sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Despre iubire ca despre nimic

Imi pare rau ca nu mai am timp sa scriu pe blog. Acum ma straduiesc sa scriu gandindu-ma la cei cativa prieteni care ma citesc. Viata ma dreneaza in fiecare zi atat de puternic incat chiar daca as experimenta trairi foarte vii, tot nu as avea tonusul necesar sa fac o ,,scriitura buna".. Nici acum nu am un tonus bun.. chiar m-am impiedicat si am cazut.. am un genunchi julit si cum mi-am dat seama ca am cazut decat dupa ce am cazut, m-am lovit un pic si la cap.. doar un pic - cat sa imi intre zimti de bentita in pielea capului. Premiul meu de consolare este ca au sarit 3 tipi sa ma ajute.. oamenii incep si la noi sa aiba comportament prosocial - sa ai grija de toti ceilalti ca si cum lumea toata ar fi o mare familie... Yupi iei:)

Dupa ce i-am refuzat spunandu-le ca ma descurc singura si multumindu-le ca s-au oferit sa ma ajute, mi-am dat seama ca am mai facut o prostie pentru ca unul dintre ei era chiar dragut... Dar sa revenim... vreau sa termin un post pe care l-am inceput acum ceva timp.. Toata viata asta este pana la urma despre cum facem sacrificii si despre multe renuntari - aceasta ultima fraza nu are legatura cu nimic din ce am spus pana acum sau cu ce urmeaza.. este asa.. un mic accident, a cazut dintr-un alt timp..

Pentru a ilustra mai bine diferenta intre sensibiltatea si tehnica de a trai, domnul Cernica ne povestea despre cum Aristotel, pus in pozitia de a prezida o mare intrunire si nefiind deprins cu tehnica de a numara voturile, a ajuns, la propriu, de rasul celor 500 adunati.

Exista o sumedenie de tehnici.. intr-atat incat probabil ca ni le-am insotit pe multe dintre ele dar nu si sensibilitatile sau inteligenta care le-a generat.

La capatul celalalt consider ca, din pacate, nu exista o tehnica pentru a iubi, vreo stiinta, vreun retetar.. nu stii cum sa iubesti bine dincolo de credinta, de filozofie, de litereratura, de filmele erotice sau de Cosmopolitan... In cazul in care iubim, iubim in prostie si daca nu iubim este, se pare, o si mai mare prostie.. cum poti sa stii cand sa renunti la tine si cand nu, cand sa renunti la celalalt si cand nu. Este iubirea o forma de renuntare? Poate ca da.. si nu stim la ce sa renuntam mai intai si oricum nici nu stim bine de ce...

Acelasi domn profesor Cernica incerca mai apoi sa ne spuna cateva lucruri despre reductia erotica la Jean Luc Marion. Asa cum Decartes spunea ,,gandesc, deci exist", J. L. Marion spune ,,iubesc, deci exist"... aceasta este doar concluzia la care a ajuns. Nu pare spectaculoasa, insa drumul pana acolo este seducator pentru ca el a pornit de la ideea ca daca este iubit abia atunci exista. Aceasta inseamna ca existenta fiecaruia este conditionata de iubirea altora pentru el si iata ca din abisul celorlalti nu poate cadea intr-un sfarsit decat in sine.. Intr-un sfarsit iubim ca sa existam. Ma intreb daca ar avea un sens in matematica.. limita din iubire cand numarul oamenilor tinde catre infinit = eu.

Acum ca stau un pic sa ma gandesc mai mult.. poate ca nu exista o stiinta pentru iubire pentru ca este prea complicata. Nu ai cum sa surprinzi mai nimic. Este ca si cum ai prinde un fluture si pentru ca ii atingi aripile si ii iei stralucirea, nu mai poate sa zboare. Iubirea nu poate fi rationala.. si iata ca am ajuns in punctul care m-a impins sa scriu acest post.. pura imprejurare de a fi luata in brate sau ... poate un pic mai mult cand nu mai conteaza nimic, cand nu se mai poate intampla nimic si incremenesti incepand sa intelegi ceea ce nu vei putea niciodata sa ai..

miercuri, 12 noiembrie 2008

Viata..


Atunci cand reuseam sa gandesc nu reuseam sa iubesc. Cand in sfarsit iubeam nu puteam sa castig. Si cand in sfarsit castig nu mai pot sa gandesc... Vreau o viata de o secunda dar macar aceea sa fie simultana, fara salturi si fara goluri sau...

Vreau sa am din nou 10 ani, sa fie vara, sa port tricouri chinezesti, sa mananc agrese si clatite cu zmeura.. sau pur si simplu sa fiu abandonata pe un camp nemarginit cu capsuni si brazdat formal in aer de avioane, iar toate celelalte lucruri, dar absolut toate celelalte lucruri sa ramana interzise. Si viata sa ramana doar un vis care nu se intampla.


marți, 11 noiembrie 2008

In paralel

Este absolut comic la filozofie ca fiecare are o alta definitie despre ce este ea.. In mare in ea se regasesc toate tipurile de gandire si in mometul in care incepi pe drumul ei, toate celelalte ,,stiinte" sunt doar fete ale ei.
Dupa mai bine de 2000 de ani de cunoastere insa, filosofii au ajuns la un rezultat dezastruos.. se pare ca nu putem cunoaste lumea, realitatea sau pe ceilalti.. si ca nu putem detine controlul. Doar constatam si ordonam, dar este oricum o ordine fara sens.. Tot ce spui, vezi sau crezi despre lume este doar oglinda ta. In mare, nu te poti cunoaste decat pe tine, iar pe ceilalti .. nici o sansa, ei pe tine si mai putin de ,,nici o sansa"..

Pana ieri, dezastrul mi s-a parut fermecator, dar prea de tot. Mi s-a intamplat insa, pentru a mia oara, sa cred unii oameni fix altfel de cum acum cred ca sunt. Si asta pentru ca a fi nebun, singur sau sigur pe tine inseamna sa ai argumente. Tot ce invat este ca ceea ce am invatat nu e bine.


luni, 3 noiembrie 2008

Dare de seama

Si iata ca ajuns in punctul in care visele mele se limiteaza la a avea ocazia sa dorm pana nu mai pot... Ar trebui sa fiu multumita. In aparenta, am pus din nou stapanire pe mine si pe propia mea existenta. Nu mai apartin nimanui.. decat doar atunci cand astept tramvaiul si ma trezesc ca mintea imi scapa croind drumuri catre alte locuri... si viata mea este mai goala decat atunci cand imi reprosam ca nu fac nimic...

M-am consolat cu faptul ca tot ce trebuie sa faci in viata sunt bani, ca mereu ajungi sa faci ceea ce nu iti place, ca oamenii nu se casatoresc pentru ca se iubesc, ca toti barbatii inseala, mai cu seama dupa 40 ani...

Si acum ca am patruns aceste adevaruri universale si ca stiu ca totul o sa fie ,,bine" ... marea mea uimire in legatura cu viata totusi continua. Viata in sine sufera de o amnezie totala.. si noi dam cu ochii de cu totul alta aratare in fiecare zi.

revin... urmeaza un curs despre ,,existenta celuilalt prin mine" si despre cum totul o sa fie bine... pentru ca se pare ca oamenii au nevoia de bine default... Pana atunci va las sa ascultati ceva shuper...



You change your mind
Like a girl changes clothes
Yeah, you PMS like a bitch
I would know

Yeah, you always think
Always speak cryptically
I should know
That you're no good for me

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down
You're wrong when it's right
It's black and it's white
We fight, we break up
We kiss, we make up

You, you don't really wanna stay, no
You, but you don't really wanna go, oh

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down

We used to be just like twins, so in sync
The same energy now's a dead battery
Used to laugh 'bout nothing
Now you're plain boring
I should know
That you're not gonna change

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down
You're wrong when it's right
It's black and it's white
We fight, we break up
We kiss, we make up

You, you don't really wanna stay, no
You, but you don't really wanna go, oh

Someone call the doctor
Got a case of a love bipolar
Stuck on a rollercoaster
Can't get off this ride

You change your mind
Like a girl changes clothes

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down
You're wrong when it's right
It's black and it's white
We fight, we break up
We kiss, we make up

You, you don't really wanna stay, no
You, but you don't really wanna go, oh

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down, down, down, down...