Am supraviețuit primelor 2 ore de condus.. Acum înțeleg de ce este un sport. Trebuie să ai niște reflexe teribile. Pentru mine este prea mult.. prea multe viteze, chiar și numai 2, 3 pedale pe care le încurc și simt mereu că trebuie să mă uit la ele, 3 oglinzi în care uit să mă uit și semnalizatorul pe care, de câte ori îl apăs, încep să respir greu și intru în panică. Dar când reușesc să trec de acest hățiș și merg drept, EU..., ținând strâns, strâns, strâns de volan.., adrenalina explodează nu știu unde și îmi vine să țip de bucurie.. Tot ce vreau este să apăs mai tare pe accelerație.. și plutesc... și apoi instructorul îmi atrage atenția că depășesc 30 km/h .. mai ales când el mi-a zis să nu merg cu mai mult de 25 - 27.. Oricum, este foarte frumos cu 30 km/h.. și spun acest lucru cu o trăire similară poate oamenilor mai în vârstă care povestesc despre aventurile lor grozave de viață... Sunt ca venerabilul Manoliu relatând despre America anului 1968, unde a întâlnit jumătate din personajele din istoria geotehnicii :))

Și pentru că tot am vorbit despre a participa la istorie.. țin să punctez că Valea Ialomicioarei, cârciuma de la intrarea în parcul Florilor, în fața căreia bătrânei afumați se cred din nou zei și se iau la bătaie chiar și dimineața la 7, a devenit sediul de campanie al ARD din zonă. Aceiași bătrânei dau acum cu mopul febril pe gresia de data această luminată din interior.. este și asta o formă de activism.. poate nu cea mai potrivită, dar este. Sper ca după alegeri, candidații să mai fie văzuți pe trotuare printre oamenii săraci care vând ilegal ce mai au prin curte sau prin casă.. inclusiv icoana..

Și mai țin să punctez, de mult timp.., că eu și Ana suntem din nou prietene:) Aveți acel prieten de pierzanie?:) Cu care să îți pierzi timpul, banii, somnul ? Mă rog.. cu toți se întâmplă așa.. dar cu acela este fără nici o reținere, cu nici un scop și fără nici o teamă... Acel prieten care să nu îți aducă nici un alt beneficiu decât acela că îți face inima ușoară ca un fulg și cu care poți râde prostește și dacă vine sfârșitul lumii? :) În spiritul filmelor americane, mai adaug doar că .. acum viața mea este completă :))

Îi povesteam Ilenei weekend-ul trecut cum de data aceasta am să fac toate proiectele la timp, nimic nu mă va opri, chiar dacă asta presupune să mut mobila prin casă ca să scot la lumină niște îndrumătoare... Ile era mai mult decât fericită de această fază a mea. 

Și mai înainte de această discuție încercaserăm să stabilim cum determini exact dacă iubești și de ce.. și nu oricum, ci fără motive foarte întemeiate..., să te trezești că spui în gând cele două cuvințele de mai multe ori aproape în fiecare zi și odată chiar cu voce tare ... dar stând cu spatele, fără să privești în ochii :) Și apoi să îți retragi cuvintele tocmai pentru faptul că modul în care ai spus-o pentru prima oară, aducea aminte de primul discurs al lui Socrate din Phaidros, cu capul acoperit... Ile a propus un experiment simplu atunci, dar nu m-a convins că ar izola satisfăcător variabila căutată :))

De data această însă, când a fost vorba de proiect, Ile a fost mai mult decât convingătoare :)) A început să îmi trimită linkuri, tot felul de fișiere, rezolvări la problemele pe care le face la seminar cu studenții și multe recomandări și explicații exprimate special pentru mine.. După 10 minute monitorul meu era înecat de linii cu recomandări pentru fazele următoare ale proiectului, iar eu mă angajasem într-o discuție cu obiectul .. interesului meu emoțional, că nu stabilisem dacă este ceva mai mult decât atât...:))

După alte câteva minute, în care uitasem să îi mai răspund Ilenei, începe să își ceară scuze că mă bate la cap.. îi spun că de fapt eu trebuie să îmi cer scuze și îi explic de ce.. și promit că totuși, în curând rămânem noi două singure cu radierul... Ile râde puternic și spune că știa ea că.. până la urmă dragostea învinge :)) totul :))

mi-e dor de Ile și de felul în care face ea ca orice să capete mai multă semnificație.. :) probabil că atunci când va reveni în țară, am să scriu mai mult.. mereu mă inspiră discuțiile cu ea :)

Buffy, spaima vampirilor

Azi am fost la aerobic pentru prima data de când eram preşcolar şi mergeam cu bunica la Amara.. Am băut mult Mountain Dew înainte - gest premergător firesc pentru cei care sunt pe cale să facă o nebunie de dimensiuni cosmice şi mintea lor funcţionează de fapt pe scheletul sloganurilor publicitare din cauza a prea mult uitat la televizor...
Am nimerit la un antrenament de Tae-bo azi - am spus că le iau pe toate la rând să văd ce mi se potriveşte.. De pe la jumătatea antrenamentului carnea a început să tremure pe mine şi încă 15 minute după. Îmi este cumplit de greaţă şi mă doare tot, inclusiv muşchii pleoapelor - probabil pentru că a trebuit să renunţ la ochelari şi pentru că, vrând-nevrând, antrenorul era genul de tip după care să îţi iasă ochii ca la melc.
Acum, pe culmile disperării pentru aspirină .. nu am nici o remuşcare că mâine nu mă duc la antrenament pentru că este premiera Harry Potter.

Despre un alt tip de impotenţă

Azi am ajuns să mă întreb cum a fost totuşi posibil ca Iisus, Gandhi sau Kant să fie bărbaţi (?!)

Probabil că odată cu ei s-au epuizat variantele blânde ale istoriei şi acum nu mai avem la-ndemână decât variantele sălbatice.. şi aici îmi cer scuze că aduc injurii animalelor..
Ştiu că generalizez şi că ce spun nu este universal valabil sau că a judeca oamenii în funcţie de gen este o abordare stupidă şi sortită să nu spună de fapt nimic, însă ultimele zile doar asta au reuşit să îmi arate - bărbaţi isterici, care îşi pierd controlul, neelaganţi, fără principii gratuite.. şi nu, nu este vorba despre vreun şef.
De cealaltă parte a baricadei, probabil că si noi, genul feminin, suntem la fel, dar cel puţin unele dintre noi se străduiesc să rămână "misterioase".
În ceea ce mă priveşte, după cum se poate observa, nu este cazul.

Să nu mă pierd totuşi.

Aştept să se arate acele exemplare care nu vor recurge la un Darwin înţeles prost şi pe care nu l-au citit de fapt pentru a susţine în final orice tip de argument.. şi acei care sunt în stare să caute şi să găsească dincolo de plăceri, semnificaţii.

De fapt, îmi este groază că poate am să fiu închisă în perimetrul unor oameni care, prin felul lor de a fi, îmi răpesc speranţa de bine.. Bine care oricum nu se mai ştie dacă există sau dacă este pentru noi.

În fond, poate că aceasta este miza lor - să nu mai merităm nici măcar Apocalipsa şi să ne sfârşim cu toţii sufocaţi de lehamite.

Preţul corect

Munca este tămăduitoare mai ales atunci când vrei să uiţi de toate momentele nereuşite pentru care eşti atât de responsabil din ultima vreme sau că iar nu mai poţi vorbi... 3 ore pe drum, 11 ore de cufundat în scaun şi eşti ca nou ! Nici un hobby, nici şcoala nu au acest efect... pentru ele există dispoziţie sau nu, nu ţi-o poţi impune.

Lucrurile stau şi mai bine dacă şeful îţi spune că eşti o persoană specială şi că trebuie să ai grijă să îţi găseşti pe cineva care într-adevăr să te aprecieze... Aproape că nu îmi vine să cred că anul trecut pe vremea asta făcea mişto de mine cu invitaţii la Paris...

Cred că nu poate fi stabilită o valoare în sine a oamenilor, criteriile sunt mereu nepotrivite... Azi am înţeles că oamenii sunt valoroşi pentru mine în măsura în care mă lasă să fiu cum vreau, fie că ştiu exact sau am îndoieli...

Momentul meu Harry Potter

Cu Liviu am fost colegă de clasă în liceu. Este una din puţinele persoane pe care le consider imprevizibile - orice părere mi-aş forma despre el nu mai este valabilă mai apoi. Azi spre exemplu, Liviu nu mai părea blond, ci de-a dreptul roşcat. Ca să preiau idei din discuţiile din maşină de mai târziu, pentru această aparenţă era de vină lumina roşie de apus.. Cum eu tot meditam că Liviu poate e de fapt roşcat şi nu blond cum ştiam eu .. se uită la mine 2 secunde, aproape că zâmbeşte şi îmi spune că sunt murdară de pastă de dinţi pe obraz! Ce pot să spun.. mă trezisem de abia 30 de minute... Încerc să îmi caut oglinda şi îi spun că de obicei mă trezesc cu pastă de dinţi pe coate (of, da...- fac nişte confesiuni atât de tembele încât mă calific pentru propriul meu film de groază sau măcar pentru un spoof.. cred că eu în sinea mea sunt un spoof). Între timp, cu o mişcare super rapidă pe care nici nu am observat-o, Liviu desfăcuse oglinda de deasupra parbrizului şi eu îmi aduceam aminte de Aura care ieşea mereu din duş cu gelul transformat în spumă pe ea şi foarte hotărâtă de altfel... Atunci mi-am dat seama că o cabină de duş este fără-ndoială transcendentă...

Acum, serios vorbind .. am ajuns la concluzia sau mai bine spus la soluţia tatei... este nevoie de sacrificiu şi multă muncă pentru a face orice. Ca atare, în ultima vreme m-am izolat încercând să fac chestii nemaifăcute de mine până acum, să ma concentrez... nu ştiu dacă îmi este benefic. Mă trezesc uitându-mă insistent la fiecare om atunci când ies din casă, orice călătorie cu metroul este fabuloasă şi multe chestii au devenit de-a dreptul intimidante ... scările rulante, sandalele mele cu platformă conică, maşinile joase şi mai ales privirile celorlalţi.

Mă opresc aici, de când cu Campionatul Mondial de la Berlin am făcut o pasiune pentru Eurosport, deşi comentarii mai comico-stupide ca acolo nu am auzit niciodată ("Uite cum se aruncă în ştachetă - de parcă sunt drogaţi!") Pentru mine rămâne încă de nedescris trăirea provocată de anumite evenimente sportive. Aproape că vreau să mă duc să alerg prin parc.

Despre ce si cum nu as vrea totusi sa scriu:P

Urmeaza statia Nicolae Grigorescu. Telefonul incepe sa imi vibreze in buzunar. Reusesc sa ma asez pe un scaun proaspat eliberat, apuc sa imi arunc foile peste plasa, din telefon deja incepe sa cante Duffy. Am un sentiment de goliciune de cate ori incepe sa imi cante telefonul pentru ca imi imaginez ca toti inteleg ce simt din muzica care imi place...

Vio, unde esti?
La metrou...
A, naspa, cand ajungi acasa? Am plecat in graba si am lasat geamul deschis si mi-e teama sa nu loveasca sau sa ploua monitorul.
Nu cred ca ploua sau bate vantul atat de tare, Mi..
Vio, tu nu stii.. aici la Iancului am vazut rupandu-se banere electorale !

Ma gandesc sa ii povestesc cum viteza vantului creste aproximativ liniar odata cu inaltimea si cum noi stand la parter, numai hotii sunt un pericol, dar mai bine tac sa nu iau aerul oamenilor. Bine, Mi - te sun cand ajung acasa.. maxim 20 min...

[M-am oprit aici din scris pentru ca am inceput sa dezbat cu Ana necazurile noastre mundane pe messenger. In planul tragic al conversatiilor noastre am trecut de la cat de logica e sinuciderea la ,,am obosit, nu mai vreau decat sa uit". In planul comic am inceput sa ii povestesc cum azi , manata de o foame incredibila si la sugestia Mihaelei, am fost sa mananc la cantina celor de la Teologie. De jur-imprejurul Facultatii numai teologi cu altfel de priviri decat ale oamenilor obisnuiti, altfel imbracati si mai luminosi.. asa ca mi-a fost rusine sa intreb exact unde este cantina si am nimerit peste niste teologi care dadeau examen. Ana se tavaleste de ras. In sfarsit o femeie. Parea obisnuita. Mi-am facut curaj si, slava-Domnului, tot la cantina mergea si ea... Ca o impresie tehnica... Facultatea de Teologie arata ca dupa bombardament. Fatadele nu cred ca au fost vreodata refacute, strada din fata este pavata cu corpuri de trotuar, trotuarele sunt mult prea inguste si nu se poate pietona pe ele pentru ca sunt banci... Exista niste porti verzi si atat, fara gard adica, tamplaria este din lemn si cu toate acestea sunt sisteme de aer conditionat punctuale si neeconomice si... culmea culmilor... un corp inalt de cladire, cel mai inalt din complex, nefinalizat si din caramida ! Betonul armat sau structurile metalice probabil nu intra in curicula obligatorie a mesterilor bisericesti.. Nu pot sa nu imi aduc aminte de tata care facea aproape gratuit proiectarea ce tinea de specialitatea lui atunci cand venea vorba de lacasurile de cult, era insa cautat numai de reprezentanti ai unor culte marginale. Pentru Biserica Ortodoxa cred ca a facut totusi instalatia de paratraznet pentru Catedrala din Slobozia... Revenind la Facultatea de Teologie, interiorul este ingrijit - probabil varuiesc de 2 ori pe an si nimeni nu fumeaza. Mancarea este foarte buna si eu am revelatia ca trebuie sa imi gasesc un tip care a terminat Teologia.. sigur ei au acele valori, acele apucaturi si acele asteptari numai potrivite... Ana se tavaleste de ras bis si imi zice Vio, preoteasa.]

Ajung in capatul scarilor rulante de la metrou si cobor din nou. O furtuna teribila, nu gluma. Un cuplu de rockarasi stau inlantuiti, uzi pe scari si se pupa de zor. Miha suna din nou si ma sfatuieste sa raman acolo. Iau Adevarul de seara si il rasfoiesc rapid. Nu pot sa inteleg cum poate sa existe aceasta categorie a ziarelor care nu spun nimic. Ma rog, nu mai ramane decat sa imi citesc horoscopul. Asta este - trebuie sa imi inving teama pe care o incerc de cate ori il citesc si nu pot sa inteleg cum stiu ei atat de bine ce este cu mine... Si pana la urma.. horoscopul din Adevarul de seara este pentru noapte sau cum?! Of, scrie ca imi este dor de o persoana pe care o vad din ce in ce mai rar. Clar... Mihnea. Cum chiar nu mai este nimic de facut si trebuie sa mai persist in subteran, il sun... Imi spune ca este bine, ca observa ploaia din masina si ca spera, malitios de altfel, ca eu sa fiu afara. Ma gandesc ca si eu ii doresc toate cele rele si apoi de cate ori nu am visat ca eu propovaduiesc acele rele asupra lui... Dar nu, nu este decat o eroare de atribuire.. nu as vrea sa scap decat de amintiri si de remuscari cu care nu stiu si nu mai pot sa traiesc. Da, nu mai pot sa traiesc asa... dorindu-mi de la viata numai pe el si stiind in acelasi timp ca nu merit. Nu apuc sa spun nimic din toate acestea, doar ca as vrea sa ne vedem sa mai stam de vorba. In totala disonanta, imi spune ca nu are chef, altadata... Da, deci este prea rau ca sa imi mai permit si eu sa fiu asemenea si sa adaug ca intrebam in principiu, nu acum...

Ies in ploaie, oricum acum nu mai simt nimic.. as putea sa mor si sigur nu as simti nimic.

Un tip merge cam in acelasi ritm cu mine. Dupa ce intru in parc se opreste si ma intreaba ceva de raceala... Nu pare genul care sa fuga cu geanta mea si ii spun ca imi este mai degraba teama sa nu fiu traznita decat de raceala. In graba ajungem la capatul podului unde o salcie rupta profetic bloca drumul. El incepe sa spuna ca nu avem cum sa trecem si sa ne intoarcem sa ocolim tot lacul. Nu pot sa nu rad... Ii spun ca eu cred ca putem trece pe sub ea... Si trecem si imediat apoi imi pune geaca lui in spate. Si incep din nou sa simt telefonul... 4 apeluri.. Miha se hotarase sa se intoarca si sa treaca cu masina sa ma ia de la metrou. Dupa ce inchid ii explic omului ca e sora mea si el intreaba de ce nu prietenul sau sotul... Ii spun ca nu am nici unul, nici .. altul... Si el spune ,,foarte bine" dar cu cea mai mare urma de regret in glas si in momentul acela as fi putut sa jur ca el are ori una, ori alta... si zambind il intreb daca el.. si spune ca nu si atunci spun si eu foarte bine... Pe alee grabeste pasul si se departeaza de mine. Dupa 2 secunde de respirat aerul in urma lui, imi dau seama, dupa cum spunea Mihnea, ca omul cu geaca fusese nepoliticos. :) Hmm, daca era inteligent ramanea putin in urma... In fata blocului, ii returnez geaca, ne zambim si buna seara... Parafrazand un testimonial trist de pe peretele de la Teatrul Act - inca un om pe care nu am sa il mai vad niciodata...

,,Cred ca" si ,,Cred in"

Pana zilele acestea nu citisem decat Biblia pentru copii. Nu mi-am infipt niciodata ochii in materialul original pentru ca nu ma simteam in stare, dar am fost nevoita sa citesc in intregime cea dintai epistola a lui Pavel catre corinteni pentru un curs de gandire crestina. Aproape ca fumeg de furie !

Este la un moment dat un capitol despre tinuta femeilor in public, despre cum noi trebuie sa ne acoperim capetele atunci cand intram in Biserica. Explicatia data este aceea ca barbatul a fost creat pentru a slavi pe Dumnezeu si femeia pentru a slavi pe barbat, ca atare femeia trebuie sa se arate numai barbatului pentru care a fost creata. Mai mult decat atat, femeile nu trebuie sa vorbeasca in public, sa astepte pana acasa unde isi pot intreba barbatul daca are nelamuriri. Acum ce sa spun.. nu m-ar deranja sa avem si acum aceasta ordine (care totusi a alterat atat de profund conditia femeilor in timp si a condus la nenumarate abuzuri) , atat timp cat barbatii ar continua sa il slaveasca pe Dumnezeu si noi sa avem ce slavi la ei... Ca o paranteza, femeile sunt acum acuzate in timpurile noastre ca sunt materialiste si interesate, dar pe de alta parte cunosc putini barbati care mai au si alte interese superioare banilor si frivolitatilor care ii accesorizeaza.

Mihaela, colega mea care a terminat Teologie, a incercat sa imi explice ca aceste ,,reglementari " au fost instituite pentru ca in Corint Biserica la vremea aceea nu era organizata, pentru ca erau mai multe femei decat barbati, ca erau foarte locvace si multe nu erau exemplu de moralitate.. Si cu aceste observatii am ajuns la adevarata problema - Biserica cu tipicurile ei s-a autoexclus din timp, a ramas acolo, nu mai tine cont de mutatiile sociale si de problemele specifice lor. Ca atare multi rateaza marea intalnire sau mesajul... Apoi mi-au fost sbulberate sperantele cum ca ar fi vreun mesaj, ceva de transmis.. asa in sensul unei stirii fierbinti, cruciale de presa. Discursul crestin se pare ca este unul care se inchide in el, iar poruncile moduri de viata. Ratiunea este o masinarie complicata dar inca in teste care te duce pana la jumatatea drumului catre destinatia ,,credinta", apoi ramane in pana si mai departe este pe baza de ,,traire" - trebuie sa incepi sa levitezi singur. Asta este.. am indoieli, nu cred fara nici o rezerva si nu pot sa inteleg si cu toate acestea nu ma simt fericita, ci poate pentru prima oara ... handicapata.

Dincolo de toate, simt ca am castigat totusi ceva azi... Proful ne-a asigurat ca e ok daca nu putem sa credem. Nu e un dezastru.. ,,nu oricine este facut pentru asta"... De aici incolo imi permit sa spun ca este un dezastru sa crezi ca tu crezi ca esti un credincios autentic. Prefer asadar sa fiu o necredincioasa autentica, decat sa provoc neajunsuri asteptandu-mi cuminte mantuirea...

update: teo crede in fripritura de porc:)

Cel mai bun sfat de pana acum

La inceputul acestui an povesteam unei colege despre cum am vrut efectiv sa omor 2 oameni si nu numai atat.. sa rad si sa dansez pe langa ei dupa aceea. Era vorba despre fostul si o prietena. El incepuse sa flirteze cu ea si ea nu avea nimic impotriva. Ca oricare interlocutor care se respecta, colega:) a inceput sa dea sfaturi: ,,Cred ca ar fi bine sa faci", a spus ea, ,,o pasiune pentru un actor sau solist, ceva..". Am ras copios in sinea mea - sfatul nu parea serios nici daca eram clasa intai.

A trecut ceva timp si am vazut filmul Twilight, de cel putin 10 ori pana acum, de 2 ori in cinema. Am citi cele 4 carti ale lui Stephenie Meyer in cateva zile, am pus in Bookmark site-urile fanilor si bineinteles ca imi place Robert Pattison. In consecinta ies din casa exact ca si cum ar urma sa ma intalnesc cu Pat;;). Normal ca nu o sa se intample))) Dar in cazul acesta imaginatia mea guverneaza linistita peste simtul realitatii si se pare ca imi e mai bine asa - medicul meu stomatolog m-a pus sa promit ca de acum incolo nu mai ies din casa nemachiata si neasortata))

Am promis)

Monte Carlo

Ieri mi-am cumparat niste pantofi superbi:) Nu conteaza ca erau initial 329 $, i-am luat pentru 10 % din pret si acum sunt totally out of fashion.. Azi m-am aranjat toata ziua ca sa imi scot pantofii in oras. Machiajul atrage drept consecinta obligatorie taxiul.. Tot am intarziat. Apoi discutiile mereu prea scurte, cocktailurile verzi-albastre si filmul. Mereu incerc alt cocktail si cu toate acestea mereu nimeresc unul albastru. Dintr-o data sticluta cu spirt de la oglinda pare sa zambeasca...

Eu si Ana am sarbatorit azi ca suntem singure:) Eu tot sarbatoresc asta de o saptamana de cand in sfarsit mi-am dat seama, ea jeleste, se enerveaza si pana la urma rade. Va fi greu, dar exista sperante...

Acum vreau sa adaug clipul unei melodii pe care pana si manichiurista in doliu dupa catel dansa azi si poate mai inainte de acesta un cantec foarte emotionant. Ma bucur mult ca a revenit Brandy.



Go, go, go,
It's time to make a move and we both know,
It's time to step it up a notch,
I'm ready to loose touch,
Baby boy,
Go, go, go.

This is the crossing at the main intersection,
Up is where we go from here,
Finest selection,
This could take us anywhere,
I don't want protection,
Life is better off the line, ine, ine...


I'm ready for the lift up,
Keep steady beat,
'Cos I'm ready for the big jump,
Keep up with me,
If you lose me then you know, you're just a bit too slow,
I only go up, up.
I'm ready to be in control and the ground isn't good enough for me,
I know where to find what I want and I'm gonna keep on,
Keep on, up, up

No turns now,
We're going straight,
You better hold on tight,
'Cos if you fall you're on your own,
'Cos I'm gonna go on,
No, no, no turns now.

This is the final call for all destinations,
This is where you're in or out,
No hesitation, this is not the time for doubts,
Make your decision,
Are you on or off the line, ine, ine...

I'm ready for the lift up, keep steady beat,
'Cos I'm ready for the big jump, keep up with me,
If you lose me then you know, you're just a bit too slow,
I only go up, up.
I'm ready to be in control and the ground isn't good enough for me,
I know where to find what I want and I'm gonna keep on,
Keep on, up, up

This is the crossing at the main intersection,
Up is where we go from here,
Finest selection,
This could take us anywhere,
I don't want protection,
Life is better off the line, ine, ine...
(Ooh)


I'm ready for the lift up, keep steady beat,
'Cos I'm ready for the big jump, keep up with me,
If you lose me then you know, you're just a bit too slow,
I only go up, up.
I'm ready to be in control and the ground isn't good enough for me,
I know where to find what I want and I'm gonna keep on,
Keep on, up, up!

Despre iubire ca despre nimic

Imi pare rau ca nu mai am timp sa scriu pe blog. Acum ma straduiesc sa scriu gandindu-ma la cei cativa prieteni care ma citesc. Viata ma dreneaza in fiecare zi atat de puternic incat chiar daca as experimenta trairi foarte vii, tot nu as avea tonusul necesar sa fac o ,,scriitura buna".. Nici acum nu am un tonus bun.. chiar m-am impiedicat si am cazut.. am un genunchi julit si cum mi-am dat seama ca am cazut decat dupa ce am cazut, m-am lovit un pic si la cap.. doar un pic - cat sa imi intre zimti de bentita in pielea capului. Premiul meu de consolare este ca au sarit 3 tipi sa ma ajute.. oamenii incep si la noi sa aiba comportament prosocial - sa ai grija de toti ceilalti ca si cum lumea toata ar fi o mare familie... Yupi iei:)

Dupa ce i-am refuzat spunandu-le ca ma descurc singura si multumindu-le ca s-au oferit sa ma ajute, mi-am dat seama ca am mai facut o prostie pentru ca unul dintre ei era chiar dragut... Dar sa revenim... vreau sa termin un post pe care l-am inceput acum ceva timp.. Toata viata asta este pana la urma despre cum facem sacrificii si despre multe renuntari - aceasta ultima fraza nu are legatura cu nimic din ce am spus pana acum sau cu ce urmeaza.. este asa.. un mic accident, a cazut dintr-un alt timp..

Pentru a ilustra mai bine diferenta intre sensibiltatea si tehnica de a trai, domnul Cernica ne povestea despre cum Aristotel, pus in pozitia de a prezida o mare intrunire si nefiind deprins cu tehnica de a numara voturile, a ajuns, la propriu, de rasul celor 500 adunati.

Exista o sumedenie de tehnici.. intr-atat incat probabil ca ni le-am insotit pe multe dintre ele dar nu si sensibilitatile sau inteligenta care le-a generat.

La capatul celalalt consider ca, din pacate, nu exista o tehnica pentru a iubi, vreo stiinta, vreun retetar.. nu stii cum sa iubesti bine dincolo de credinta, de filozofie, de litereratura, de filmele erotice sau de Cosmopolitan... In cazul in care iubim, iubim in prostie si daca nu iubim este, se pare, o si mai mare prostie.. cum poti sa stii cand sa renunti la tine si cand nu, cand sa renunti la celalalt si cand nu. Este iubirea o forma de renuntare? Poate ca da.. si nu stim la ce sa renuntam mai intai si oricum nici nu stim bine de ce...

Acelasi domn profesor Cernica incerca mai apoi sa ne spuna cateva lucruri despre reductia erotica la Jean Luc Marion. Asa cum Decartes spunea ,,gandesc, deci exist", J. L. Marion spune ,,iubesc, deci exist"... aceasta este doar concluzia la care a ajuns. Nu pare spectaculoasa, insa drumul pana acolo este seducator pentru ca el a pornit de la ideea ca daca este iubit abia atunci exista. Aceasta inseamna ca existenta fiecaruia este conditionata de iubirea altora pentru el si iata ca din abisul celorlalti nu poate cadea intr-un sfarsit decat in sine.. Intr-un sfarsit iubim ca sa existam. Ma intreb daca ar avea un sens in matematica.. limita din iubire cand numarul oamenilor tinde catre infinit = eu.

Acum ca stau un pic sa ma gandesc mai mult.. poate ca nu exista o stiinta pentru iubire pentru ca este prea complicata. Nu ai cum sa surprinzi mai nimic. Este ca si cum ai prinde un fluture si pentru ca ii atingi aripile si ii iei stralucirea, nu mai poate sa zboare. Iubirea nu poate fi rationala.. si iata ca am ajuns in punctul care m-a impins sa scriu acest post.. pura imprejurare de a fi luata in brate sau ... poate un pic mai mult cand nu mai conteaza nimic, cand nu se mai poate intampla nimic si incremenesti incepand sa intelegi ceea ce nu vei putea niciodata sa ai..

Dare de seama

Si iata ca ajuns in punctul in care visele mele se limiteaza la a avea ocazia sa dorm pana nu mai pot... Ar trebui sa fiu multumita. In aparenta, am pus din nou stapanire pe mine si pe propia mea existenta. Nu mai apartin nimanui.. decat doar atunci cand astept tramvaiul si ma trezesc ca mintea imi scapa croind drumuri catre alte locuri... si viata mea este mai goala decat atunci cand imi reprosam ca nu fac nimic...

M-am consolat cu faptul ca tot ce trebuie sa faci in viata sunt bani, ca mereu ajungi sa faci ceea ce nu iti place, ca oamenii nu se casatoresc pentru ca se iubesc, ca toti barbatii inseala, mai cu seama dupa 40 ani...

Si acum ca am patruns aceste adevaruri universale si ca stiu ca totul o sa fie ,,bine" ... marea mea uimire in legatura cu viata totusi continua. Viata in sine sufera de o amnezie totala.. si noi dam cu ochii de cu totul alta aratare in fiecare zi.

revin... urmeaza un curs despre ,,existenta celuilalt prin mine" si despre cum totul o sa fie bine... pentru ca se pare ca oamenii au nevoia de bine default... Pana atunci va las sa ascultati ceva shuper...

You change your mind
Like a girl changes clothes
Yeah, you PMS like a bitch
I would know

Yeah, you always think
Always speak cryptically
I should know
That you're no good for me

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down
You're wrong when it's right
It's black and it's white
We fight, we break up
We kiss, we make up

You, you don't really wanna stay, no
You, but you don't really wanna go, oh

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down

We used to be just like twins, so in sync
The same energy now's a dead battery
Used to laugh 'bout nothing
Now you're plain boring
I should know
That you're not gonna change

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down
You're wrong when it's right
It's black and it's white
We fight, we break up
We kiss, we make up

You, you don't really wanna stay, no
You, but you don't really wanna go, oh

Someone call the doctor
Got a case of a love bipolar
Stuck on a rollercoaster
Can't get off this ride

You change your mind
Like a girl changes clothes

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down
You're wrong when it's right
It's black and it's white
We fight, we break up
We kiss, we make up

You, you don't really wanna stay, no
You, but you don't really wanna go, oh

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down, down, down, down...

Curvette's weblog

Acum cateva zile am pierdut munca de o zi intreaga la unul din proiecte. M-am tot fatait prin casa cu laptopul fara sa salvez nimic si pe la 1 noaptea, unul din programe da eroare, se inchide si pierd tot. In noaptea aceasta credeam ca mi-ar revenit suficient psihic cat sa ma reapuc de el, numai ca am dat peste Curvette's weblog. Marturisesc ca este primul blog care il citesc cap-coada pe nerasuflate.

Blogul acesta mi-a adus aminte de o prietena care acum vreo 10 ani se indragostise lulea de un baiat rau si in timp ce levitam cu totii pe terasa unei cladiri din centru, tipul marturiseste plin de curaj ca el vrea sa se faca peste. Apoi o priveste pentru prima oara in ochii pe amica mea de cand eram si eu pe acolo si o intreaba cu seriozitate si teama, de parca ar fi cerut-o de nevasta, daca i-ar placea sa lucreze pentru el. (!!!)

Am mai vazut ceva reactii foarte acide la adresa filmului Sex and the City... Poate ca filmul este numai despre femei independente si despre nenumaratele lor relatii. Este un standard la care multe femei aspira poate si pentru ca barbatul, in general azi, este un produs fara valoare adaugata... Nu m-as mira ca in curand sa vedem filme despre democratii feministe. Apoi, despre democratii feministe in criza, totalitarism feminist mai precis. Si poate peste cativa ani apoi, atunci cand am sa ma intorc de la servici, am sa beau o bere si am sa mai iau de barbatii cu pantalonii scurti din metrou.. Ce e rau ca devenim niste barbati deghizati in femei? Avem cumva alte sanse?!

Sunt atatia barbati care apostrofeaza, jignesc, se plang de conditia morala sau de inteligenta femeilor... N-am vazut pana acum nici unul care sa se declare responsabil de conditia vreunei femei. Ce a facut el pentru ca o femeie sa NU fie asa cum el o denigreaza ?!

Junky profile

Epilarea cu ceara de unica folosinta poate fi foarte violenta pentru vasele capilare intr-atat incat sa le faca sa explodeze. Azi am fost sa imi fac cateva analize, suspectata fiind ca as fi intretinuta de o anemie nemiloasa. Mi-am intins eu bratele invinetite pe la incheieturi dupa o proaspata sesiune intr-un cabinet de cosmetica si am reusit sa scot ochii din orbite asistentei: ,,Domnisoara, dumneavoastra va INTEPATI?" Se pare ca nu e totusi bine sa ma duc la facut analize cu fusta scurta de blugi si tricou de rockerita... Pe cat sunt capilarele mele de explozive pe atat de bine mi se ascund venele. Prin urmare am fost intepata de mai multe ori in speranta ca vor reusi sa recolteze probele necesare. Am plasturi pe ambele maini, pusi fiecare de catre mereu alta asistenta. Daca nu eram anemica pana azi, de acum incolo singur sunt... Mai este sigur faptul ca daca totusi as vrea sa ma intep in vene asa de una singura, nu prea as avea sorti de izbanda...

Ziua aceasta a devenit insa extraodinar de buna doar pentru ca am descoperit melodia care urmeaza.. Mereu imi spun ca nu mai pun cantece pe blog, numai ca aceasta nu e asa la-ndemana si este mult prea faina... Cu cantece de genul acesta nu mai imi este dor de mine:)


I'm not over - Carolina Liar

What a waste of time, the thought crossed my mind
But I never missed a beat
Can’t explain the who or what I was
Trying to believe
What would you do?
What would you do?
Do you know?
I once had a grip on everything
It feels better to let go

Ref

I’m not over
I’m not over you just yet
Cannot hide it
You’re not that easy to forget
I’m not over

Never took the chance, could’ve jump the fence
I was scared of my own two feet
Couldn’t cross the line, it was black and white
No contrast to be seen
What would you do?
What would you do?
Do you know?
Was it all a joke, never had control
I’m not better on my own

Ref

What a waste of time
The thought crossed my mind
Can’t explain this thing, or what I mean
I’m tryïng to let go

Ref

Katy Perry - I kissed a girl (rock remix)

Nu pot sa va spun despre ce exact imi aduce aminte cantecul acesta:P Oricum, unele chestii ne ies mai bine noua, fetelor:P

This was never the way I planned
Not my intention
I got so brave, drink in hand
Lost my discretion

It's not what
I'm used to
Just wanna try u on
I'm curious for you
Caught my attention

I kissed a girl and I liked it
The taste of her cherry chapstick
I kissed a girl just to try it
I hope my boyfriend don't mind it
It felt so wrong
It felt so right
Don't mean I'm in love tonight
I kissed a girl and I liked it
I liked it

No I don't even know your name
It doesn't matter
You're my expiramental game
Just human nature

It's not what
Good girls do
Not how they should behave
My head gets
So confused
Hard to obey

I kissed a girl and I liked it
The taste of her cherry chapstick
I kissed a girl just to try it
I hope my boyfriend don't mind it
It felt so wrong
It felt so right
Don't mean I'm in love tonight
I kissed a girl and I liked it
I liked it

Us girls we are so magical
Soft skin, red lips, so kissable
Hard to resist so touchable
Too good to deny it
Ain't no big deal, it's innocent

I kissed a girl and I liked it
The taste of her cherry chapstick
I kissed a girl just to try it
I hope my boyfriend don't mind it
It felt so wrong
It felt so right
Don't mean I'm in love tonight
I kissed a girl and I liked it
I liked it

Ca sa nu mai fim un apanaj doar pentru sine

Nu stiu cat este in beneficiul individului sa spuna mereu ce simte pana intelege ce se intampla cu el.. mai ales atunci cand ce i se intampla nu ii este benefic. Cred insa cu tarie ca atunci cand spui ce simti/gandesti este mai ales in beneficiul celorlalti. Celorlalti nu luati in parte si pe de-a-ntregul. Cand ai raddare sa asculti si sa simti impreuna cu celalalt devenim mai toleranti. Si avem nevoie pentru ca suntem mereu mult prea toleranti cu noi insine si mult prea intoleranti cu ceilalti.

O persoana apropiata si draga mie m-a incredintat cu gandurile sale. Cu voia sa si in cheia ideii exprimate mai sus, am sa reproduc aici fara nici o interventie tot ce a scris:

,,Nu ştiu dacă mă cunosc sau dacă cineva va ajunge să mă cunoască..... sinceră să fiu viaţa nu este atât de roz cum pare. Uneori îmi dau seama că singurul sprijin îl găsesc doar în mine....probabil nici cei care pretind că sunt lângă tine nu sunt....pentru că, de fapt, eşti tu şi propria ta persoană....pe care o porţi cu tine mereu. Probabil eu sunt singurul meu prieten. Urăsc ipocrizia, prostia şi minciuna....din punctul meu de vedere minciuna poate distruge tot....

Cred că am nevoie de mine şi de acel cineva care să mă motiveze... A iubi înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti, teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea să nu depindă decât de o singură fiinţă.... înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nici o limită simţirii, a-ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încât să nu traieşti şi să nu gândeşti decât pentru a o face fericită.......a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere. Şi dacă a iubi înseamnă să renunţi la propria persoană atunci cu ce rămâi? Nu mai am nimic de pierdut...sunt goală pe dinăuntru...sunt ca un robot care face totul fără să gândească, fără să aibă nemulţumiri sau insatisfacţii. Este dureros însă...Să dai totul din tine nu e o opţiune. Trebuie să mă regăsesc. Uneori cred că eu sunt adevăratul meu duşman, obstacolul în calea propriei mele fericiri şi că îmi lipseşte voinţa.

Cei care îţi sunt alături nu pot decât să te facă să uiţi sau să speri pentru prea puţin timp. După care eşti din nou tu cu tine şi nu mai poţi face nimic...amintirile te năpădesc şi tot ce ţi-ai propus să faci ca să îţi fie mai bine se şterge. Întreaga teorie despre bunul mers al vieţii pe care o cunoaşte toată lumea ţi se pare o glumă, un ideal imposibil de atins. Este prea frumos poate să te resemnezi, să te complaci în suferinţă. Este mult mai uşor să plângi, să te autocompătimeşti, să speri, să implori, să visezi cu ochii deschişi la fericirea supremă. Însă dacă am fi cu toţii suficient de puternici să ne ridicăm după o palmă primită de la viaţă, scuturându-ne ca de praf de probleme, jigniri, neîmpliniri, atunci ne-am plânge că este totul prea perfect şi că am dori să ni se întample ceva care să ne bulverseze existenţa.

Nu încerc să mai spun nimic altceva….mi-am exprimat toate sentimentele, regretele, planurile şi visele aici. Altfel, cuvintele işi vor pierde însemnătatea şi vor rămâne doar nişte cuvinte goale..…"

Total bliss si despre cum am sa le sabotez eu la oamenii acestia cursul...

Am o stare de basm:) de cald, de luminos, de nisip umed.. Zilele acestea am descoperit ca intr-adevar totul trece - numai sa ai curajul sa traiesti totul pana la capat. Iar la capat esti tu, in sfarsit liber...

Teama mi se pare rezultatul unui mecanism ciudat. De ce ne temem ? Cred ca cel mai mult de lipsa ei ...

Carmen merge la niste cursuri de seductie pentru tipii care au impresia ca sunt hopeless. Are postura privilegiata de asistent. Acum cateva zile mi-a propus sa merg si eu si sa spun cateva cuvinte... nu ca as avea cine-stie ce veleitati sau experienta, dar sunt mai filozoafa si crede ca as putea spune lucruri originale.

Eu si seductia suntem 2 chestii paralele... Cam o data la 6 luni ma simt atat de bine incat sa privesc in ochii toti oamenii care trec pe strada. In vara, zadarnicind prea mult asupra unei cravate mov asortata unui tip din metrou, m-am impiedicat si mi-am rupt sandaua asa ca o zi am stat la birou in picioarele goale... Apoi, acum cateva zile m-am pierdut iar in ochii unui tip imbracat intr-o camasa alba si redingota (cel mai tare obiect de imbracaminte !) si am uitat ca tineam punga de hartie doar de o toarta, asa ca in cateva secunde tot continutul ei s-a imprastiat pe jos... Si eram la Unirii... Nu, nu m-a ajutat sa le strang de pe jos. Ana era cu mine si asa ca m-a ajutat ea...

Si pentru ca a venit vorba de Ana... ea are cea mai organizata si previzibila existenta si cu toate acestea, ei i se intampla cele mai spectaculoase chestii. Ana are si ea aproape 25 ani dar, fara sa exagerez, arata ca la 15... micuta, delicata si cu pistrui. Acum cateva zile a fost trimisa pe teren sa faca o drumuire. Cand fixasera statia pe o gura de canal in mijlocul drumului pentru ultimul punct, o doamna a dat peste ea cu masina si peste statia de 8000E. Ana nu a patit nimic, dar aparatul s-a imprastiat pe jos. S-au facut poze mai ceva ca in CSI... La sectie a fost intrebata .. ,,D-soara, si ce functie aveti dvs.?! Administrator de aparate?!"... ,,Nu, sunt inginer geodez...".. ,,Cum? Dvs.? O femeie?!" Se stricau de ras..

Mi se pare imposibil sa fii barbat... Adica mie mi-ar fi imposibil. Eu poate ca am curajul sa spun ca mi-ar placea sa seduc pe cutare sau cutare, dar nu mi-a iesit niciodata... De obicei nu reusesc sa ma iau in serios, sa fac un plan... sunt o drosophila ce mai.. Si cand imi pica cineva cu tronc, parca sunt beata.. este exact ca atunci... tie ti se pare ca totul este extraordinar, nu iti mai poti tine gura, simti ca trebuie sa spui la toata lumea tot ce iti trece prin cap.. si ceilalati se simt un pic jenati pentru tine pentru ca tu ai uitat total ce este jena...

Si uneori sunt asa lipsita de tact si diplomatie... exact ca pastaia din poezia geniala a lui Toparceanu, care de emotie ,,a facut explozie". Si cu toate aceastea, mi-e atat de bine.. :) In cazul in care imi pierd prietenii, va trebui sa imi gasesc niste procupari Zen...

Si Ile... mersi ca esti langa mine ca sa ma faci sa plang atunci cand am nevoie sa ma vindec si sa radem ca am nimerit in lumea aceasta care ne este mai mult decat suficienta:)

Scara pisicii

13:00 Salon de beauty...
Nicaieri nu te simti mai in siguranta ca aici. Aici faci parte dintr-un trib de amazoane care alearga in toate directiile in plin proces de transfigurare de dupa desfigurarea fiecarei zile... Usile nu pot sta inchise ci mereu lipite de perete indiferent ca esti partial sau total dezgolita - nu exista secrete... Linistea confesiunilor iminente (da, aici esti mai relaxata si mai sincera decat la spovedanie ...) este perturbata de patroana intreg lantului care vrea si ea ,,o mustata". Esti abandonata - cosmeticiana se precipita sa intinda cu grija pe buza superioara si pe barbie pasta calduta in timp ce ,,stapana" in plenitudinea personalitati sale incepe sa isi dea ochii peste cap spunand: ,,atat de mult pe barbie?! vai de capul meu... o sa imi creasca si intre t..e ". Ei da, de aia se ingramadesc tinerele dragute sa mearga la facultatea de pr... in asa conditii , business-urile romanesti au nevoie disperata de imagine puternic cosmetizata...

18:00 Opera ...
Nu am mai fost niciodata la un concert aniversar. Dupa primul act se aude o voce care spune ca maestru Eduard Tumagian, cel omagiat, nu se simte bine si ca isi cere scuze ca nu poate presta pe masura fortei si talentului sau. Dupa inca un act cand iese pentru aplauze, da semne vizibile de stare proasta si ma gandesc cu groaza ca nu vreau sa asist totusi la un eveniment in premiera, o dubla comemorare sau altceva... Rigoletto este un spectacol trist, exceptand poate aria cantata de Ducele de Mantua pe care toata lumea o stie - la donna e mobile, qual piuma al vento... Concluziile sunt doua si anume: (1) femeile iubesc in prostie, din prostie, cu prostie (eventual mor pentru asta) si barbatii tot .... ,,mobile" ne cred si (2) razbunarea nu numai ca este arma prostului dar nu poate avea efect decat asupra celui care o pune la cale... Ar fi fost bine daca ne aduceam aminte de asta si eu si Ile acum cateva saptamani cand am descoperit masina lui Mihnea intamplator prin centru, noaptea si noi, pline de euforia faptului ca ea a 2a zi pleca din tara si doar nu avea sa o caute Interpolul pentru asta... ne-am decis sa ii desumflam cauciucurile. Spre fericirea universala nu am reusit... Mihnea a aparut pentru prima oara fara sa imi doresc asta si asa ca am ramas doar cu un capacel amintire... A, da si Ile a trecut testul.. a demonstrat ca este o prietena adevarata exact ca in filmele americane care nu sunt decat niste reclame lungi de la un capat la altul pentru stilul de viata de peste Altlantic.

ora 22:00 Fire Club...

Cum Ile nu mai este sa mearga in Fire, am ramas doar eu cu Ana... Ile promite ca se va distra insa si ea in acelasi timp cu noi pentru ca tipele cu care sta dau petrecere si fac punci ca-n aceleasi filme americane... Revenind pe meridianul nostru, Ana de data aceasta isi aduce pietenul proaspat recastigat pentru care noi am suferit impreuna cu ea, si gasca lui... Tipii sunt mereu aceeasi.... malitiosi si pseudo-civilizati in preajma fetelor care nu le plac si mielusei in preajma tipelor bune. Mai e cineva nelamurit de ce fetele nu se prea inteleg in general?! Barbatii au marul discordiei integrat default... Of, mi-e dor de vremea in care nu stiam nimic despre barbati si mai credeam in ei... Raportul de forte este rapid echilibrat pentru ca o zaresc pe Bianca intr-un grup numai de fete;;) care stiu prea bine sa se distreze...:)

Concluzia este urmatoarea: femeile nu se ,,masculinizeaza" de ieri, de azi ci de la inceputul istoriei. Conform Quo Vadis (Henryk Sienkiewicz), barbatii romani se epilau in mod curent, acum numai noi insa facem asta cu predilectie; costumele barbatesti din opera lui Verdi despre care v-am pomenit mai sus presupuneau niste pantaloni stramti, cizme inalte peste genunchi care noua ne vin atat de bine azi.., iar in cluburi... fetele beau bere si sunt foarte exuberante, pe cand baietii stau cuminti, beau cola si susotesc... Sa fie Suie Paparude cu A fost odata , nu?!;;)

A iti pune problema este sursa tuturor problemelor: dihotomia

Nu imi place sa fac diferentieri intre femei si barbati. Mereu cred ca apucaturile de genul acesta sunt o falsa problema si ca de fapt suntem toti oameni. Asta conteaza. Omul din noi e numitorul nostru comun. Puterile sunt diferite. Atat.

Azi insa mi se pare ca intr-o anumita privinta nu numai ca suntem diferiti ci ca suntem fundamental pe dos. Anume - maniera in care ne indragostim. Noi incepem sa ii iubim atunci cand sunt bolnavi, cand au probleme, cand au slabiciuni, cand isi pierd firea.. Noi fetele suntem macabre, avem un gust pentru cadavre... sau poate pur si simplu suferim de complexul ca Mesia nu a fost femeie si trebuie si noi sa ne inviem dar mai ales pe ei...

Ei - dimpotriva...

Realitatea cu totul este pe dos fata de poveste azi... fetele trebuie sa poarte armuri, sa lupte, sa salveze... Am sa ma opresc aici pentru ca articolul va deveni prea personal altfel si nu vreau. Stiu ca poate multora dintre voi tocmai asta nu va place... prea scurt, prea cifrat. Insa, cred in puterea inzecita a ideilor fara exemple. Este de o mie de ori mai bine cand gasesti tu singur exemplul... si de fapt, numai asa ideea capata adevarata valoare.

Prietenele mele 3 - bitter lemon

Exista un moment in viata a 2 sau mai multe prietene destul de important - sa il cunoastem pe noul prieten al uneia dintre noi... Sunt cazuri si cazuri. Unele fericite, altele nu... Acum as vrea sa va vorbesc despre cele nefericite. Genul de tip care a cucerit si ultimul bastion al fiintei prietenei tale. ,,Ultimul" insemnand oricare dintre urmatoarele: timpul ei, sufletul ei, puterea de exprimare. Ca atotstapan si proaspat admistrator, acum ca a cucerit si si-a demonstrat valoarea primordiala (in alte planuri inca se mai straduieste), el vorbeste mult... despre orice, este vesnic nemultumit si se poarta urat ca sa folosesc o exprimare eleganta. Nimeni si nimic nu mai conteaza pentru ca el este stapanul lumii.

Tu incepi sa nu mai pastrezi legatura cu prietenele tale pentru ca nu esti in stare sa te justifici cum inca te mai insotesti cu un astfel de exemplar jignitor pentru ele (cu tine este mereu adorabil... sau macar in general...). In mintea ta, tu ai ramas cu el pana la adanci batraneti... Vorbesti din ce in ce mai mult cu el, despre toate nimicurile.. el incepe sa fie nemultumit ca tu nu ai de fapt ,,prietene" (celelalte oricum nu era nimic de capul lor) ... clar, vorbesti mult, il bati la cap... sigur esti nebuna...sau cel putin ceva nu e in regula cu tine...

Din senin te trezesti ca iti vine sa plangi din orice. Nu o faci. Te rezervi pentru filmele siropoase si piesele lente. Descoperi ca poti sa faci rau mai mult sau mai putin involuntar. Si cu precadere lui... Cu capul pe perna sau uitandu-te in oglinda, poti sa spui si tu ca esti o ,,scorpie". Uneori cu mandrie semi-isterica, alteori crezand ca esti blestemata consumand firul interminabil al remuscarilor... Cine erai tu ? Care erau ideile tale de baza ? Principiile...?

Dupa o vreme, totul e facut praf... El nu te mai iubeste. Nu mai sunteti impreuna. In mare, iti recuperezi vechile prietene care suporta cu stoicism laude la adresa lui. Neputincioase, incearca sa nu spuna prea multe si isi rod unghiile ca nu pot sa iti cumpere ele imediat la oferta din mall fix tipul pe care stiu ele sigur ca il meriti... Da, barbatii ar trebui sa vina la cutie.

Dupa o vreme el te redescopera intamplator.. dar mai ales pe prietenele tale - mai vechi sau mai noi. Ele ii par de-a dreptul interesante si fermecatoare... Si acum ca toti ati ramas ,,amici", nu poti sa ii dai numarul de telefon al uneia dintre ele...