scaunul de vis-a-vis in metrou si in timpul acesta inelele pretensionate cu latimea de 1 metru ale tunelului sa se desfaca si sa dispareti undeva dupa ele... ?

vineri, 7 decembrie 2007

Flux

Profesorului de literatura din liceu ii eram intr-adevar recunoscatoare pentru ca simteam ca imi pusese in mana cutitul si furculita pentru literatura. Nu mai ,,mancam' cu mana si simteam ca datorita lui sunt capabila sa inteleg orice text si sa nu ma tem de el. Ei asta era valabil pana in zilele acestea in care ma incapatanez sa citesc Sabato si Paleologu. Nu e vorba numai de referirile la alte teme sau texte din spatiul culturii din care nu pot sa musc... e pana vorba si de vocabular... lectura unor asemenea texte se transforma intr-o lectura asidua a dictionarului explicativ. Clar nici cu mana nu sunt capabila sa mananc. Nu am ce cauta nici in Excalibur - restaurantul si probabil nici macar in textele acelor timpuri... cu ce sa tot incep ?

Pot sa va spun insa cu certitudine dupa 4,5 ani de facultate de comunicare ca NU exista comunicare. Nu exista deschidere. Daca aveti impresia ca va inteleg sau ca ma intelegeti este doar... o impresie. Si toate teoriile despre cum sa comunicam mai bine sunt doar barbarisme, amputari ale sinelui. Nici macar nu o sa ne punem de acord. Vom colectiona stari frustrante din ce in ce mai puternice amagindu-ne ca ne intelegem. Pe naiba ! Omul cu tot ceea ce tine sa spuna este o entitate compacta si singulara. Este intangibil.