luni, 25 iunie 2012


N-am scris de ceva timp.. în parte pentru că a fi sincer a început să pară o chestie gravă și în parte pentru că este tot mai greu să găsesc ceva nou de spus. 

Sunt deci în pericolul ca toată „creativitatea” mea să se termine înainte de postarea cu numărul 200.. Poate va fi cazul, poate nu. Zilele acestea am reînceput să prețuiesc capacitatea de a vorbi de una singură.. fără a fi limitată de context sau de modul în care mă percepe cel căruia vreau să îi comunic ceva. Pe de altă parte, limitele mele nu mai sunt atât de evidente. Da.. este jalnic și acest fapt nu mai poate fi nicicând compensat de .. să zicem .. avantajul că în vorbirea de unul singur ajungi să îți cauți singur replicile.. și după o vreme ești capabil să dai replici mai bune sau, cel puțin, originale..

De fapt.. cred că sufletului meu nu îi este bine..  Calul alb și cel negru s-au împiedicat unul de celălalt și acum zac undeva înecați într-un șanț cu apă..
Cel puțin acum, nici scrisul nu mă ajută...

#fail