Citeam azi o recenzie despre Colectionarul lui Fowles in care autorul era indelung laudat pentru iscusinta cu care a reusit sa surprinda sufletul si psihologia feminina mult mai bine decat in cazul personajului masculin. Socant !
De la Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus, tema principala pentru a reda relatiile dintre persoanele de sex opus a fost ca nu se inteleg, ca nu reusesc sa comunice. Schimbul de replici se rezuma la fraze amuzante prin absurditate si toate spuse cu acelasi scop. Acum traim in epoca in care celalalt intelege mai mult decat reusim sa exprimam - epoca invatarii permanente. Si astfel, fiecare gest, fiecare intamplare - oricat de micute si banale - sunt atat de suficiente, de pline...
Poate e mai bine asa... dar nu reusesc sa nu ma mai zburlesc inca o data la ideea ca barbatii ne cunosc mai bine decat reusim noi insene si noi ii cunoastem mai bine decat reusesc ei insisi. Aceasta inseamna iubirea in secolul nostru, nu-i asa ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu