Eram pregatita sa va spun ca am descoperit cheia succesului. De fapt nu o cheie, ci doua. Una pentru yala de sus, una pentru broasca de jos. Ce urmeaza sa va spun acum nu este ca in cartile ,,cum sa gandesti pozitiv sau genial..” asa cum citeam acum mai bine de 5 ani in publicatiile Editurii Teora... clar si-au facut efectul... advers :) Va rog sa aveti rabdare.
Cheia nr. 1: Sfanta LISTA. Trebuie facute o multitudine de listute. Este interzisa abaterea de la lista sau daca ramane timp liber nelistat nu trebuie folosit pentru a contrazice principiile activitatilor din lista;
Cheia nr. 2: Puterea de a spune ,,nu", de a nu ne lasa inlantuit de altii si de dorintele lor. Timpul si dorintele tale sunt singurele care conteaza...
Problema cu cheile astea este ca ajungi sa simti fericirea tocmai atunci cand nu rotesti de ele. Cheile le avem mereu, problema e cu usile... Succesul sau fericirea, pentru mine e totuna, chiar stau in spatele unei astfel de usi ? Nu exista shortcut-uri ? Poate fericirea sta in spatele unui geam spart sau pe scara de incendiu...
In filme, in piese de teatru, in carti... drumul spre fericire sau spre nefericire e mai scurt. In cateva ore maxim stii precis ce s-a ales de papura cugetatoare. Vietile noastre se misca in reluare. Dumnezeu probabil are dificultati sa vada atatea filme simultan si ne-a pus pe 0.1Xspeed. Ma intreb daca la sfarsit macar El a inteles ceva...
Sa stii ca sunt nemultumita. Nu, nu e vorba de fizic sau de stomacul meu care a inceput sa faca ifose cand e vorba de maioneza... Nu imi place ce am in cap... mintea asta a mea imi joaca feste. Nu e de incredere. In fiecare zi produce altceva. Si numai contradictii si uneori ma incurca cumplit. Doar nu e haute couture... Si caracterul asta e chiar al meu sau numai ce vor sa vada ceilalti in mine ? Si timpul ? Nu-i asa ca te amuzi copios pentru ca mereu il descoperim prea tarziu ? Sau nu asta trebuia descoperit... Ce trebuie sa descopar ? N-ai idee sau nu vrei sa spui ?
Cheia nr. 2: Puterea de a spune ,,nu", de a nu ne lasa inlantuit de altii si de dorintele lor. Timpul si dorintele tale sunt singurele care conteaza...
Problema cu cheile astea este ca ajungi sa simti fericirea tocmai atunci cand nu rotesti de ele. Cheile le avem mereu, problema e cu usile... Succesul sau fericirea, pentru mine e totuna, chiar stau in spatele unei astfel de usi ? Nu exista shortcut-uri ? Poate fericirea sta in spatele unui geam spart sau pe scara de incendiu...
In filme, in piese de teatru, in carti... drumul spre fericire sau spre nefericire e mai scurt. In cateva ore maxim stii precis ce s-a ales de papura cugetatoare. Vietile noastre se misca in reluare. Dumnezeu probabil are dificultati sa vada atatea filme simultan si ne-a pus pe 0.1Xspeed. Ma intreb daca la sfarsit macar El a inteles ceva...
Draga zeu, D-zeu sau spiridus-elf spectator responsabil cu existenta mea,
Sa stii ca sunt nemultumita. Nu, nu e vorba de fizic sau de stomacul meu care a inceput sa faca ifose cand e vorba de maioneza... Nu imi place ce am in cap... mintea asta a mea imi joaca feste. Nu e de incredere. In fiecare zi produce altceva. Si numai contradictii si uneori ma incurca cumplit. Doar nu e haute couture... Si caracterul asta e chiar al meu sau numai ce vor sa vada ceilalti in mine ? Si timpul ? Nu-i asa ca te amuzi copios pentru ca mereu il descoperim prea tarziu ? Sau nu asta trebuia descoperit... Ce trebuie sa descopar ? N-ai idee sau nu vrei sa spui ?
Of... Pa!