miercuri, 3 noiembrie 2010

Despre un alt tip de impotenţă

Azi am ajuns să mă întreb cum a fost totuşi posibil ca Iisus, Gandhi sau Kant să fie bărbaţi (?!)

Probabil că odată cu ei s-au epuizat variantele blânde ale istoriei şi acum nu mai avem la-ndemână decât variantele sălbatice.. şi aici îmi cer scuze că aduc injurii animalelor..
Ştiu că generalizez şi că ce spun nu este universal valabil sau că a judeca oamenii în funcţie de gen este o abordare stupidă şi sortită să nu spună de fapt nimic, însă ultimele zile doar asta au reuşit să îmi arate - bărbaţi isterici, care îşi pierd controlul, neelaganţi, fără principii gratuite.. şi nu, nu este vorba despre vreun şef.
De cealaltă parte a baricadei, probabil că si noi, genul feminin, suntem la fel, dar cel puţin unele dintre noi se străduiesc să rămână "misterioase".
În ceea ce mă priveşte, după cum se poate observa, nu este cazul.

Să nu mă pierd totuşi.

Aştept să se arate acele exemplare care nu vor recurge la un Darwin înţeles prost şi pe care nu l-au citit de fapt pentru a susţine în final orice tip de argument.. şi acei care sunt în stare să caute şi să găsească dincolo de plăceri, semnificaţii.

De fapt, îmi este groază că poate am să fiu închisă în perimetrul unor oameni care, prin felul lor de a fi, îmi răpesc speranţa de bine.. Bine care oricum nu se mai ştie dacă există sau dacă este pentru noi.

În fond, poate că aceasta este miza lor - să nu mai merităm nici măcar Apocalipsa şi să ne sfârşim cu toţii sufocaţi de lehamite.