marți, 31 ianuarie 2012


Am decis să mă reiau în stăpânire.. nu ştiu de ce pentru mine a fi îndrăgostită înseamnă până la un punct să devin în sfărşit eu, să fiu liberă şi totodată să devin o persoană străină pentru mine, care face chestii ciudate, cineva care nu-şi mai aparţine. 

Încerc să stabilesc cu Ile ce e în neregulă cu mine.. clar trebuie să fie ceva la mine de invariabil sfârşesc cu creierul în mărăcini.. despre suflet nu se mai pune problema, că el mă poartă tot mai aiurea şi în fond asta trebuie să facă.. love (vio) =  la naiba.. probabil am un comportament toxic şi nu reuşesc să îl controlez sau poate că am citit prea târziu Platon sau poate l-am citit degeaba :))

Cea mai mare problemă sunt însă deciziile şi diferenţele asupra cărora te opreşti. Celălalt este în fond un Altul şi nu varianta umblătoare a vreunui ideal, un vis prăbuşit în realitate. El nu sunt eu. Eu nu sunt el.... cât de trist.. probabil asta înseamnă de fapt căderea din rai, dorul şi regretele..

Războiul se amână. Noapte bună..

joi, 19 ianuarie 2012

Deși n-am mai scris de mult timp, am observat azi că sunt totuși câțiva vizitatori pe zi și am avut un mic moment de panică în care am văzut ceva mai bine decât de obicei vârful aiesbergului meu de iresponsabilitate.

Faptul că scriu acum aici este un alt gest iresponsabil.. ar trebui să citesc pentru un examen care are loc mâine. Am obosit însă să mai fac managementul dezastrelor și visez de o zi întreagă cu ochii deschiși la o lume în care timpul sunt eu. 

Este viața pe care o vrem, viața care ne trebuie ? Sau altfel spus.. ne face fericiți ceea ce credeam că ne va face ? Visul ei rămâne totuși cel mai euforic și totodată cel mai relaxant drog până una-alta.. 

Nu mai pot să mă refugiez aici. Îmi distrage atenția părul care îmi miroase a pâine prăjită, o bucățică de ciocolată dintre taste și toate lucrurile alunecă în pagina cu metoda Newton-Rapshon.. să mă arunc și eu așadar.