Am decis să mă reiau în stăpânire.. nu ştiu de ce pentru mine a fi îndrăgostită înseamnă până la un punct să devin în sfărşit eu, să fiu liberă şi totodată să devin o persoană străină pentru mine, care face chestii ciudate, cineva care nu-şi mai aparţine.
Încerc să stabilesc cu Ile ce e în neregulă cu mine.. clar trebuie să fie ceva la mine de invariabil sfârşesc cu creierul în mărăcini.. despre suflet nu se mai pune problema, că el mă poartă tot mai aiurea şi în fond asta trebuie să facă.. love (vio) = la naiba.. probabil am un comportament toxic şi nu reuşesc să îl controlez sau poate că am citit prea târziu Platon sau poate l-am citit degeaba :))
Cea mai mare problemă sunt însă deciziile şi diferenţele asupra cărora te opreşti. Celălalt este în fond un Altul şi nu varianta umblătoare a vreunui ideal, un vis prăbuşit în realitate. El nu sunt eu. Eu nu sunt el.... cât de trist.. probabil asta înseamnă de fapt căderea din rai, dorul şi regretele..
Războiul se amână. Noapte bună..