miercuri, 30 ianuarie 2008

A iti pune problema este sursa tuturor problemelor: dihotomia


Nu imi place sa fac diferentieri intre femei si barbati. Mereu cred ca apucaturile de genul acesta sunt o falsa problema si ca de fapt suntem toti oameni. Asta conteaza. Omul din noi e numitorul nostru comun. Puterile sunt diferite. Atat.

Azi insa mi se pare ca intr-o anumita privinta nu numai ca suntem diferiti ci ca suntem fundamental pe dos. Anume - maniera in care ne indragostim. Noi incepem sa ii iubim atunci cand sunt bolnavi, cand au probleme, cand au slabiciuni, cand isi pierd firea.. Noi fetele suntem macabre, avem un gust pentru cadavre... sau poate pur si simplu suferim de complexul ca Mesia nu a fost femeie si trebuie si noi sa ne inviem dar mai ales pe ei...

Ei - dimpotriva...

Realitatea cu totul este pe dos fata de poveste azi... fetele trebuie sa poarte armuri, sa lupte, sa salveze... Am sa ma opresc aici pentru ca articolul va deveni prea personal altfel si nu vreau. Stiu ca poate multora dintre voi tocmai asta nu va place... prea scurt, prea cifrat. Insa, cred in puterea inzecita a ideilor fara exemple. Este de o mie de ori mai bine cand gasesti tu singur exemplul... si de fapt, numai asa ideea capata adevarata valoare.

miercuri, 23 ianuarie 2008

Adevaratul lux

Cu ce fel de oameni ne inconjuram ? Oameni slabi, care fac multe greseli si care aleg sa invete sau nu din ele dar din care invatam oricum noi, cei apropiati lor ? Sau oameni mai puternici decat noi care ne inspira, ne tensioneaza si ne pun la indoiala... ?

Stiu, acum va ganditi ca oricum ne incojuram cu ambele tipuri si numai impreuna ne sunt benefici si ne echilibreaza. Oare ? Si daca va ganditi la cei mai apropiati voua.... ii dominati sau va domina ? Nu exista oare un tipar, o matrice dincolo de ei ?

Raspunsul insa este prea simplu... M-am hazardat insa cu intrebarile de mai sus pentru ca drumul catre ceva anume este intotdeauna mai savuros decat destinatia. Cat de plictisitori si searbezi ar fi oamenii fara indoielilor lor, nu? Revenind, eu cred ca ajung mereu sa aleg oamenii pe care ii pot admira, nu pe cei care ma admira. Si cu fiecare zi imi confirm ca este cea mai putin nefericita alegere, cea mai lucida si cea mai onesta...

Iar la sfarsitul acestei zile, as vrea sa prind in insectarul acesta de insemnare 2 lucruri ce apartin a 2 persoane pe care le admir mult: o fotografie superba facuta de Ile zilele acestea cat s-a plimbat prin Londra si ideea mai mult decat pretioasa a Monicai cum ca toate libertatile pe care ni le acordam sunt de fapt ceea ce ne limiteaza...

sâmbătă, 19 ianuarie 2008

Pentru ca nu cred ca am sa reinviu prea curand


Sunt multe lucruri pe care nu le inteleg. Cel mai mare dintre ele este faptul ca am impresia ca nu traiesc ce/cum as vrea pentru ca imi lipseste ,,ceva" si apoi... ori de cate ori sunt aproape de acel ceva imi dau seama ca traiesc doar pentru ca nu il am. Cum e posibil ca mintea noastra sa intre si sa nu mai iasa dintr-un cerc pentru ca totul te impinge inapoi ? Cum e posibil ca unele lucruri, oricat de mult ai vrea, sa nu se schimbe ? Nu suntem trestii... suntem niste bete rupte si uscate care trosnim in focul albastru de idei marunte. Nu suntem flexibili. Am inceput sa am indoieli cu privire la faptul ca suntem vii...

va mai urma

update:
de fapt nu stiu despre altii daca sunt vii sau nu... dar totusi cred ca oamenii vii se pot imparti in morti de simtul realitatii sau morti din cauza lipsei lui. Oricum nu e bine si indiferent carei categorii apartinem, am fi vrut sau am ar fi ,,trebuit" sa murim din cealalta cauza.

luni, 14 ianuarie 2008

Amintiri la fel

A mai trecut o zi in care a sarit siguranta, in care s-a pometit despre zodii in discutii directe.... (daca omul nu are o credinta, isi face una). Inca o zi in care mi-am carat hartiile intr-o plasa DOV LAND. Inca o zi cu discutii despre cum sa te faci respectat numai daca nu respecti. Nu e nimic uman in social... socialul tine de regnul animal. Nu trebuie sa fii om ca sa traiesti intr-o comunitate, nu? Iar relatiile de lunga durata... se pare ca sunt doar o forma de dresaj...

Inca o zi in care mi s-a cerut si nu am dat (SUFLETUL) si in care am cerut si nu mi s-a dat sufletul... Suntem atat de singuri uneori... Si inca o zi in care ma supara existenta sexualitatii pentru ca odata constient de puterea ei, nu mai e nimic care sa o domine...

Da.. a mai fost o zi in care am alergat ca un soarece in acelasi labirint cu aceleasi capcane de doruri prinse de coada...

duminică, 13 ianuarie 2008

Mika - Happy Ending


Cineva mi-a spus sa ma apuc sa ascult muzica buna si sa incetez cu muzica gay. Ce sa zic.. m-am enervat, dupa aceea mi-am dat seama ca are dreptate :)) Mika nu se stie daca e gay sau nu, dar este clar ca tinteste si aceasta comunitate. Oricum, e prea buna aceasta piesa.

In alta ordine de idei, homosexualitatea ramane anormala in mentalul multora mai ales da cand persoanele de sex feminin pot raspunde provocarilor de orice fel. Cine ar fi crezut ca emanciparea noastra ii va ingramadi pe ei mai bine in colt ?



This is the way you left me,
I'm not pretending.
No hope, no love, no glory,
No Happy Ending.
This is the way that we love,
Like it's forever.
Then live the rest of our life,
But not together.

Wake up in the morning, stumble on my life
Can't get no love without sacrifice
If anything should happen, I guess I wish you well
A little bit of heaven, but a little bit of hell

This is the hardest story that I've ever told
No hope, or love, or glory
Happy endings gone forever more
I feel as if I feel as if I'm wasted
And I'm wastin' everyday

This is the way you left me,
I'm not pretending.
No hope, no love, no glory,
No Happy Ending.
This is the way that we love,
Like it's forever.
Then live the rest of our life,
But not together.

2 o'clock in the morning, something's on my mind
Can't get no rest; keep walkin' around
If I pretend that nothin' ever went wrong, I can get to my sleep
I can think that we just carried on

This is the hardest story that I've ever told
No hope, or love, or glory
Happy endings gone forever more
I feel as if I feel as if I'm wasted
And I'm wastin' everyday

This is the way you left me,
I'm not pretending.
No hope, no love, no glory,
No Happy Ending.
This is the way that we love,
Like it's forever.
Then live the rest of our life,
But not together.

A Little bit of love, little bit of love
Little bit of love, little bit of love [repeat]

I feel as if I feel as if I'm wasted
And I'm wastin' everyday

This is the way you left me,
I'm not pretending.
No hope, no love, no glory,
No Happy Ending.
This is the way that we love,
Like it's forever.
To live the rest of our life,
But not together.

joi, 10 ianuarie 2008

Prietenele mele 3 - bitter lemon

Exista un moment in viata a 2 sau mai multe prietene destul de important - sa il cunoastem pe noul prieten al uneia dintre noi... Sunt cazuri si cazuri. Unele fericite, altele nu... Acum as vrea sa va vorbesc despre cele nefericite. Genul de tip care a cucerit si ultimul bastion al fiintei prietenei tale. ,,Ultimul" insemnand oricare dintre urmatoarele: timpul ei, sufletul ei, puterea de exprimare. Ca atotstapan si proaspat admistrator, acum ca a cucerit si si-a demonstrat valoarea primordiala (in alte planuri inca se mai straduieste), el vorbeste mult... despre orice, este vesnic nemultumit si se poarta urat ca sa folosesc o exprimare eleganta. Nimeni si nimic nu mai conteaza pentru ca el este stapanul lumii.

Tu incepi sa nu mai pastrezi legatura cu prietenele tale pentru ca nu esti in stare sa te justifici cum inca te mai insotesti cu un astfel de exemplar jignitor pentru ele (cu tine este mereu adorabil... sau macar in general...). In mintea ta, tu ai ramas cu el pana la adanci batraneti... Vorbesti din ce in ce mai mult cu el, despre toate nimicurile.. el incepe sa fie nemultumit ca tu nu ai de fapt ,,prietene" (celelalte oricum nu era nimic de capul lor) ... clar, vorbesti mult, il bati la cap... sigur esti nebuna...sau cel putin ceva nu e in regula cu tine...

Din senin te trezesti ca iti vine sa plangi din orice. Nu o faci. Te rezervi pentru filmele siropoase si piesele lente. Descoperi ca poti sa faci rau mai mult sau mai putin involuntar. Si cu precadere lui... Cu capul pe perna sau uitandu-te in oglinda, poti sa spui si tu ca esti o ,,scorpie". Uneori cu mandrie semi-isterica, alteori crezand ca esti blestemata consumand firul interminabil al remuscarilor... Cine erai tu ? Care erau ideile tale de baza ? Principiile...?

Dupa o vreme, totul e facut praf... El nu te mai iubeste. Nu mai sunteti impreuna. In mare, iti recuperezi vechile prietene care suporta cu stoicism laude la adresa lui. Neputincioase, incearca sa nu spuna prea multe si isi rod unghiile ca nu pot sa iti cumpere ele imediat la oferta din mall fix tipul pe care stiu ele sigur ca il meriti... Da, barbatii ar trebui sa vina la cutie.

Dupa o vreme el te redescopera intamplator.. dar mai ales pe prietenele tale - mai vechi sau mai noi. Ele ii par de-a dreptul interesante si fermecatoare... Si acum ca toti ati ramas ,,amici", nu poti sa ii dai numarul de telefon al uneia dintre ele...

luni, 7 ianuarie 2008

Ei da... omenirea nu va disparea prea curand :)


Citeam azi o recenzie despre Colectionarul lui Fowles in care autorul era indelung laudat pentru iscusinta cu care a reusit sa surprinda sufletul si psihologia feminina mult mai bine decat in cazul personajului masculin. Socant !

De la Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus, tema principala pentru a reda relatiile dintre persoanele de sex opus a fost ca nu se inteleg, ca nu reusesc sa comunice. Schimbul de replici se rezuma la fraze amuzante prin absurditate si toate spuse cu acelasi scop. Acum traim in epoca in care celalalt intelege mai mult decat reusim sa exprimam - epoca invatarii permanente. Si astfel, fiecare gest, fiecare intamplare - oricat de micute si banale - sunt atat de suficiente, de pline...

Poate e mai bine asa... dar nu reusesc sa nu ma mai zburlesc inca o data la ideea ca barbatii ne cunosc mai bine decat reusim noi insene si noi ii cunoastem mai bine decat reusesc ei insisi. Aceasta inseamna iubirea in secolul nostru, nu-i asa ?

duminică, 6 ianuarie 2008

Ce fel de extensie esti ?

Probabil toata lumea facut testul pana acum. Asa ca, pe scurt, eu sunt:


funny:)

Acum nu e cazul

Cea mai placuta senzatie e atunci cand te asezi si nu stii despre ce o sa scrii si culmea, atunci vin cele mai inspirate idei. Fara febra si fara stressul ca trebuie consemnat ceva anume. Si mai este placut atunci cand scrii fara sa te gandesti deloc la cei care se vor intampla sa citeasca... si uneori este aproape imposibil.

Uneori mi se par ca am prea multi ,,prieteni" si prea putine relatii ,,autentice"; autentic insemnand sa te poti exprima sincer fara sa superi si dincolo de conventii. Probabil asa au aparut piesele de teatru, schitele, romanele, nuvele... din cauza bunei-cuvinte. Mii de relatii interumane raman suspendate de dragul pacii sociale. Si povestile continua pe hartie.

Personajele mele le vad muscandu-se, explicand patimi absurde in fraze lungi si pline de sens, nesocotind zambetele si prelungindu-si dispretul.

De-ajuns.