miercuri, 23 aprilie 2008

Ca sa nu mai fim un apanaj doar pentru sine

Nu stiu cat este in beneficiul individului sa spuna mereu ce simte pana intelege ce se intampla cu el.. mai ales atunci cand ce i se intampla nu ii este benefic. Cred insa cu tarie ca atunci cand spui ce simti/gandesti este mai ales in beneficiul celorlalti. Celorlalti nu luati in parte si pe de-a-ntregul. Cand ai raddare sa asculti si sa simti impreuna cu celalalt devenim mai toleranti. Si avem nevoie pentru ca suntem mereu mult prea toleranti cu noi insine si mult prea intoleranti cu ceilalti.

O persoana apropiata si draga mie m-a incredintat cu gandurile sale. Cu voia sa si in cheia ideii exprimate mai sus, am sa reproduc aici fara nici o interventie tot ce a scris:

,,Nu ştiu dacă mă cunosc sau dacă cineva va ajunge să mă cunoască..... sinceră să fiu viaţa nu este atât de roz cum pare. Uneori îmi dau seama că singurul sprijin îl găsesc doar în mine....probabil nici cei care pretind că sunt lângă tine nu sunt....pentru că, de fapt, eşti tu şi propria ta persoană....pe care o porţi cu tine mereu. Probabil eu sunt singurul meu prieten. Urăsc ipocrizia, prostia şi minciuna....din punctul meu de vedere minciuna poate distruge tot....

Cred că am nevoie de mine şi de acel cineva care să mă motiveze... A iubi înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti, teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea să nu depindă decât de o singură fiinţă.... înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nici o limită simţirii, a-ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încât să nu traieşti şi să nu gândeşti decât pentru a o face fericită.......a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere. Şi dacă a iubi înseamnă să renunţi la propria persoană atunci cu ce rămâi? Nu mai am nimic de pierdut...sunt goală pe dinăuntru...sunt ca un robot care face totul fără să gândească, fără să aibă nemulţumiri sau insatisfacţii. Este dureros însă...Să dai totul din tine nu e o opţiune. Trebuie să mă regăsesc. Uneori cred că eu sunt adevăratul meu duşman, obstacolul în calea propriei mele fericiri şi că îmi lipseşte voinţa.

Cei care îţi sunt alături nu pot decât să te facă să uiţi sau să speri pentru prea puţin timp. După care eşti din nou tu cu tine şi nu mai poţi face nimic...amintirile te năpădesc şi tot ce ţi-ai propus să faci ca să îţi fie mai bine se şterge. Întreaga teorie despre bunul mers al vieţii pe care o cunoaşte toată lumea ţi se pare o glumă, un ideal imposibil de atins. Este prea frumos poate să te resemnezi, să te complaci în suferinţă. Este mult mai uşor să plângi, să te autocompătimeşti, să speri, să implori, să visezi cu ochii deschişi la fericirea supremă. Însă dacă am fi cu toţii suficient de puternici să ne ridicăm după o palmă primită de la viaţă, scuturându-ne ca de praf de probleme, jigniri, neîmpliniri, atunci ne-am plânge că este totul prea perfect şi că am dori să ni se întample ceva care să ne bulverseze existenţa.

Nu încerc să mai spun nimic altceva….mi-am exprimat toate sentimentele, regretele, planurile şi visele aici. Altfel, cuvintele işi vor pierde însemnătatea şi vor rămâne doar nişte cuvinte goale..…"


vineri, 18 aprilie 2008

Vreau sa nu mai vreau

Azi imi doresc ca viata mea sa fie o harta si ea sa fie alcatuita din toti oamenii pe care ii stiu. Si toti oamenii din harta sa fie numai ai mei - alta treaba sa nu aiba decat aceea sa ma simbolizeze pe mine.

Asta este ce vreau si ce nu mi se intampla nici in ruptul capului. Aceeasi oameni sunt in fiecare zi altii, eu nu mai stiu cine sunt si harta mea nu este decat o pictura naiva. Si mai vreau sa nu mai treaca timpul, sa stea asa pe banca cu mine si sa imi spuna ca va ramane pana n-am sa mai pot sa visez realitatea.

luni, 14 aprilie 2008

Pe nord


In camera mea este mereu noapte. Lumina galbena din becuri mai imbolaveste din cand in cand peretii. Zi nu este decat in baie la capatul firelor de apa care aluneca si ele din cand in cand din palaria dusului. Tot incerc sa spun si ce daca mi-e dor...

Timpul se opreste atunci cand incerci sa te gandesti prea mult la ceva. Viata ajunge sa fie absurda sau atunci cand reuseste sa fie si absurda si amuzanta in acelasi timp, este de fapt ironica. Culmea fericirii se atinge atunci cand poti sintetiza tot cu ,,unde dai si unde crapa", ,,ce-am avut si ce-am pierdut" (NIMIC) etcetera... Fericirea este o etcetera. Carturarii spun ca am ajuns la aceasta stare de fapt pentru ca am trecut de la idealuri inalte si facut prostii la idealuri care ne justifica prostiile. Doar nu era sa avem idealuri inalte si sa nu mai facem prostii - ar fi fost prea simplu si prea plictisitor...

Nota personala: azi m-am certata cu 3 batrani in 300. Si m-am simtit asa bineee. Este prea bine sa fiu eu si sa nu mai incerc sa fiu altfel. Prefer sa fiu eu mandra de mine decat sa fie altii mandri de mine. In fond Pamantul ne-a fost dat ca sa ne putem ingaduim cat mai multe pacate, nu?

joi, 10 aprilie 2008

Despre lipsurile abundentei in asteptarea Titanicului

Ma gandeam sa va povestesc cum a fost ieri de ziua mea;;) Cum insa nu m-am hotarat daca a iesit bine sau nu, mai bine va povestesc ceva de interes general. Daca sunteti nerabdatori, sariti peste urmatorul paragraf si cititi cu sfintenie.

Am pornit blogul cu intentia ascunsa de a consemna din cartile de filozofie pe care imi promiteam sa le citesc idei care explica existenta noastra de zi cu zi. Acesta este farmecul filozofiei - transforma existentele noastre minuscule si ne plaseaza dincolo de timp. Plutim si nu e nimic mai rational decat aceasta. Intre timp nu am citit atat de mult pe cat as fi vrut si alteori mi se parea ca ideile respective sunt deja arhicunoscute iar expunerea mea ar fi plictisitoare si redundanta.

Freud spunea ca suntem cu precadere fiinte irationale si ca scopurile noastre nu tin in mod natural decat de sexualitate si agresivitate. Cum totusi ne complimentam ca suntem mai mult decat animale si ca e bine sa traim altfel, avem apucaturi din ce in ce mai rafinate, mai elegante care sa ne rezolve inteligent nevoile. Toate componentele culturii nu sunt decat inlocuitori pentru ceea ce vrem, dar nu sunt ceea ce ne trebuie exact - fie ca vorbim de arta, stiinta, religie... Din pacate infuzia lor nemarginita provoaca si efecte secundare cum ar fi frustrarile, anxietatea...

Ne plangem de multe ori cum ca cei in prezenta carora traim sunt necivilizati sau ca ne inseala asteptarile. Problema este de fapt tocmai gradul inalt de civilizare pe care il resimtim mai ales in Bucuresti spre exemplu (aici pot sa gasesc Salitos, in Slobozia nu). Vianu spunea ca civilizatia nu este decat o forma de subcultura dominata numai de interese economice si tehnice. Atat. Etica, arta, credinta.. nu tin de civilizatie. Nu stiu cati dintre noi mai traiesc si altfel decat in civilizatie. Eu pentru mine ma indoiesc ca pot fi altfel. Si nu este de mirare ca ne simtim nefericiti cand surogatele noastre se mai rezuma doar la bani si gadgeturi. Aici in Bucuresti se desfasoara probabail cea mai infernala cursa dupa ele. Suntem mult mai multi, multi bine dodati si totusi binele, multumirea mai greu de obtinut. Asa traim ca o mare imensa de iceberguri neimplinite in continuare.

Totusi, e bine:) Nu stiu ce si de ce dar nu puteam sa inchei intr-o nota trista.

miercuri, 2 aprilie 2008

Sindromul Robert Turcescu la jurnalisti

Este trecut bine de ora 2 si nu am somn. De mai bine de un sfert de ora ma iau in deradere singura gandindu-ma ca ma chinuie atat de mult talentul incat sa deschid calculatorul, lumina, patura de pe mine si sa ma apuc sa scriu.

Nu ma pot lauda cu lucruri marete in ultimele zile. M-am uitat mult la televizor. Bine ca m-am gandit sa fac comunicare ca sa pot sa mai am o scuza pentru asemenea obicei.

Daca as fi vrut ca acest articol in primul rand sa prinda, probabil ca cele 2 paragrafe anterioare ar fi lipsit si as fi inceput cu urmatorul paragraf. Dar nu este decat blogul meu…

Jurnalismul nu mi se mai pare de mult doar o profesie. Dupa atata privit la televizor si la ziare, jurnalistul a devenit o categorie intr-o tipologie umana. Din pacate, una nefericita. Poate va ganditi ca cel mai probabil va aparea, cel putin la un moment dat, macar o trimitere catre OTV sa zicem, insa nu.. OTV este cea mai putin ingrozitoare chestie care ni se intampla in materie de media. Aceasta televizune a avut sa zicem macar decenta insolita de a spune ca este singura televiziune alaturi de poporul roman si ca atare nu vor da nici o stire despre Summitul NATO (probabail nu au obtinut acreditari, dar aceasta este cu totul alta poveste). Nu despre aceasta decenta vroiam insa sa va povestesc. Ca sa nu imi epuizez toate concluziile inainte de a expune orice altceva (eveniment nefericit care se poate intampla ori de cate ori nu scrii pe masura ce gandesti ci abia tu ce crezi ca ai gandit), ma grabesc sa va dau cateva exemple care pe mine m-au socat si mahnit de-a dreptul.

Cazul 1: Invitatul nu se pregateste

Pe 31 martie la Realitatea TV George Becali a fost invitat la o ora tarzie, 23 pare-mi-se, sa isi dea si el cu parerea vis-a-vis de marirea pensilor. Nemultumit de faptul ca nu este lasat sa vorbeasca decat 3 minute si mai ales pentru faptul ca a fost acuzat de moderatoare ca ,,habar n-are” de programul de pensii al partidului sau, Becali s-a ridicat in plina emisiune in direct si a plecat. Pentru cei care nu au vazut emisiunea, trebuie specificat ca nu a plecat inainte de a o numi pe moderatoare o pustoaica care il pune pe el intr-o pozitie atat de neplacuta care s-a deranjat sa vina la 10 seara la ei la emisiune si pe care acum il priveste nevasta facut bumbac. Am avut sentimentul ca Becali stie ca toata lumea il crede prost si ca nu are cum sa ii convinga de contrariul si ca numai nevasta lui mai crede altfel. Ca o impresie generala, la Realitatea TV, invitatii nu sunt ascultati ce spun, sunt intrerupti des ba de moderarotor, ba de publicitate mai ales atunci cand ai impresia ca ideile incep sa curga.

Cazul 2: Invitatul se pregateste, dar tot si-o ia

Enormitatea enormitatilor am vazut-o azi (1 aprilie) la TVR… Ce Povestiri adevarate, ce OTV senzational… Marina Almasan-Socaciu a adus cu japca in acelasi studio reprezentanti ai presei scrise si persoane publice despre care acestia scrisesera lucruri deloc onorante cu privire la viata lor personala. Spun cu japca, pentru ca efectiv fusesera pacaliti ca au fost invitati sa discute despre cu totul alte teme inofensive ci nu despre faptul ca ar avea o relatie nefacuta publica de 2 ani si in paralel cu alta relatie (Laura Lavric si domnul de langa ea) sau despre conflictul cu asociatia de proprietari pe care il are Magda Catone pentru ca si-a facut Pet Shop in apartament. Inainte sa incepa discutiile, Marinei Almasan-Socaciu chiar i s-a reprosat ca au fost mintiti si ea a recunoscut ! A spus ceva de genul ,,nu v-am spus motivul real pentru care v-am invitat pentru ca imi era teama ca nu veti accepta”!!! Ce a urmat, a fost grotesc… Copii care isi acuzau parinti de fata, Serban Ionescu care spunea cu lacrimi in ochii ca si-a luat campii asa dupa ce o ,,distinsa” jurnalista ii reprosa ironic si cu inchipuita sila Magdei Catone ca nu vrea sa recunoasca faptul ca Serban Ionescu a plecat de mai bine de un an de acasa… Si sa nu uit admistratora care tot promuntat pe un ton iritantant ,,pute!” si acel cuvant care vine din grecescul kakos… Invitatii zaceau siderati pe canapele in timp ce ,,doamnele” din gradene luau atitudine…Macar Becali a fost suficient de prost incat sa stie sa se ridice si sa plece atunci cand au inceput sa i se aduca grave prejudicii de imagine la care toti avem dreptul garantat de lege.

Concluzii

Am spus sindromul Robert Turcescu pentru ca el a fost cel care a consacrat modelul show-lui in care invitatii erau pusi la zid si in care se arunca sententios cu … bile. Numai Turcescu ramansese sa spuna adevarul si sa faca dreptate in Romania.. cu bile. Era oarecum elegant si majoritatea temelor erau cat de cat de interes public. Lucrurile au degenerat, puterea exemplului a functionat si iata ca acum avem in plin interval orar 17-18 la TVR 1 discutandu-se sententios in urma unei ample documentari despre relatiile Laurei Lavric ... Nu cred ca avem nevoie de asemenea spectacole si la televizor mai ales pe postul public. Este suficient sa luam personalul de Bucuresti catre Urziceni sa zicem ca sa vedem reglari de conturi pe diverse teme cu spectacolul unei intregi comunitati care face naveta.

Jurnalistul a devenit o specie fara etica. Considera ca nu are nevoie de o etica personala pentru ca el este singurul care lupta pentru morala multimii. Ca atare el poate face orice pentru ca o face in numele celor oprimati, in numele dreptatii…

Inca il mai am viu in minte pe Valentin Stan care aducea injurii grave la adresa lui Basescu in seara aceasta la Sinteza zilei … pentru ca acesta spusese cu o seara in urma ca Adrian Severin ar fi fost sluga semnand Tartaul cu Ucraina. Mai mult decat versatul Ion Cristoiu il scuza spunand ca totusi ce spune Basescu e mai grav si mai injurios la adresa poporului decat injuriile lui Stan doar pentru ca Basescu este presedinte… La asa un cetatean-model care nu poate sa nu faca un circ din fiecare aparitie a sa, un presedinte mai potrivit precum Basescu nu se gasea…

Dincolo de toate aceastea, este alarmat faptul ca oamenii incep sa isi intoarca fata nu numai de la mediul politic ci si de la presa. Sunt doua elemente care articuleaza si mentin identitatea unui stat, insa daca nu mai prezinta interes, mi-e teama sa nu disociem. In fond suntem fragili. Alteori ma gandesc ca singura solutie sta in cresterea economica. Daca oamenii incep sa produca valori, totul se rezolva: demnitatea, mentalitatea, figurile din spatiul public… In acest caz, romanii au dreptate sa se focalizeze asupra dobandirii bunastarii si sa nu dea importanta circului mediatic.

Nickelback - Rockstar


Nickelback cred ca pot sa o numesc theme band-ul meu:) Numai ei si Madonna imi plac indiferent de ce piesa scot. De azi, am sa cant o saptamana non-stop ,,Everybody's got a drug dealer on speed dial, well hey, hey, I wanna be a rockstaaaaaaaaar"



I'm through with standin' in line
To clubs I'll never get in
It's like the bottom of the ninth
And I'm never gonna win
This life hasn't turned out
Quite the way I want it to be
(Tell me what you want)

I want a brand new house
On an episode of Cribs
And a bathroom I can play baseball in
And a king size tub big enough
For ten plus me
(Yeah, so what you need)

I'll need a... a credit card that's got no limit
And a big black jet with a bedroom in it
Gonna join the mile high club
At thirty-seven thousand feet
(Been there, done that)

I want a new tour bus full of old guitars
My own star on Hollywood Boulevard
Somewhere between Cher and
James Dean is fine for me
(So how you gonna do it?)

I'm gonna trade this life for fortune and fame
I'd even cut my hair and change my name

[CHORUS]
'Cause we all just wanna be big rockstars
And live in hilltop houses, driving fifteen cars
The girls come easy and the drugs come cheap
We'll all stay skinny 'as we just won't eat
And we'll hang out in the coolest bars
In the VIP with the movie stars
Every good gold digger's
Gonna wind up there
Every Playboy bunny
With her bleach blonde hair
And well...

Hey, hey, I wanna be a rockstar
Hey, hey, I wanna be a rockstar

I wanna be great like Elvis without the tassels
Hire eight body guards that love to beat up assholes
Sign a couple autographs
So I can eat my meals for free
(I'll have the quesadilla, *laughs*)

I'm gonna dress my ass
With the latest fashion
Get a front door key to the Playboy mansion
Gonna date a centerfold that loves to
Blow my money for me


(So how you gonna do it?)

I'm gonna trade this life
For fortune and fame
I'd even cut my hair
And change my name

'Cause we all just wanna be big rockstars and
Live in hilltop houses driving fifteen cars
The girls come easy and the drugs come cheap
We'll all stay skinny 'as we just won't eat
And we'll hang out in the coolest bars
In the VIP with the movie stars
Every good gold digger's
Gonna wind up there
Every Playboy bunny
With her bleach blonde hair
And we'll hide out in the private rooms
With the latest dictionary and
Today's who's who
They'll get you anything
with that evil smile
Everybody's got a
Drug dealer on speed dial, well
Hey, hey, I wanna be a rockstar


I'm gonna sing those songs
That offend the censors
Gonna pop my pills
From a Pez dispenser
Get washed-up singers writing all my songs
Lip synch 'em every night so I don't get 'em wrong


Well we all just wanna be big rockstars
And live in hilltop houses driving fifteen cars
The girls come easy and the drugs come cheap
We'll all stay skinny 'cause we just won't eat
And we'll hang out in the coolest bars
In the VIP with the movie stars
Every good gold digger's
Gonna wind up there
Every Playboy bunny
With her bleach blond hair
And we'll hide out in the private rooms
With the latest dictionary and
Today's who's who
They'll get you anything
with that evil smile
Everybody's got a
Drug dealer on speed dial,well

Hey, hey, I wanna be a rockstar
Hey, hey, I wanna be a rockstar