sâmbătă, 6 decembrie 2008

Despre cum devenim buni indiferent ce se intampla...


Cred ca atunci cand esti cu adevarat indragostit iti pui cu intr-adevar problema daca esti un om bun sau nu.. pana atunci, acest lucru nu conta. Nu avea cum sa iti treaca prin minte cat de mult esti capabil sa iubesti.. Ajungi sa iti pui atat de febril problema existentei tale si atunci devii. Abia atunci cazi in tine in asa hal ca aproape uiti de ceilalti, inclusiv de cel pe care il/o iubesti, astfel incat, uneori, trezit pentru cateva minute din somnul de tine, oglinda stinsa a celuilalt doar pentru acele cateva minute pare o lucrare cu totul spectaculoasa.

De aceea cred ca oamenii sunt eminamente monogami.. nu putem cadea in noi si in timp decat o data sau cel putin numai pe rand.

marți, 2 decembrie 2008

Plictiseala pentru timp

Si daca timpul s-ar masura in ganduri? Mai multe ganduri, timpul.. aproape ca nu mai exista.

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Despre iubire ca despre nimic

Imi pare rau ca nu mai am timp sa scriu pe blog. Acum ma straduiesc sa scriu gandindu-ma la cei cativa prieteni care ma citesc. Viata ma dreneaza in fiecare zi atat de puternic incat chiar daca as experimenta trairi foarte vii, tot nu as avea tonusul necesar sa fac o ,,scriitura buna".. Nici acum nu am un tonus bun.. chiar m-am impiedicat si am cazut.. am un genunchi julit si cum mi-am dat seama ca am cazut decat dupa ce am cazut, m-am lovit un pic si la cap.. doar un pic - cat sa imi intre zimti de bentita in pielea capului. Premiul meu de consolare este ca au sarit 3 tipi sa ma ajute.. oamenii incep si la noi sa aiba comportament prosocial - sa ai grija de toti ceilalti ca si cum lumea toata ar fi o mare familie... Yupi iei:)

Dupa ce i-am refuzat spunandu-le ca ma descurc singura si multumindu-le ca s-au oferit sa ma ajute, mi-am dat seama ca am mai facut o prostie pentru ca unul dintre ei era chiar dragut... Dar sa revenim... vreau sa termin un post pe care l-am inceput acum ceva timp.. Toata viata asta este pana la urma despre cum facem sacrificii si despre multe renuntari - aceasta ultima fraza nu are legatura cu nimic din ce am spus pana acum sau cu ce urmeaza.. este asa.. un mic accident, a cazut dintr-un alt timp..

Pentru a ilustra mai bine diferenta intre sensibiltatea si tehnica de a trai, domnul Cernica ne povestea despre cum Aristotel, pus in pozitia de a prezida o mare intrunire si nefiind deprins cu tehnica de a numara voturile, a ajuns, la propriu, de rasul celor 500 adunati.

Exista o sumedenie de tehnici.. intr-atat incat probabil ca ni le-am insotit pe multe dintre ele dar nu si sensibilitatile sau inteligenta care le-a generat.

La capatul celalalt consider ca, din pacate, nu exista o tehnica pentru a iubi, vreo stiinta, vreun retetar.. nu stii cum sa iubesti bine dincolo de credinta, de filozofie, de litereratura, de filmele erotice sau de Cosmopolitan... In cazul in care iubim, iubim in prostie si daca nu iubim este, se pare, o si mai mare prostie.. cum poti sa stii cand sa renunti la tine si cand nu, cand sa renunti la celalalt si cand nu. Este iubirea o forma de renuntare? Poate ca da.. si nu stim la ce sa renuntam mai intai si oricum nici nu stim bine de ce...

Acelasi domn profesor Cernica incerca mai apoi sa ne spuna cateva lucruri despre reductia erotica la Jean Luc Marion. Asa cum Decartes spunea ,,gandesc, deci exist", J. L. Marion spune ,,iubesc, deci exist"... aceasta este doar concluzia la care a ajuns. Nu pare spectaculoasa, insa drumul pana acolo este seducator pentru ca el a pornit de la ideea ca daca este iubit abia atunci exista. Aceasta inseamna ca existenta fiecaruia este conditionata de iubirea altora pentru el si iata ca din abisul celorlalti nu poate cadea intr-un sfarsit decat in sine.. Intr-un sfarsit iubim ca sa existam. Ma intreb daca ar avea un sens in matematica.. limita din iubire cand numarul oamenilor tinde catre infinit = eu.

Acum ca stau un pic sa ma gandesc mai mult.. poate ca nu exista o stiinta pentru iubire pentru ca este prea complicata. Nu ai cum sa surprinzi mai nimic. Este ca si cum ai prinde un fluture si pentru ca ii atingi aripile si ii iei stralucirea, nu mai poate sa zboare. Iubirea nu poate fi rationala.. si iata ca am ajuns in punctul care m-a impins sa scriu acest post.. pura imprejurare de a fi luata in brate sau ... poate un pic mai mult cand nu mai conteaza nimic, cand nu se mai poate intampla nimic si incremenesti incepand sa intelegi ceea ce nu vei putea niciodata sa ai..

miercuri, 12 noiembrie 2008

Viata..


Atunci cand reuseam sa gandesc nu reuseam sa iubesc. Cand in sfarsit iubeam nu puteam sa castig. Si cand in sfarsit castig nu mai pot sa gandesc... Vreau o viata de o secunda dar macar aceea sa fie simultana, fara salturi si fara goluri sau...

Vreau sa am din nou 10 ani, sa fie vara, sa port tricouri chinezesti, sa mananc agrese si clatite cu zmeura.. sau pur si simplu sa fiu abandonata pe un camp nemarginit cu capsuni si brazdat formal in aer de avioane, iar toate celelalte lucruri, dar absolut toate celelalte lucruri sa ramana interzise. Si viata sa ramana doar un vis care nu se intampla.


marți, 11 noiembrie 2008

In paralel

Este absolut comic la filozofie ca fiecare are o alta definitie despre ce este ea.. In mare in ea se regasesc toate tipurile de gandire si in mometul in care incepi pe drumul ei, toate celelalte ,,stiinte" sunt doar fete ale ei.
Dupa mai bine de 2000 de ani de cunoastere insa, filosofii au ajuns la un rezultat dezastruos.. se pare ca nu putem cunoaste lumea, realitatea sau pe ceilalti.. si ca nu putem detine controlul. Doar constatam si ordonam, dar este oricum o ordine fara sens.. Tot ce spui, vezi sau crezi despre lume este doar oglinda ta. In mare, nu te poti cunoaste decat pe tine, iar pe ceilalti .. nici o sansa, ei pe tine si mai putin de ,,nici o sansa"..

Pana ieri, dezastrul mi s-a parut fermecator, dar prea de tot. Mi s-a intamplat insa, pentru a mia oara, sa cred unii oameni fix altfel de cum acum cred ca sunt. Si asta pentru ca a fi nebun, singur sau sigur pe tine inseamna sa ai argumente. Tot ce invat este ca ceea ce am invatat nu e bine.


luni, 3 noiembrie 2008

Dare de seama

Si iata ca ajuns in punctul in care visele mele se limiteaza la a avea ocazia sa dorm pana nu mai pot... Ar trebui sa fiu multumita. In aparenta, am pus din nou stapanire pe mine si pe propia mea existenta. Nu mai apartin nimanui.. decat doar atunci cand astept tramvaiul si ma trezesc ca mintea imi scapa croind drumuri catre alte locuri... si viata mea este mai goala decat atunci cand imi reprosam ca nu fac nimic...

M-am consolat cu faptul ca tot ce trebuie sa faci in viata sunt bani, ca mereu ajungi sa faci ceea ce nu iti place, ca oamenii nu se casatoresc pentru ca se iubesc, ca toti barbatii inseala, mai cu seama dupa 40 ani...

Si acum ca am patruns aceste adevaruri universale si ca stiu ca totul o sa fie ,,bine" ... marea mea uimire in legatura cu viata totusi continua. Viata in sine sufera de o amnezie totala.. si noi dam cu ochii de cu totul alta aratare in fiecare zi.

revin... urmeaza un curs despre ,,existenta celuilalt prin mine" si despre cum totul o sa fie bine... pentru ca se pare ca oamenii au nevoia de bine default... Pana atunci va las sa ascultati ceva shuper...



You change your mind
Like a girl changes clothes
Yeah, you PMS like a bitch
I would know

Yeah, you always think
Always speak cryptically
I should know
That you're no good for me

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down
You're wrong when it's right
It's black and it's white
We fight, we break up
We kiss, we make up

You, you don't really wanna stay, no
You, but you don't really wanna go, oh

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down

We used to be just like twins, so in sync
The same energy now's a dead battery
Used to laugh 'bout nothing
Now you're plain boring
I should know
That you're not gonna change

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down
You're wrong when it's right
It's black and it's white
We fight, we break up
We kiss, we make up

You, you don't really wanna stay, no
You, but you don't really wanna go, oh

Someone call the doctor
Got a case of a love bipolar
Stuck on a rollercoaster
Can't get off this ride

You change your mind
Like a girl changes clothes

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down
You're wrong when it's right
It's black and it's white
We fight, we break up
We kiss, we make up

You, you don't really wanna stay, no
You, but you don't really wanna go, oh

'Cause you're hot then you're cold
You're yes then you're no
You're in and you're out
You're up and you're down, down, down, down...

duminică, 19 octombrie 2008

Mind speed racer

Cladirea P+1 a Academiei Romane va fi una dintre primele cladiri din Bucuresti cu lift pentru ca multi membrii nu se mai pot pune cu scarile.

Curtea Academiei cred ca se inscrie in seria ,,prea mult PR strica" pentru ca toti pomi din curte au placuta cu denumirea obisnuita, cea stiintifica si cu stema Academiei in colt..

Sa nu mai visam

Nu este nimic interesant la postul acesta, ma straduiesc sa scriu in contul zilelelor in care as fi avut ceva de spus dar nu am reusit. Acum nu ma mai simt artificial-speciala sau neinteleasa.. simt doar ca am reintrat de curand in posesia mea si sunt foarte furioasa. Viata se complica inutil atunci cand visam. Asadar.. fara vise si fara aspiratii... nu stiu cand este mai ingrozitor.. atunci cand se indeplinesc sau atunci cand nu? Cu castile in urechi, cu horoscopul citit la zi si cu visele indeplinite tot nu putem pune stapanire pe realitate.

Visele sunt de fapt o forma de a nu ne confrunta cu realele noastre nevoi. Visele sunt expresia cea mai rafinata a fricii.

duminică, 5 octombrie 2008

Acum si fara titlu

Exista se pare in literatura cel putin doua carti despre un print care a vrut sa intre in istorie pentru faptul ca proiecta orase imaginare - orase proiectate pana in ultimul detaliu fara a fi vreodata construite. Cand citesc asemenea lucruri nu pot sa imi spun decat ca toate ideile mele, toate fanteziile mele au fost candva cartografiate. Ele exista. De cate ori nu mi-am imaginat si eu anumite lucruri ore in sir, in absolute detalii fara ca ele sa materializeze si pe care le-am abandonat intr-un sfarsit intr-un colt al mintii... Si daca tot ce mi-as putea imagina sau gandi deja exista sub o forma sau alta, inseamna ca eu cu siguranta exist. Pentru simplu fapt ca exist, inseamna ca nu mai trebuie sa imi bat capul daca exist sau nu, daca ma visez sau daca pur si simplu exist pentru ca cineva ma viseaza... Aceasta poate fi o concluzie izbavitoare in sensul ca ne putem elibera de noi insine din cand in cand.

Am un barometru cu care imi masor existenta. Stiu cand e ok sau nu. Bineinteles, nu este suficient. Este asemenea celor trei dimensiuni. Spun fiecare ceva, dar nu totul. Barometrul meu sunt visele atunci cand dorm. Daca mi se intampla, si mai ales cele frumoase, nu este bine... Inseamna ca eu ma tradez si nu traiesc in conformitate cu mine si ce vreau. Cred in acest lucru de cand ma straduiesc sa il rumeg pe Decartes.. el se intreba daca nu cumva noi acum dormim si ne visam asa. Nu are rost sa mai insir pe marginea acestei idei. E mai sugestiv sa va uitati la Matrix.

Asa ca, in cazul in care ati ajuns cu cititul pana aici, nu vreau sa va mai dau ocazia. Existam si nu are rost sa ne mai visam visandu-ne. Mai bine mergeti in parc. Am vazut azi cele mai frumoase frunze de cel mai viu galben, mai frumos decat in orice imagine photoshopuita... si mai rad si acum aducandu-mi aminte de o bancuta dosita dupa tufisuri pe langa care erau cativa nasturi micuti rupti..

joi, 25 septembrie 2008

Pentru cei care nu ma cunosc

Visez la umbrele sub forma de sabii incandescente care sa te incalzeasca atunci cand mergi prin ploaie. Cu toate ca afara e frig si poate in sfarsit, proaspat, eu miros ca si cum as fi ars friptura pentru ca am stat aproximativ doua ore in Mac..

Ma trezesc uneori intrebandu-ma ce cred cei care ma plac si cei care nu ma plac despre mine. Apoi ma surprind ca nici eu nu stiu ce sa cred despre mine... Nu imi recunosc pielea uneori, porii ei. M-am familiarizat azi cu unghiile mele ceva mai bine pentru ca le-am vopsit in negru. Si uneori ma surprinde teribil imaginea din oglinda. Suntem mai dregraba ce suntem sau ce ne visam?

Dumnezeule, nici macar despre mine nu stiu mare lucru...

luni, 22 septembrie 2008

In sfarsit, azi..

Uitasem cum e sa imi placa atat de mult viata incat sa nu mai conteze cat dorm sau daca dorm...
sau cum e ca totul sa mi se para simplu.

Deci, credeti-ma:)) totul o sa fie bine... :)

duminică, 21 septembrie 2008

Admiterea mea si Inchizitia

Cred ca am facut cel mai de poveste gest din toata viata mea si am dat la master la filozofie. Pentru ca am inceput sa iau in serios aceasta poveste de cand citisem transcrierea unei conferinte a lui Gabriel Liiceanu pentru studentii de la arhitectura despre cartea Fiinta si timp a lui Heidegger, m-am hotarat ca eseul meu pentru admitere sa fie despre postmodernism.

Postmodernismul este despre ceea ce traim si ni se intampla azi si poate deveni o tema de cercetare foarte personala. Acum lumea nu se mai subintinde unui singur sistem, legitimeaza un fapt precum si contrariul ei, nu dispune de o ordine si, mai mult, uneori am sentimentul ca traiesc toata istoria terminata si condesata intr-un singur moment. Pura stare de spirit postmodernista...

Dupa 4 carti (!) pe tema postmodernismului si cateva eseuri aveam deja impresia ca am o teorie foarte personala si originala asupra fenomenului si ardeam de nerabdare sa o prezint comisiei. In dimineata examinarii era timpul sa devin realista... Bibliografia mea era de 3 ori mai mica decat bibliografia pe care intentionam sa o citesc de acum incolo si urma sa port o discutie cu un academician... Dupa o oarecare introducere, cu vocea clinetului din reclama mezelurilor Matache macelarul care vrea muschi tiganesc pentru ,,de dimineata" incep sa povestesc viziunea mea.

Pentru mine viata omenirii se imparte in 3 perioade. Prima cea a vietii dominata si orientata de credinta (pana la Iluminism), apoi cea dominata de ratiune (pana la sfarsitul modernismului) si acum cea dominata de estetica. Sub auspiciile capitalismului fiecare forma de dominare a avut accidentele ei nefericite. Credinta a provocat crime prin instrumentul Inchizitiei, ratiunea prin doua razboaie mondiale si bomba atomica plus nefericirea de a trai rational si cred ca acum in plina epoca a vizualului se intampla alte accidente nefericite - fotomodele care mor de inanitie, persoane obeze carora li se refuza emigrarea in anunite state, studii care arata ca exista salarii mai mari si cariere fulminanate pentru cei mai frumosi etc.

Nu am apucat decat sa povestesc despre Inchizitie pentru ca am fost inrerupta fiind asigurata ca este vorba despre o prejudecata. In Spania chiar a existat un fenomen de persecutare a denuntatorilor Inchizitie.. un soi de anti-anti-Inchizitie... Apoi, nu stiu prin ce insiruire a discursului, profii au inceput sa imi povesteasca despre Revolutii... Eu ascultam socata, fara sa inteleg nimic bineinteles... Intr-un final se uita la mine, zambesc a rade.. probabil bucurosi ca au avut ocazia de a se auzi vorbind, vorba profei mele de fizica din liceu atunci cand il apostrofa pe directorul nostru filozof ...

In fine, am intrat. Am observat ca atunci cand e vorba de disciplinele umaniste, notele sunt absolut astronomice. E greu de apreciat obiectiv cumva ce spui si cred ca se recompenseaza stradania cu care incerci sa iti pastrezi emotiile si sensibilitatea. In fond, marele pariu este sa ramanem umani, fara sa fi fost asa vreodata pe bune.


joi, 18 septembrie 2008

Viata in lipsa mea

eu nu traiesc pentru mine, desi as vrea atat demult... am ajuns in punctul in care nu mai pot sa fac nimic sa schimb aceasta lamentabila situatie. clar eu traiesc pentru altii si ei stiu prea bine asta. benefic este ca ei sa aiba impresia ca tu traiesti numai pentru tine si sa te convinga sa traiesti pentru ei. de aceea sunt lame, looser, fraiera...

si sunt oameni pentru care nu traiesc dar pentru care as vrea atat de mult sa traiesc.. sa fiu eu plantuta care le elibereaza oxigenul... si pentru ca nu am acces la existentele lor, in sufletul lor, ma trezesc ca vreau sa fiu o musca, o fiinta invizibila sau sa le citesc gandurile... in fine, sa dezvolt superputeri si sa paticip la existenta lor in fiecare moment. acum cateva seri mi s-a oferit ocazia sa particip la viata cuiva, sa mi se ,,releveze" toate secretele.. fara ca eu sa insemn nimic... sau mai bine spus fara ca sa mai insemn nimic - ,,nici macar o secunda". I still got my wish. ce amar e uneori sa ti se indeplineasca dorintele...

si nu mai vreau sa fiu propria mea natura.. adica nu pot sa nu fiu un om rau... probabil ca asa sunt salvata..

Nietzsche a avut prima criza de nebunie cand a asistat la bataia si agonia unui cal in plina strada... si are cel mai sumbru sistem de explicare a omului si a lumii din cate am apucat sa citesc pana acum. pentru el nu exista cunoastere obiectiva, doar sisteme de persuasiune. cu alte cuvinte faptul ca cineva vrea sa te convinga ca 2 cu 2 fac 4 este dovada faptului ca vrea sa isi exercite vointa de putere asupra ta. 2 plus 2 in realitate fac oricat. asadar, probabil ca tot progresul istoriei este cea mai avansata forma de sclavie... de aceea eu nu simt ca traiesc pentru mine, ci pentru altii... clar nu trebuia sa merg la scoala...

duminică, 24 august 2008

Curvette's weblog


Acum cateva zile am pierdut munca de o zi intreaga la unul din proiecte. M-am tot fatait prin casa cu laptopul fara sa salvez nimic si pe la 1 noaptea, unul din programe da eroare, se inchide si pierd tot. In noaptea aceasta credeam ca mi-ar revenit suficient psihic cat sa ma reapuc de el, numai ca am dat peste Curvette's weblog. Marturisesc ca este primul blog care il citesc cap-coada pe nerasuflate.

Blogul acesta mi-a adus aminte de o prietena care acum vreo 10 ani se indragostise lulea de un baiat rau si in timp ce levitam cu totii pe terasa unei cladiri din centru, tipul marturiseste plin de curaj ca el vrea sa se faca peste. Apoi o priveste pentru prima oara in ochii pe amica mea de cand eram si eu pe acolo si o intreaba cu seriozitate si teama, de parca ar fi cerut-o de nevasta, daca i-ar placea sa lucreze pentru el. (!!!)

Am mai vazut ceva reactii foarte acide la adresa filmului Sex and the City... Poate ca filmul este numai despre femei independente si despre nenumaratele lor relatii. Este un standard la care multe femei aspira poate si pentru ca barbatul, in general azi, este un produs fara valoare adaugata... Nu m-as mira ca in curand sa vedem filme despre democratii feministe. Apoi, despre democratii feministe in criza, totalitarism feminist mai precis. Si poate peste cativa ani apoi, atunci cand am sa ma intorc de la servici, am sa beau o bere si am sa mai iau de barbatii cu pantalonii scurti din metrou.. Ce e rau ca devenim niste barbati deghizati in femei? Avem cumva alte sanse?!

Sunt atatia barbati care apostrofeaza, jignesc, se plang de conditia morala sau de inteligenta femeilor... N-am vazut pana acum nici unul care sa se declare responsabil de conditia vreunei femei. Ce a facut el pentru ca o femeie sa NU fie asa cum el o denigreaza ?!

sâmbătă, 23 august 2008

De ce nu mai pot sa mananc

Una dintre cele mai mari dorinte ale mele este sa pot spune ce imi trece prin cap si nimeni sa nu ma judece, chiar sa ma placa teribil pentru asta. In ultima vreme a inceput sa mi se intample, nu mai stiu insa daca e bine sau nu ca lumea mea sa-mi evadeze din minte si sa puna stapanire pe realitate. E cumplit sa ai responsabilitati si cea mai mare responsabilitate nu poate fi decat tu insati...

Eu si Catalina am mers sa vedem eclipsa partiala de Luna acum cateva zile. Nu a fost extraordinar de spectaculoasa si asa ca am inceput sa vorbim despre cum ratiunea este cea mai rafinata forma de schizofrenie (influentate fiind de cateva aspecte proaspat-citite din Hume si potrivindu-se de minune cu starea noastra psihica care numai dominata de ratiune nu mai este). Apoi, stand si uitandu-ma la un conifer plantat nefiresc in centru orasului meu din inima Baraganului, m-a lovit puternic ideea ca noi, oamenii suntem cei mai mari paraziti din istoria planetei asteia. Ne hranim cu alte vietati sau cu ce produc ele si cu putin noroc, cu noi se hranesc numai bolile incurabile. Chiar suntem in varful piramidei evolutiei?! Dominam nefast insa cu certitudine...

Cu riscul de a savarsi cel putin o crima semantica, logica si morala sunt strict co-dependente, ca sa nu spun ca sunt unul si acelasi lucru... Logica face operationala o etica anume ce serveste anumite scopuri in aceeasi masura in care logica genereaza si intretine anumite tipuri de etica. Oamenii dispun de mai multe tipuri de logico-etici, insa nici una nu este nevinovata. Cu toate acestea, in habitatul oricarei forme de a simti/gandi, oamenii nu mai prididesc cu suferinta... Pana si fericirea este o forma de suferinta, culmea ei eventual pentru ca implica sa renunti la ea.

Eu si Catalina am hotarat ca discutiile de genul acesta ne plac si poate ca sunt printre putinele prilejuri de entuziasm... (un pas de defilare imi zanganeste acum in cap). Si ca oricare lucru care iti place si vrei sa aflii mai multe, te hotarasti sa faci o scoala ... asa ca sa nu ne mai nelinisteasca, sa dezvoltam si mai mult cinism si sa ne displaca intr-un sfarsit total (o sa facem master la filozofie... sper doar sa am forta sa scot 8000 cuvinte ca sa fiu admisa..).

vineri, 22 august 2008

Junky profile


Epilarea cu ceara de unica folosinta poate fi foarte violenta pentru vasele capilare intr-atat incat sa le faca sa explodeze. Azi am fost sa imi fac cateva analize, suspectata fiind ca as fi intretinuta de o anemie nemiloasa. Mi-am intins eu bratele invinetite pe la incheieturi dupa o proaspata sesiune intr-un cabinet de cosmetica si am reusit sa scot ochii din orbite asistentei: ,,Domnisoara, dumneavoastra va INTEPATI?" Se pare ca nu e totusi bine sa ma duc la facut analize cu fusta scurta de blugi si tricou de rockerita... Pe cat sunt capilarele mele de explozive pe atat de bine mi se ascund venele. Prin urmare am fost intepata de mai multe ori in speranta ca vor reusi sa recolteze probele necesare. Am plasturi pe ambele maini, pusi fiecare de catre mereu alta asistenta. Daca nu eram anemica pana azi, de acum incolo singur sunt... Mai este sigur faptul ca daca totusi as vrea sa ma intep in vene asa de una singura, nu prea as avea sorti de izbanda...

Ziua aceasta a devenit insa extraodinar de buna doar pentru ca am descoperit melodia care urmeaza.. Mereu imi spun ca nu mai pun cantece pe blog, numai ca aceasta nu e asa la-ndemana si este mult prea faina... Cu cantece de genul acesta nu mai imi este dor de mine:)


I'm not over - Carolina Liar

What a waste of time, the thought crossed my mind
But I never missed a beat
Can’t explain the who or what I was
Trying to believe
What would you do?
What would you do?
Do you know?
I once had a grip on everything
It feels better to let go

Ref

I’m not over
I’m not over you just yet
Cannot hide it
You’re not that easy to forget
I’m not over

Never took the chance, could’ve jump the fence
I was scared of my own two feet
Couldn’t cross the line, it was black and white
No contrast to be seen
What would you do?
What would you do?
Do you know?
Was it all a joke, never had control
I’m not better on my own

Ref

What a waste of time
The thought crossed my mind
Can’t explain this thing, or what I mean
I’m tryïng to let go

Ref

joi, 21 august 2008

Banii sau linistea pe care nu o vom avea niciodata

Coruptia inseamna 4 lucruri: dare de mita, primire de mita (ori ca dai ori ca primesti tot corupt esti), trafic de influenta si foloase necuvenite. Romania pare sa aiba pe langa coruptie si o alta maladie: prezenta fostilor securisti in Parlament. Mona Musca a fost indepartata pe seama faptului ca ar fi dat note la Securitate si acum se pare ca va reveni odata cu urmatoarele alegeri in Parlament. Eu nu am nici un dubiu ca asa se va intampla. In mare pentru ca suntem un popor de amarati ai carui indivizi savarsesc oricum ilegatati si care oricum ar da note la Securitate. Faptul ca vedem demnitatea sau imaginea publica a cuiva terfelite in ziare sau la televizor in baza unor principii care oricum ne sunt straine si care oricum nu se subintind existentei noastre mici, nu ajuta decat la a empatiza cu cel aparent hulit. Oamenii incep sa aiba reactii emotionale pentru cei schingiuti pe sticla si in fond acestea sunt cele care ne conduc cel mai repede la vot sau macar la o opinie.

M-a impresionat teribil drama lui Marian Dragulescu care spera sa castige o medalie de aur si cei 50000 E aferenti pentru a putea plati operatia fiicei sale. A introdus elemente in gimnastica, a muncit probabil mai mult decat foarte multi altii, are o valoare dovedita, numai ca de data aceasta nu a obtinut nimic. Viata este foarte dura… Nici nu stii daca mai e bine sa dezvolti o constiinta sau pasiuni in baza unui talent. Este greu sa fii om in sensul ca pentru a iti consacra natura ta proprie este nevoie de multe sacrificii si de a face din existenta ta un paradox, o unitate a contrariilor.

Nu cred ca banii sau realitatile economice care determina in fond si politicul, au ceva de a face cu faptul ca suntem oameni.. Banii semnifica lupta omului pentru supravietuire ca specie, nicidecum eforturile ei de evolutie.

miercuri, 20 august 2008

Katy Perry - I kissed a girl (rock remix)


Nu pot sa va spun despre ce exact imi aduce aminte cantecul acesta:P Oricum, unele chestii ne ies mai bine noua, fetelor:P

This was never the way I planned
Not my intention
I got so brave, drink in hand
Lost my discretion

It's not what
I'm used to
Just wanna try u on
I'm curious for you
Caught my attention

I kissed a girl and I liked it
The taste of her cherry chapstick
I kissed a girl just to try it
I hope my boyfriend don't mind it
It felt so wrong
It felt so right
Don't mean I'm in love tonight
I kissed a girl and I liked it
I liked it

No I don't even know your name
It doesn't matter
You're my expiramental game
Just human nature

It's not what
Good girls do
Not how they should behave
My head gets
So confused
Hard to obey

I kissed a girl and I liked it
The taste of her cherry chapstick
I kissed a girl just to try it
I hope my boyfriend don't mind it
It felt so wrong
It felt so right
Don't mean I'm in love tonight
I kissed a girl and I liked it
I liked it

Us girls we are so magical
Soft skin, red lips, so kissable
Hard to resist so touchable
Too good to deny it
Ain't no big deal, it's innocent

I kissed a girl and I liked it
The taste of her cherry chapstick
I kissed a girl just to try it
I hope my boyfriend don't mind it
It felt so wrong
It felt so right
Don't mean I'm in love tonight
I kissed a girl and I liked it
I liked it

sâmbătă, 16 august 2008

Sentimente copy-paste

Eu hibernez vara. Am si o mie de belele pe cap. De fapt nu sunt decat cateva, dar sunt asa grave ca fac cat 1000 de belele obisnuite. Si bineinteles ca nu fac nimic. Ma mortific toata ziua ca trebuie facut ceva. Fac multe planulete si listute doar ca sa observ apoi ca nu s-a ales decat listuta si planul de ce trebuia sa fac.
Sa scriu pe blog ar fi ca si cum m-as indeparta fatal de liste, de planuri... Si cu atatea planificari, nu mai stiu cum trebuie dusa viata - numai in limita unor planuri sau in afara lor?
De curand ma gandeam ca traiesc intr-o tara in care la fel nu se stie daca are sau nu un plan si ca este dominata de oricare cultura mai putin de propria ei cultura. Spre exemplu, cum interpretezi atunci cand cineva iti spun ce simte sau ce nu simte in engleza? - cu toate ca pana atunci ati purtat o conversatie in romana ca 2 romani ce sunteti? Cati dintre noi incerca sa traiasca de fapt ca in filme, ca in stiri? Poate ca eu fara sa imi au seama vreau sa fac din viata mea un talk-show. Ducem vieti atat de goale incat numai evadarea in imaginar, inscenat si el, ne mai face sa simtim ceva? Vreau ceva numai al meu..
Am revin... pana una-alta, toate cele bune tuturor.

luni, 4 august 2008

The Verve- Love is noise

In sfarsit cineva care spune adevarul:)



Will those feet in modern times
Walk on soles that are made in China?
Feel the bright prosaic malls
Through the corridors that go on and on and on

I was blind didn’t see
What was here in me
I was lost insecure
Felt like the road was way too long, yeah
Cause love is noise and love is pain
Love is these blues that we’re feeling again
Love is noise and love is pain
Love is these blues that I’m singing again, again, again

Will those feet in modern times
Understand this righteous anger
Recognize this world’s addiction
Understand this world’s affliction?

I was blind didn’t see
What was here in me
I was lost insecure
I felt like the road was way too long, yeah
Cause love is noise and love is pain
Love is these blues that I’m feeling again
Love is noise and love is pain
Love is these blues that I’m feeling again
Love is noise, love is pain
Love is these blues that I’m singing again
Love is noise, love is pain
Love is these blues that I’m singing again, again, again, again, again, again

Cause love is noise, love is pain
Love is these blues that I’m feeling again
Love is noise, love is pain
Love is these blues that I’m feeling again
Love is noise, love is pain
Love is these blues that I’m feeling again
Love is noise, love is pain
Love is these blues that I’m feeling again
Come on, come on, ah come on, ah come on
Now come on, now come on, now come on
Now come on

Will those feet in modern times
Walk on soles made in China?
Will those feet in modern times
See the bright prosaic malls?
Will those feet in modern times
Forgive me all my sins
Love is noise
Come on

James Blunt - I really want you

:D



Many prophets preach on bended knee
Many clerics wasted wine
Do the bloody sheets
On those cobbled streets mean
I have wasted time

Are there silver shores on paradise?
Can I come in from the cold?
I killed a man in a far away land
My enemy I'm told.

I really want you to really want me
But I really don't know if you can do that
I know you want to know what's right
But I know it's so hard for you to do that
And time's running out as often it does
And often dictates that you can do that
But fate can't break this feeling inside
That's burning up through my veins

I really want you
I really want you
I really want you... now

No matter what I say or do
The message isn’t getting through
And you’re listening to the sound
Of my breaking heart

I really want you
I really want you

Is a poor man rich in solitude?
Or will mother earth complain
Did the beggar pray for a sunny day but
Lady luck for rain

They say a million people bow and scrape
To an effigy of gold
I saw life begin
And the ship we're in
And history unfold


I really want you to really want me
But I really don't know if you can do that
I know you want to know what's right
But I know it's so hard for you to do that
And time's running out as often it does
And often dictates if you can do that
But fate can't break this feeling inside
That's burning up through my veins

I really want you
I really want you
I really want you... now

No matter what I say or do
The message isn't getting through
And your listening to the sound
of my breaking heart (x2)

Coldplay - Violet Hill

Mda..:) Muzica britanica este cea mai buna



Was a long and dark December
From the rooftops I remember
There was snow
White snow

Clearly I remember
From the windows they were watching
While we froze
Down below

When the future's architectured
By a carnival of idiots on show
You'd better lie low

If you love me
Won't you let me know?

Was a long and dark December
When the banks became cathedrals
And the fog
Became God

Priests clutched onto bibles
Hollowed out to fit their rifles
And the cross was held aloft

Bury me in honor
When I'm dead and hit the ground
A love back home unfolds

If you love me
Won't you let me know?

I don't want to be a soldier
Who the captain of some sinking ship
Would stow, far below

So if you love me
Why'd you let me go?

I took my love down to Violet Hill
There we sat in snow
All that time she was silent still

So if you love me
Won't you let me know?

If you love me,
Won't you let me know?

duminică, 6 iulie 2008

Me eeeeeeee

Sunt multe lucruri apartent simple pentru care credem ca stim raspunsurile. Spre exemplu, credem ca stim ce inseamna un prieten bun, dar abia atunci cand incercam sa facem referire la natura lui, apar dificultati. Eu inca nu stiu cum sa fiu un astfel de exemplar, dar stiu cum trebuie sa fie prietenii mei buni.

Ile, spre exemplu, indiferent ce enormitate fac, ea se amuza sincer. Toate aiurelile care mi se intampla si pe care eu mai ales le provoc, se implinesc cu totul abia atunci cand ea rade de ele si apoi rad si eu de ele...:) Principala cauza pentru dezastrele pe care le provoc este aceea ca eu ma incapatanez sa imi imaginez viata si sa acord tot felul de semnificatii razlete lucrurilor. Viata de fapt este aceeasi, este simpla si regulile se stiu bine de la inceput...

Ile ma vede altfel. Ea spune ca de cate ori fac ceva tembel are in mintea imaginea unui berbec pe care l-a vazut ea la Zoo.. in paranteza fie spus, oitele se mai gasesc in Bucuresti doar la Zoo. Si aceste berbec dadea neobosit cu capul in gard. A reusit la un moment dat chiar sa aterizeze in fund se pare, dar asta nu il impiedica sa zdruncine imprejmuirea in cotinuare. Ca orice prieten bun, Ile da sfaturi:), dar ea le da sub forme de parabole - ceea ce este de apreciat avand in veder eca majoritatea o fac sub forma bancurilor:) ,,Vio, trebuie sa incetezi sa mai darami garduri, fa-ti tu un gard Vio, fa-ti gard..."

Si pentru ca tot acest post sa nu fie numai despre mine (nu stiu ce m-a apucat), tin sa consemnez aici o maxima pe care am citit-o azi si apartinea lui Jacobsen. Acesta spunea ca viata unui om valoareaza atat cat poate acesta sa viseze. Asa ca... visati-va:) probabil ca am sa visez si eu in continuare ca nu exista lupi dincolo de garduri... suntem toti niste oite.

luni, 30 iunie 2008

Pasion - Rodrigo Leao

Numai daca nu as uita ca exista asa o muzica... toate zilele ar fi perfecte, nu ar fi nimeni si nimic care sa le strice...



No me olvides
yo me muero
Amor
mi vida es sufrimiento
Yo
te quiero en mi camino
Por vos
cambiaba mi destino

Ay,
abrázame esta noche
aunque no tengas ganas
prefiero que me mientas
tristes breves nuestras vidas
acércate a mí
abrázame a ti por Dios
entrégate a mis brazos.

Tengo
un corazón penando
Yo sé
que vos lo está escuchando
Con
mil lágrimas te quiero
Pasión
sos mi amor sincero

Ay,
abrázame esta noche
aunque no tengas ganas
prefiero que me mientas
tristes breves nuestras vidas
acércate a mí
abrázame a ti por Dios
entrégate a mis brazos


duminică, 29 iunie 2008

LTNT

Nu am mai scris de ceva timp aici din doua motive. Primul a fost acela ca am fost foarte ocupata sa scriu alte minuni, intr-un stil mai ,,stiintific" ca acum nu mai stiu scriu altfel. Al doilea motiv ar fi acela ca atunci cand in sfarsit ma eliberasem si as fi putut sa scriu, ma parazitau tot felul de idei ciudate pe care oricum am sa vi le aduc la cunostiinta, dar la vremea aceea mi-era greu ca gasesc un context pentru ele.

Au fost cateva zile in care m-am gandit sa scriu despre saruturi;;) Nu despre toate si in general, ci despre unele anume - despre ultimele saruturi, despre acelea care iti spun ca n-or sa mai fie altele, ca ele incheie totul si sunt, ironic, culmea perfectiunii dupa un sir lung de imperfectiuni. Sunt genul acela de saruturi care iti spun ,,ai grija de tine pentru ca eu nu am sa mai pot avea grija de tine". Saruturi care te fac sa urasti timpul dupa ce le dispare urma de pe buze.

M-am gandit apoi ca mi-as dori ca pritenii mei sa nu mai fie prietenii mei si cei care nu sunt prietenii mei sa imi devina mult mai apropiati... Nu invat mult si poate nici ce trebuie din ceea ce mi se intampla, dovada ca nu aleg niciodata sa imi modific asteptarile de la oameni; eventual aleg sa ii modific pe ei. Si atunci cand imi este imposibil sa mai fac ceva, renunt pur si simplu la ei... eu sa ma schimb - mai greu... Concluzie personala: individul este mai puternic decat oricare alt grup caruia ii apartine.

Si una peste alta, ma gandeam sa scriu despre acea senzatie de descompunere, de somn, de topire cremoasa ireversibila precum inghetata. Nu se mai poate refrigera nimic la loc. Situatiile devin lipicioase si nu mai stii cum sa scapi de ele fara sa scapi si de tine sau fara sa scapi de propria ta constiinta sub peliculele catorva bule de sapun...

Dar:) timpul nu inceteaza sa isi descopre enclavele de magie inca neirosite. De fapt nu traim in timp. Timpul este o conventie si singura forma prin care ni se poate manifesta memoria. Noi de fapt traim in basme, in mai multe suprapuse. Sunt un personaj bun si rau in acelasi timp, vesel si trist. Oricum as fi, nu conteaza.. important este ca exista magia:) indiferent ca alergi din fata balaurului, a mamutului sau a ploii catre masina si pe tocuri, vraja sa sta in mainile cu degete lungi si larg desfacute care te prind si te trag rapid dupa ele, nu?:)

luni, 2 iunie 2008

De ce acum si nu mai devreme?

Azi cred ca noi, oamenii, confundam perfectiunea cu opusul ei. Spre exemplu, ar trebui sa ne dorim ca viata sa fie instantanee, sa dureze o secunda, nu o vesnicie. Numai asa ar fi perfecta.

Viata in formatul ei prelung este mai degraba un sir de ironii, de lucruri care ti se intampla abia dupa ce incetezi sa ti le mai doresti.

Iti permiti sa te distrezi intr-un grup mereu nou si numeros si sa dormi oriunde mai putin acasa la tine, abia atunci cand ai inceput sa te intrebi retoric de ce au iesit pana la urma oamenii din pestera (si la propriu si la figurat)?!

Te cauta exul ,,pentru ca numai cu tine poate sa vorbeasca anumite lucruri" abia acum cand nu mai are cum sa conteze, cand s-a risipit toata vraja.. O da, imi permit sa spun asta aici pentru ca el:) nu imi citeste blogul.. sau cine-stie, doamne-fere, s-a apucat mai nou sa faca si asta...

Sa faci lumea sa rada abia atunci cand simti ca nu mai mori pentru ca nu esti in stare sa fii amuzant...

Si timpul a inceput sa conteze abia acum cand nu mai este decat foarte putin...

Este totusi ceva magic in toata viata asta... Indiferent cat de prost o guvernezi, indiferent de cate ori dai cu ea in sant, tot ti se indeplinesc toate dorintele.

Acum ar trebui sa inteleg ca de mine depinde timpul si de cat de repede ajung unde vreau. Daaa:) I am the master of time (disaster)!:))

luni, 26 mai 2008

Nu vreau sa dorm

Oricat as potrivi mp3 player-ul sunt zile in care se hotareste sa ma surprinda. Azi am trait ziua de 20 aprilie 2026 si am luat pranzul la ora 7 dimineata.

Este posibil sa traiesti in mai multe sisteme de referinta? Toata cunoasterea pe asta se bazeaza - traduce lumea - un text divin sau fara sens, in caz ca esti agnostic, in alte forme de text, creand alte lumi. Si daca totusi lumea este numai una? Daca spatiul si timpul nu se masoara in fond in metrii si secunde, ci mai degraba in emotii? Daca ziua este doar distanta dintre doua zambete, dintre doua atingeri sau dintre 2 melodii preferate? Si noaptea e undeva foarte pe scurt in zi cand ti-e cel mai tare dor...

Ziua de 20.04.2026 s-a terminat brusc la ora 14 cand s-a epuizat bateria si am cazut asa o vreme peste un gol de timp si m-am trezit la statia Republica putin inainte de ora 21. Uitasem sa cobor..

Nu cred ca ne traim zilele in ordine pentru ca suntem prea debusolati.. Decupam din ordine dezordinea.. Si cineva ne minte ca totusi zilele ar fi in ordine.. Noi ne mintim...

duminică, 25 mai 2008

Noi-grup

In urma cu cativa ani Monica imi povestea despre cat de suplicitor psihic este sa fii student la medicina - ai impresia ca dobandesti /iti descoperi tie sau celor dragi fiecare boala noua despre care inveti.

Ceva mai schingiutor ca facultatea de medicina nu mi s-a parut pana in saptamana aceasta cand am inceput sa citesc ceva mai multe despre teoriile asupra grupului social si a dinamici lui. In perioada de maxim/consacrare a teoriilor despre grup chiar s-a ajuns sa se spuna ca este mai important grupul decat tiparul individului in articularea personalitatii.

Ca pentru oricare termen aparent comun exista 101 definitii sau mai multe. Pentru fiecare concept exista o varsta a definitiilor lungi, descripitive; apoi urmeaza perioada de condensare, de prescurtare a definitiei - aceasta este perioada cel putin anecdotica.. Spre exemplu, grupul a fost definit ca o entitate care are nevoie de cel putin 3 persoane pentru a exista - 2 sa formeze grupul si o a 3a care sa ii recunoasca existenta. Cu alte cuvinte, daca o sotie are un amant si ii surprinde sotul intr-o dupa-amiaza, se numeste ca s-a format un grup... :)) Definitia actuala supracondensata pentru grup este: un grup exista atata timp cat cineva spune ca apartine lui. In asemenea imprejurari am rezolvat-o cu granita dintre adevar si minciuna..

Studiul grupurilor sociale este importnat pentru ca se porneste de la premisa ca ne nastem intr-un grup, ne jucam in grup, invatam in grup samd. Mai precis, nu mai trebuie sa va cititi zodiacul, ci sa va uitati bine la oamenii din jur - ei sunt viitorul vostru, in ei va transformati, pe ei ii mixati in substanta voastra (!!!)

Mie imi place sa cred ca imi aproprii oameni de toate felurile, cat mai diferiti.. In consecinta, acum mi-e clar de ce nu stiu cum sunt si cu atat mai putin cum ar trebui sa fiu... desi probabil voi stiti prea bine cum sunt. Numai eu nu stiu..

Si daca grupul exista pentru ca fiecare dintre noi sa se inscrie pe una din razele sale de influenta, eu propun ca si un om cu televizorul lui sau cu internetul lui sa formeze un grup. Spre exemplu, cunosti o persoana si pana sa aveti o schema comuna de reprezentari, de unde sunt schemele, asteptarile cu care pleci la drum? E ca in reclama la branza topita Hochland.. ,,Daca ma saruta data viitoare?" Si pentru ca ai obosit sa compilezi atatea variante, il saruti tu si gata..

Sunt zile in care imi descopar noi apucaturi, noi forme de comportament - contradictorii de la o zi la alta. Si nu alunec cu gandurile decat la faptul ca traiesc intr-o realitate simulata, impusa, asupra careia nici macar eu nu mai detin controlul, desi este realitatea mea...

Existenta in absenta

Despre rezolutia nr. 2 va pot spune ca nu mai exista. Si rezolutia 1 la fel..

Era azi o vrabiuta la Unirii care descoperise o intrega gogoasa pe jos si era hotarata sa se lase strivita. Nu conta - ea nu pleaca de langa gogoasa ei. Din profunda admiratie pentru vrabiuta m-am dus si mi-am luat si eu o gogoasa infuriata.

Spun profunda admiratie pentru ca toate animalutele astea nu au indoieli, nu le piere entuziasmul, sunt mereu topaitoare, stiu una si buna.. Musca din viata fara rezerve. As vrea si eu sa fiu asa, sub vraja asta efervescenta.. fara motive deosebite. Toti sa fim asa.. Animalutele exista si atat. Le este clar asta de la omida pana la carabus.

La oameni este altfel... la oameni existi cand nu mai existi si nu existi cand vrei neaparat sa existi.

joi, 22 mai 2008

Dezinvolt

Ma simt extraordinar:) Si trebuie sa ma credeti pe cuvant. In sfarsit stiu cine sunt, ce vreau si nu am nici o retinere in privinta rezolutiilor la care am ajuns.

Rezolutia nr. 1: demitizarea sau love is for fools
Catalina isi face lucrarea despre demitizarea infernului. In pauzele in care ne permitem sa disperam intinse pe trepte in casa scarii sau jos la bufet la o cola ea imi povesteste despre Orfeu si Euridice, iar eu ii povestesc despre ornitorincii arhitecturali sau despre cum inginerii constructori au avut o institutie de invatamant superior in Romania cu 10 ani mai devreme decat arhitectii (sic!). Ce am inteles eu tot dezbatand cu Cata:) : (1) infernul si raiul exista numai pentru ca exista iubirea... Ea te face face sa le vezi pe ambele; infernul este printre noi, infernul este in ceilalti ca sa il aducem in discutie si pe Sartre; (2) nu oricine se intoarce din infern.
A fost totusi greu sa ne lamurim ce este demitizarea desi exista o puzderie de definitii... Mai tarziu am inteles insa perfect in timp ce treceam prin fata pe la Club A si 2 rockeri tipau afectati unul la celalalt in mijlocul strazii si a unei dispute amoroase ( ,,Spune-mi macar cum te simti!" ,,Ma simt naspa! Lasa-ma in pace!" etc.) - Feti-Frumosi exista si pentru Feti-Frumosi, nu numai pentru Ilene Coszanzene...
Azi am inteles demitizarea in sensul ca am simtit ca pana si EU m-am intors din infern.. intr-un fel simt ca viata este foarte faina (nicicand nu a mai fost mai faina) si fara sa te perpelesti in focurile iubirii. Love is for fools pentru ca este ilogica si odata scoasa din ecuatia vietii totul e mult mai simplu si in sfarsit distractiv. De fapt am scos iubirea din ecuatie si am introdus cluburile. Anul trecut pe vremea asta, Ile incerca sa ma mai salveze in fata proiectul meu de beton desenadu-mi cateva planse de bunavoie. Eu capitulasem demult si trageam de ea sa le lase si sa mergem in club. Printre click-uri facea misto ca eu imi iau examenele doar daca se dau in Fire... (abia acum finalizez ultimul proiect de beton..) Saptamana asta am fost fericita sa ii spun ca am mai scris un intreg paragraf despre paradigme direct din Offside cat asteptam niste prieteni, in conditiile in care veneam dupa 9 ore de biblioteca.. Hai Romania, pana una-alta!:) Orice solutie este buna atata timp cat crezi puternic in ea:)

Despe rezolutia nr. 2 va povestesc maine:)

luni, 19 mai 2008

Brick & Lace - Love Is Wicked

Din seria viata e super. prea super. excesiv de super. mega extra super



Yeah Ah Ah Ah
Brick N Lace Innah Di Place
Yuh Love Is Wicked, Wicked , Wicked
Oh Come On


Pon Di Road I Cant Get Through Ma Days(Yuh Feel Me)
Thoughts Of U Jus Keep Consuming Me
(Innah Mi Head Innah Mi Head (Okay)
Cause I Thought I Cud Do It But Now I See
That You Are Mine And I Was Wrong To Think You'd Change Yea


I Wish You Could Stay With Me Another Day
I Wish I Could Change Your Mind And Make U Stay (Stay)
(Cos I) I'd Give Anything To Hear You Say (Sayayayay) "I've Been Loving You Eternally"
(You Know Wah)
(Your Love Is Wicked)
Tears On Ma Pillow Cause Your Love Is Wicked
Cry Me A River Cause Your Love Is Wicked
(Your Love Is Wicked)
Friends Come Aorund Say Your Love Is Wicked
But The Kisses Wah Yuh Get Dont You Know Its Wicked?
(Your Love Is Wicked)
Wait For Your Call Cause Your Love Is Wicked
Can't Sleep At All Because Your Love Is Wicked
(Your Love Is Wicked)
Playing With Ma Heart Cause Your Love Is Wicked
By The Loving Wah Yuh Get Don't You Know It's Wicked(Wah)

(Wah?)
Wah Mi A Go Do Fi Get Over U?
Nebody Have A Remedy Or A Cure, Some A Call Di Doctor Or Emergancy Crew
Cos Mi Carry Feelings Fi Yuh, Fi Yuh Fi Yuh
[X2]


Baby I Loved You From The Very Start Ay
Even Though I Knew That You Would Break My Heart (Break Ma Heart) And I (Yeah Baby) Coudn't Resist The Way You Touch Me Baby
Cause I've (Cause I) Been A Fool (Been A Fool)
To Think I'd Play The Number 2


I Wish You Could Stay With Me Another Day (Stay With Me Another Day)
I Wish I Could Change Your Mind And Make U Stay (Make You Stay Baby)
(Cos I) I'd Give Anything To Hear You Say(Sayayayay) "I've Been Loving You Eternally" (Loving Ma Man Eternally)
(Your Love Is Wicked)
Tears On Ma Pillow Cause Your Love Is Wicked
Cry Me A River Cause Your Love Is Wicked
(Your Love Is Wicked)
Friends Come Around Say Your Love Is Wicked But The Kisses Wah Yuh Get Dont You Know Its Wicked?
(Your Love Is Wicked)
Wait For Your Call Cause Your Love Is Wicked
Can't Sleep At All Because Your Love Is Wicked
By The Loving Wah Yuh Get Don't You Know It's Wicked(Oh Baby I Am Missing You)

Wah Mi A Go Do
Fi Get Ova You
Anybody Have A Remedy Or A Cure
Some A Call Di Doctor Or Emergency Crew
Cause Mi Carry Feelings Fi Yuh Fi Yuh Fi Yuh (Hear Wah Wi Tell Dem Man)

Wah Mi A Go Do
Fi Get Ova You
Anybody Have A Remedy Or A Cure
Some A Call Di Doctor Or Emergency Crew
Cause Mi Carry Feelings Fi Yuh Fi Yuh Fi Yuh
[X2]

Cry Me A River Cause Your Love Is Wicked
(Your Love Is Wicked)
Friends Come Aorund Say Your Love Is Wicked But The Kisses Wah Yuh Get Dont You Know Its Wicked?
(Your Love Is Wicked)
Wait For Your Call Cause Your Love Is Wicked (Boy Your Love Is Wicked)
Can't Sleep At All Because Your Love Is Wicked
(Boy Your Love Is Wicked)
Playing With Ma Heart Cause Your Love Is Wicked (Boy Your Love Is Wicked)
By The Loving Wah Yuh Get Don't You Know It's Wicked(Wah)
(Boy Your Kissing And Your Sexing, And Your Touching And Your Loving)
Boy Your Love Is Wicked
Boy Your Love Is Wicked
Boy Your Love Is Wicked

Oh Baby I Am Missing You

duminică, 18 mai 2008

Trezirea perpetua

Filozofia este despre lucrurile pe care crezi ca le stii. Si tocmai aici este cel mai mare pericol - pentru ca lucrurile care ai impreisa ca le-ai inteles sunt cele mai nefaste, mult mai periculoase decat cele pe care ai impresia ca nu le stii.

Ideea centrala in semiotica, aka filozofia limbajului, este ca sensul pentru fiecare cuvant exista intr-adevar numai la purtator, nu in dictionar. Sensul este contextual si foarte personal. In consecinta, limbajul unei persoane, indiferent de in ce imprejurare il foloseste si cu ce scop, spune in primul rand foarte multe despre experintele sale de viata, despre ce stie cel mai bine, despre ce a trait cel mai intens.

In consecinta acum as fi vrut sa imi aduc aminte de acest aspect simplu atunci nu mai stiam cum sa inteleg o persoana care foloseste cu predilectie pentru a ii caracteriza pe ceilalti cuvinte precum praf, disperat sau urat...

Ma mai intrebam zilele acestea daca intr-adevar exista critica constructiva, daca orice altceva, eventual ceva prost e mai bun decat nimic, de ce exista atata literatura despre cum este sa fii nefericit intr-atat incat am inceput sa cred ca arta e doar apanajul celor care simt ca au ratat orice altceva.. Si culmea, ma intreb in continuare ce este iubirea, asa fara sa o traiesc, fara sa o am in fata ochilor. De unde nevoia aceasta a oamenilor de a crede ca este ceva mai presus decat tot ceea ce se poate spune despre ea?

Una peste alta, problema noastra a oamenilor nu cred ca sta in ce vrem si nu putem obtine sau despre cat de greu este sa ajungi undeva... Nu avem prea putin, ci avem prea mult. Este prea mult in aceeasi existenta sa poti sa si visezi si sa fii si lucid.. Desi visul si luciditatea ar trebui sa fie acelasi lucru, continui sa ma simt ca si cum alarma nu mai inceteaza sa sune.

luni, 12 mai 2008

Si ce daca intelegem

Si intr-un sfarsit viata e ceva cu care te multumesti, nu intelegi care mai e natura dorintelor tale. Cand ai inceput sa vrei? Si cand incepi sa nu mai vrei.. Intelesurile sunt mereu subintelese dar niciodata intelese..

Si lucrurile neintelese sunt singurele care nu iti parasesc mintea.

Ca sa nu uitam ca uitam singurele lucruri care ne fac sa stralucim. Pentru ca oricum nu stralucim cu folos.

Azi m-am mai eliberat intelegand de ce in logica veacului de singuratate, la sfarsitul lui murim la fel de mici ca atunci cand ne nastem. Este o idee banala, insa acolo este atat misterios reprezentata si atat de simplu incat te fac sa te reindragostesti fericit de ideea ca folosul omului este sa fie nefolositor... cu toata literatura, cu toata muzica si cu toata stiinta lui la fel de nefolositoare.

Lamb - Gabriel

Da, Cata:) ai dreptate... este cea mai frumoasa declaratie de dragoste..



I can fly
But I want his wings
I can shine even in the darkness
But I crave the light that he brings
Revel in the songs that he sings
My angel Gabriel

I can love
But I need his heart
I am strong even on my own
But from him I never want to part
He's been there since the very start
My angel Gabriel
My angel Gabriel

Bless the day he came to be
Angel's wings carried him to me
Heavenly
I can fly
But I want his wings
I can shine even in the darkness
But I crave the light that he brings
Revel in the songs that he sings
My angel Gabriel
My angel Gabriel
My angel Gabriel

vineri, 2 mai 2008

Alice

imi simt inima fix intre urechi. retraiesc azi the total bliss si asta pentru ca am izbutit sa beau un litru de pepsi si 2 energizante pentru ca nu mai era pepsi. a urmat firesc jumatate de pachet de seminte cu multa sare doar pentru ca imi place reclama. bucuria universala se datoreaza insa faptului ca dupa 2 zile sumbre, in sfarsit am apa calda si pot sa explorez in continuare cele 8 functii ale dusului; feluri de ploaie adica. este o minune a civilizatiei acest nou cap de dus, sunt atat de incantata incat probabil ca am sa cumpar fiecarei prietene de ziua ei cate un cap de dus din modelul respectiv. aceeasi febra cumplita m-a cuprins anul trecut cu o specie de burete natural foarte ingenios modelat. acum imi dau seama ca de fapt apucatura asta e ceva genetic - mama cumpara invariabil cu orice ocazie la toata lumea... pijamale.

viata mea in ultima vreme, de cand nu prea am mai scris pe blog, se desfasoara intre 2 poli: incerc sa scriu licenta ptr comunicare si sa imi pastrez relatiile cu oamenii. cu fetele, traim vremuri grele ptr ca avem impresia ca tipii ne manaca/apasa prea mult zilele. ba suntem prea fraiere, ba suntem gata sa le smulgem jugulara. si tot stresul asta pe zgomotul atator alte probleme... de unde veneau expresiile ptr rigiditate?... cu cat era egal tau?... azi am reusit sa scriu cuprinsul... oricum, cred ca am descoperit axa dintre cei doi poli, ce au relatia cu sexul opus si invatatul in comun - ambele nu sunt niciodata suficiente...

am ras cu lacrimi citind uitatul in cetate a lui florin biciusca - o carte foarte proprie si personala despre semiotica arhitecturii. cea mai delicioasa ipostaza a cartii in opinia mea este observatia asupra spagatului istoric executat de .... bucataria americana. Genul de bucatarie fara usi cu tot cu living si cu hol si cu orice altceva. Este o abordare primitiva se pare - colonizatorul american construia 4 pereti, punea un acoperis si atat. Intr-un colt se facea mancarea, in alt colt se dormea, in alt colt se facea baie. Poate ca readoptand acest stil de organizare nu redevenim primitivi ci exprimam ca am ramas la fel de nomanzi si conquistadori... In fond intr-o viata de om retraim istoria ideilor... eu mai nou am desoperit ca imi place sa ma cert, imi place sa insel asteptarile, imi place sa dezamagesc - asa ma simt al naibii de libera. am asa o placere nebuna ca nu ma mai inteleg si sper sa imi treaca. astept cu nerabdare urmatorul ev.

si am mai ras cumplit vazand un manifest pe peretii pasajului de la Universitate cum ca seismul de la 4 martie 1977 a fost provocat de Securitate ca sa infloreasca industria constructiilor si a asigurarilor, altfel nu se explica de ce ,,in vremurile noastre se construieste suspect de mult":)) si iata cum Securitatea a izbutit in zilele noastre sa substituie in mentalul multora ideea de Dumnezeu:) Securitatea este vinovata de orice bine sau rau care nu ni-l putem explica... una peste alta cred ca manifestul era lipit de cineva care a trebuit sa renunte la afacerea din pasaj ptr ca acum se reconditioneaza. din partea mea, as vrea sa mai vad in pasajul de la univ doar pe tanti care vinde iepurasi... daaaa... sa fie numai doamne care sa vanda iepurasi... ca si cum metroul ar fi vizuina iepurelui si noi am trai prea fantastic in tara minunilor...

miercuri, 23 aprilie 2008

Ca sa nu mai fim un apanaj doar pentru sine

Nu stiu cat este in beneficiul individului sa spuna mereu ce simte pana intelege ce se intampla cu el.. mai ales atunci cand ce i se intampla nu ii este benefic. Cred insa cu tarie ca atunci cand spui ce simti/gandesti este mai ales in beneficiul celorlalti. Celorlalti nu luati in parte si pe de-a-ntregul. Cand ai raddare sa asculti si sa simti impreuna cu celalalt devenim mai toleranti. Si avem nevoie pentru ca suntem mereu mult prea toleranti cu noi insine si mult prea intoleranti cu ceilalti.

O persoana apropiata si draga mie m-a incredintat cu gandurile sale. Cu voia sa si in cheia ideii exprimate mai sus, am sa reproduc aici fara nici o interventie tot ce a scris:

,,Nu ştiu dacă mă cunosc sau dacă cineva va ajunge să mă cunoască..... sinceră să fiu viaţa nu este atât de roz cum pare. Uneori îmi dau seama că singurul sprijin îl găsesc doar în mine....probabil nici cei care pretind că sunt lângă tine nu sunt....pentru că, de fapt, eşti tu şi propria ta persoană....pe care o porţi cu tine mereu. Probabil eu sunt singurul meu prieten. Urăsc ipocrizia, prostia şi minciuna....din punctul meu de vedere minciuna poate distruge tot....

Cred că am nevoie de mine şi de acel cineva care să mă motiveze... A iubi înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti, teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea să nu depindă decât de o singură fiinţă.... înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nici o limită simţirii, a-ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încât să nu traieşti şi să nu gândeşti decât pentru a o face fericită.......a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere. Şi dacă a iubi înseamnă să renunţi la propria persoană atunci cu ce rămâi? Nu mai am nimic de pierdut...sunt goală pe dinăuntru...sunt ca un robot care face totul fără să gândească, fără să aibă nemulţumiri sau insatisfacţii. Este dureros însă...Să dai totul din tine nu e o opţiune. Trebuie să mă regăsesc. Uneori cred că eu sunt adevăratul meu duşman, obstacolul în calea propriei mele fericiri şi că îmi lipseşte voinţa.

Cei care îţi sunt alături nu pot decât să te facă să uiţi sau să speri pentru prea puţin timp. După care eşti din nou tu cu tine şi nu mai poţi face nimic...amintirile te năpădesc şi tot ce ţi-ai propus să faci ca să îţi fie mai bine se şterge. Întreaga teorie despre bunul mers al vieţii pe care o cunoaşte toată lumea ţi se pare o glumă, un ideal imposibil de atins. Este prea frumos poate să te resemnezi, să te complaci în suferinţă. Este mult mai uşor să plângi, să te autocompătimeşti, să speri, să implori, să visezi cu ochii deschişi la fericirea supremă. Însă dacă am fi cu toţii suficient de puternici să ne ridicăm după o palmă primită de la viaţă, scuturându-ne ca de praf de probleme, jigniri, neîmpliniri, atunci ne-am plânge că este totul prea perfect şi că am dori să ni se întample ceva care să ne bulverseze existenţa.

Nu încerc să mai spun nimic altceva….mi-am exprimat toate sentimentele, regretele, planurile şi visele aici. Altfel, cuvintele işi vor pierde însemnătatea şi vor rămâne doar nişte cuvinte goale..…"


vineri, 18 aprilie 2008

Vreau sa nu mai vreau

Azi imi doresc ca viata mea sa fie o harta si ea sa fie alcatuita din toti oamenii pe care ii stiu. Si toti oamenii din harta sa fie numai ai mei - alta treaba sa nu aiba decat aceea sa ma simbolizeze pe mine.

Asta este ce vreau si ce nu mi se intampla nici in ruptul capului. Aceeasi oameni sunt in fiecare zi altii, eu nu mai stiu cine sunt si harta mea nu este decat o pictura naiva. Si mai vreau sa nu mai treaca timpul, sa stea asa pe banca cu mine si sa imi spuna ca va ramane pana n-am sa mai pot sa visez realitatea.

luni, 14 aprilie 2008

Pe nord


In camera mea este mereu noapte. Lumina galbena din becuri mai imbolaveste din cand in cand peretii. Zi nu este decat in baie la capatul firelor de apa care aluneca si ele din cand in cand din palaria dusului. Tot incerc sa spun si ce daca mi-e dor...

Timpul se opreste atunci cand incerci sa te gandesti prea mult la ceva. Viata ajunge sa fie absurda sau atunci cand reuseste sa fie si absurda si amuzanta in acelasi timp, este de fapt ironica. Culmea fericirii se atinge atunci cand poti sintetiza tot cu ,,unde dai si unde crapa", ,,ce-am avut si ce-am pierdut" (NIMIC) etcetera... Fericirea este o etcetera. Carturarii spun ca am ajuns la aceasta stare de fapt pentru ca am trecut de la idealuri inalte si facut prostii la idealuri care ne justifica prostiile. Doar nu era sa avem idealuri inalte si sa nu mai facem prostii - ar fi fost prea simplu si prea plictisitor...

Nota personala: azi m-am certata cu 3 batrani in 300. Si m-am simtit asa bineee. Este prea bine sa fiu eu si sa nu mai incerc sa fiu altfel. Prefer sa fiu eu mandra de mine decat sa fie altii mandri de mine. In fond Pamantul ne-a fost dat ca sa ne putem ingaduim cat mai multe pacate, nu?

joi, 10 aprilie 2008

Despre lipsurile abundentei in asteptarea Titanicului

Ma gandeam sa va povestesc cum a fost ieri de ziua mea;;) Cum insa nu m-am hotarat daca a iesit bine sau nu, mai bine va povestesc ceva de interes general. Daca sunteti nerabdatori, sariti peste urmatorul paragraf si cititi cu sfintenie.

Am pornit blogul cu intentia ascunsa de a consemna din cartile de filozofie pe care imi promiteam sa le citesc idei care explica existenta noastra de zi cu zi. Acesta este farmecul filozofiei - transforma existentele noastre minuscule si ne plaseaza dincolo de timp. Plutim si nu e nimic mai rational decat aceasta. Intre timp nu am citit atat de mult pe cat as fi vrut si alteori mi se parea ca ideile respective sunt deja arhicunoscute iar expunerea mea ar fi plictisitoare si redundanta.

Freud spunea ca suntem cu precadere fiinte irationale si ca scopurile noastre nu tin in mod natural decat de sexualitate si agresivitate. Cum totusi ne complimentam ca suntem mai mult decat animale si ca e bine sa traim altfel, avem apucaturi din ce in ce mai rafinate, mai elegante care sa ne rezolve inteligent nevoile. Toate componentele culturii nu sunt decat inlocuitori pentru ceea ce vrem, dar nu sunt ceea ce ne trebuie exact - fie ca vorbim de arta, stiinta, religie... Din pacate infuzia lor nemarginita provoaca si efecte secundare cum ar fi frustrarile, anxietatea...

Ne plangem de multe ori cum ca cei in prezenta carora traim sunt necivilizati sau ca ne inseala asteptarile. Problema este de fapt tocmai gradul inalt de civilizare pe care il resimtim mai ales in Bucuresti spre exemplu (aici pot sa gasesc Salitos, in Slobozia nu). Vianu spunea ca civilizatia nu este decat o forma de subcultura dominata numai de interese economice si tehnice. Atat. Etica, arta, credinta.. nu tin de civilizatie. Nu stiu cati dintre noi mai traiesc si altfel decat in civilizatie. Eu pentru mine ma indoiesc ca pot fi altfel. Si nu este de mirare ca ne simtim nefericiti cand surogatele noastre se mai rezuma doar la bani si gadgeturi. Aici in Bucuresti se desfasoara probabail cea mai infernala cursa dupa ele. Suntem mult mai multi, multi bine dodati si totusi binele, multumirea mai greu de obtinut. Asa traim ca o mare imensa de iceberguri neimplinite in continuare.

Totusi, e bine:) Nu stiu ce si de ce dar nu puteam sa inchei intr-o nota trista.

miercuri, 2 aprilie 2008

Sindromul Robert Turcescu la jurnalisti

Este trecut bine de ora 2 si nu am somn. De mai bine de un sfert de ora ma iau in deradere singura gandindu-ma ca ma chinuie atat de mult talentul incat sa deschid calculatorul, lumina, patura de pe mine si sa ma apuc sa scriu.

Nu ma pot lauda cu lucruri marete in ultimele zile. M-am uitat mult la televizor. Bine ca m-am gandit sa fac comunicare ca sa pot sa mai am o scuza pentru asemenea obicei.

Daca as fi vrut ca acest articol in primul rand sa prinda, probabil ca cele 2 paragrafe anterioare ar fi lipsit si as fi inceput cu urmatorul paragraf. Dar nu este decat blogul meu…

Jurnalismul nu mi se mai pare de mult doar o profesie. Dupa atata privit la televizor si la ziare, jurnalistul a devenit o categorie intr-o tipologie umana. Din pacate, una nefericita. Poate va ganditi ca cel mai probabil va aparea, cel putin la un moment dat, macar o trimitere catre OTV sa zicem, insa nu.. OTV este cea mai putin ingrozitoare chestie care ni se intampla in materie de media. Aceasta televizune a avut sa zicem macar decenta insolita de a spune ca este singura televiziune alaturi de poporul roman si ca atare nu vor da nici o stire despre Summitul NATO (probabail nu au obtinut acreditari, dar aceasta este cu totul alta poveste). Nu despre aceasta decenta vroiam insa sa va povestesc. Ca sa nu imi epuizez toate concluziile inainte de a expune orice altceva (eveniment nefericit care se poate intampla ori de cate ori nu scrii pe masura ce gandesti ci abia tu ce crezi ca ai gandit), ma grabesc sa va dau cateva exemple care pe mine m-au socat si mahnit de-a dreptul.

Cazul 1: Invitatul nu se pregateste

Pe 31 martie la Realitatea TV George Becali a fost invitat la o ora tarzie, 23 pare-mi-se, sa isi dea si el cu parerea vis-a-vis de marirea pensilor. Nemultumit de faptul ca nu este lasat sa vorbeasca decat 3 minute si mai ales pentru faptul ca a fost acuzat de moderatoare ca ,,habar n-are” de programul de pensii al partidului sau, Becali s-a ridicat in plina emisiune in direct si a plecat. Pentru cei care nu au vazut emisiunea, trebuie specificat ca nu a plecat inainte de a o numi pe moderatoare o pustoaica care il pune pe el intr-o pozitie atat de neplacuta care s-a deranjat sa vina la 10 seara la ei la emisiune si pe care acum il priveste nevasta facut bumbac. Am avut sentimentul ca Becali stie ca toata lumea il crede prost si ca nu are cum sa ii convinga de contrariul si ca numai nevasta lui mai crede altfel. Ca o impresie generala, la Realitatea TV, invitatii nu sunt ascultati ce spun, sunt intrerupti des ba de moderarotor, ba de publicitate mai ales atunci cand ai impresia ca ideile incep sa curga.

Cazul 2: Invitatul se pregateste, dar tot si-o ia

Enormitatea enormitatilor am vazut-o azi (1 aprilie) la TVR… Ce Povestiri adevarate, ce OTV senzational… Marina Almasan-Socaciu a adus cu japca in acelasi studio reprezentanti ai presei scrise si persoane publice despre care acestia scrisesera lucruri deloc onorante cu privire la viata lor personala. Spun cu japca, pentru ca efectiv fusesera pacaliti ca au fost invitati sa discute despre cu totul alte teme inofensive ci nu despre faptul ca ar avea o relatie nefacuta publica de 2 ani si in paralel cu alta relatie (Laura Lavric si domnul de langa ea) sau despre conflictul cu asociatia de proprietari pe care il are Magda Catone pentru ca si-a facut Pet Shop in apartament. Inainte sa incepa discutiile, Marinei Almasan-Socaciu chiar i s-a reprosat ca au fost mintiti si ea a recunoscut ! A spus ceva de genul ,,nu v-am spus motivul real pentru care v-am invitat pentru ca imi era teama ca nu veti accepta”!!! Ce a urmat, a fost grotesc… Copii care isi acuzau parinti de fata, Serban Ionescu care spunea cu lacrimi in ochii ca si-a luat campii asa dupa ce o ,,distinsa” jurnalista ii reprosa ironic si cu inchipuita sila Magdei Catone ca nu vrea sa recunoasca faptul ca Serban Ionescu a plecat de mai bine de un an de acasa… Si sa nu uit admistratora care tot promuntat pe un ton iritantant ,,pute!” si acel cuvant care vine din grecescul kakos… Invitatii zaceau siderati pe canapele in timp ce ,,doamnele” din gradene luau atitudine…Macar Becali a fost suficient de prost incat sa stie sa se ridice si sa plece atunci cand au inceput sa i se aduca grave prejudicii de imagine la care toti avem dreptul garantat de lege.

Concluzii

Am spus sindromul Robert Turcescu pentru ca el a fost cel care a consacrat modelul show-lui in care invitatii erau pusi la zid si in care se arunca sententios cu … bile. Numai Turcescu ramansese sa spuna adevarul si sa faca dreptate in Romania.. cu bile. Era oarecum elegant si majoritatea temelor erau cat de cat de interes public. Lucrurile au degenerat, puterea exemplului a functionat si iata ca acum avem in plin interval orar 17-18 la TVR 1 discutandu-se sententios in urma unei ample documentari despre relatiile Laurei Lavric ... Nu cred ca avem nevoie de asemenea spectacole si la televizor mai ales pe postul public. Este suficient sa luam personalul de Bucuresti catre Urziceni sa zicem ca sa vedem reglari de conturi pe diverse teme cu spectacolul unei intregi comunitati care face naveta.

Jurnalistul a devenit o specie fara etica. Considera ca nu are nevoie de o etica personala pentru ca el este singurul care lupta pentru morala multimii. Ca atare el poate face orice pentru ca o face in numele celor oprimati, in numele dreptatii…

Inca il mai am viu in minte pe Valentin Stan care aducea injurii grave la adresa lui Basescu in seara aceasta la Sinteza zilei … pentru ca acesta spusese cu o seara in urma ca Adrian Severin ar fi fost sluga semnand Tartaul cu Ucraina. Mai mult decat versatul Ion Cristoiu il scuza spunand ca totusi ce spune Basescu e mai grav si mai injurios la adresa poporului decat injuriile lui Stan doar pentru ca Basescu este presedinte… La asa un cetatean-model care nu poate sa nu faca un circ din fiecare aparitie a sa, un presedinte mai potrivit precum Basescu nu se gasea…

Dincolo de toate aceastea, este alarmat faptul ca oamenii incep sa isi intoarca fata nu numai de la mediul politic ci si de la presa. Sunt doua elemente care articuleaza si mentin identitatea unui stat, insa daca nu mai prezinta interes, mi-e teama sa nu disociem. In fond suntem fragili. Alteori ma gandesc ca singura solutie sta in cresterea economica. Daca oamenii incep sa produca valori, totul se rezolva: demnitatea, mentalitatea, figurile din spatiul public… In acest caz, romanii au dreptate sa se focalizeze asupra dobandirii bunastarii si sa nu dea importanta circului mediatic.

Nickelback - Rockstar


Nickelback cred ca pot sa o numesc theme band-ul meu:) Numai ei si Madonna imi plac indiferent de ce piesa scot. De azi, am sa cant o saptamana non-stop ,,Everybody's got a drug dealer on speed dial, well hey, hey, I wanna be a rockstaaaaaaaaar"



I'm through with standin' in line
To clubs I'll never get in
It's like the bottom of the ninth
And I'm never gonna win
This life hasn't turned out
Quite the way I want it to be
(Tell me what you want)

I want a brand new house
On an episode of Cribs
And a bathroom I can play baseball in
And a king size tub big enough
For ten plus me
(Yeah, so what you need)

I'll need a... a credit card that's got no limit
And a big black jet with a bedroom in it
Gonna join the mile high club
At thirty-seven thousand feet
(Been there, done that)

I want a new tour bus full of old guitars
My own star on Hollywood Boulevard
Somewhere between Cher and
James Dean is fine for me
(So how you gonna do it?)

I'm gonna trade this life for fortune and fame
I'd even cut my hair and change my name

[CHORUS]
'Cause we all just wanna be big rockstars
And live in hilltop houses, driving fifteen cars
The girls come easy and the drugs come cheap
We'll all stay skinny 'as we just won't eat
And we'll hang out in the coolest bars
In the VIP with the movie stars
Every good gold digger's
Gonna wind up there
Every Playboy bunny
With her bleach blonde hair
And well...

Hey, hey, I wanna be a rockstar
Hey, hey, I wanna be a rockstar

I wanna be great like Elvis without the tassels
Hire eight body guards that love to beat up assholes
Sign a couple autographs
So I can eat my meals for free
(I'll have the quesadilla, *laughs*)

I'm gonna dress my ass
With the latest fashion
Get a front door key to the Playboy mansion
Gonna date a centerfold that loves to
Blow my money for me


(So how you gonna do it?)

I'm gonna trade this life
For fortune and fame
I'd even cut my hair
And change my name

'Cause we all just wanna be big rockstars and
Live in hilltop houses driving fifteen cars
The girls come easy and the drugs come cheap
We'll all stay skinny 'as we just won't eat
And we'll hang out in the coolest bars
In the VIP with the movie stars
Every good gold digger's
Gonna wind up there
Every Playboy bunny
With her bleach blonde hair
And we'll hide out in the private rooms
With the latest dictionary and
Today's who's who
They'll get you anything
with that evil smile
Everybody's got a
Drug dealer on speed dial, well
Hey, hey, I wanna be a rockstar


I'm gonna sing those songs
That offend the censors
Gonna pop my pills
From a Pez dispenser
Get washed-up singers writing all my songs
Lip synch 'em every night so I don't get 'em wrong


Well we all just wanna be big rockstars
And live in hilltop houses driving fifteen cars
The girls come easy and the drugs come cheap
We'll all stay skinny 'cause we just won't eat
And we'll hang out in the coolest bars
In the VIP with the movie stars
Every good gold digger's
Gonna wind up there
Every Playboy bunny
With her bleach blond hair
And we'll hide out in the private rooms
With the latest dictionary and
Today's who's who
They'll get you anything
with that evil smile
Everybody's got a
Drug dealer on speed dial,well

Hey, hey, I wanna be a rockstar
Hey, hey, I wanna be a rockstar

miercuri, 26 martie 2008

Despre cum am devenit un produs degenerat


Traim intr-o lume in care se vorbeste prea mult, in care eu vorbesc prea mult uneori. Acum doua zile in 300, un batran perora despre ordinea legionara, despre nenorocitii de bolsevici si despre cat a suferit el pentru tara fara sa stie sa foloseasca corect acuzativul... Cum ar fi ca bun patriot sa inveti intai sa folosesti corect limba romana?! Fara ea nu poti avea totusi o identitate, nu poti fi cineva.

In cazul in care exista prieteni, tot nu stim la ce sa ne asteptam de la ei. Daca ai prieteni, este bine ca ei sa se amestece sau nu in existenta ta ? Sa iti spuna cand gresesti sau pur si simplu sa creada ca oricum stii ce faci. Si daca nu le convin alegerile tale, ai gresit prietenii ? Ar fi mai simplu daca prietenii ar veni precum familia - fara sa ii alegi... Da, ar fi simplu, dar nedemocratic. Ce simtim pentru un anumit prieten nu se schimba niciodata numai ca proximitatea cu ei se modifica in functie de cat reusim sa ne conjugam impreuna alegerile de moment.

Am motive serioase sa ma detest. Consider ca nu mi s-au intamplat numai lucruri fericite si ca din ele ar fi trebui sa invat sa fiu empatica, intelegatoare, rabdatoare si nu... Numai asa nu sunt. Cred ca in fond caracterul nostru este dirijat de cunoastere. Cu cat sii mai bine despre ce este vorba cu atat esti mai putin capabil de simpatio-smerenie in fata vietii. Si noi care am fi vrut sa ne placa totul...

Break the Ice - Britney Spears

Cred ca Britney reprezinta implinirea unei epoci in muzica. Mai mult de atat nu cred ca se poate. Si pentru ca implineste si depaseste asteptarile pe un anumit segment probabail ca nu o face foarte originala, insa o face sa fie foarte buna. Impuscati-ma:), dar mie imi place:) Poate pentru ca am crescut ascultand muzica ei si uneori imitand-o... Cat despre viata ei, cred ca oamenii o apreciaza acum mai mult pentru le-a demonstrat ca nu exista visul american.




It's been a while
I know I shouldn't have kept you waiting
But I'm here now

I know it's been a while
But I'm glad you came
And I've been thinking 'bout
How you said my name
Got my body spinning
Like a hurricane
And it feels like
You got me going insane
And I can't get enough
So let me get it up

Ooh, looks like we're alone now
You ain't gotta be scared
We're grown now
I'm a hit defrost on ya
Let's get it blazin'
We can turn the heat up if you wanna
Turn the lights down low if you wanna
Just wanna move you
But you're froze up
That's what I'm saying

Let me break the ice
Allow me to get you right
Won't you warm up to me
Baby I can make you feel
Let me break the ice
Allow me to get you right
Won't you warm up to me
Baby I can make you feel

So you warming up yet?

You got me hypnotized
I never felt this way
You got my heart beating
Like an 808

Can you rise
To the occasion
I'm patiently waiting because
It's getting late
And I can't get enough
So let me get it up

Ooh, looks like we're alone now
You ain't gotta be scared
We're grown now
I'm a hit defrost on ya
Let's get it blazin'
We can turn the heat up if you wanna
Turn the lights down low if you wanna
Just wanna move you
But you're froze up
That's what I'm saying

Let me break the ice
Allow me to get you right
Won't you warm up to me
Baby I can make you feel
Let me break the ice
Allow me to get you right
Won't you warm up to me
Baby I can make you feel

I like this part
Feels kinda good
Yeah

Let me break the ice
Allow me to get you right
Won't you warm up to me
Baby I can make you feel
Let me break the ice
Allow me to get you right
Won't you warm up to me
Baby I can make you feel
Hot

sâmbătă, 22 martie 2008

Fara o fire a lucrurilor

Uneori suntem atat de lucizi incat putem depista pana si ideile parazite din mintea noastra. Este nevoie de somn, alteori de o sticla de vin, alteori de o carte, insa de cele mai multe ori este nevoie de cele mai mari prostii pe care esti in stare sa le faci.

Imi aduc aminte cum am descoperit cu stupoare la vreo 20 ani cum morala si justitia nu sunt unul si acelasi lucru nici macar in teorie. Si ca sa pui asemenea valori de acord s-a inventat o a treia - politica. Politica transforma prioritatile etice ale unei generatii in litera de lege. Din pacate insa, politica continua sa se limiteze la o generatie, la prezent. Al Gore si echipa sa au primit premiul de consolare pentru pace... spun consolare si nu Nobel pentru ca Planeta aceasta in sine nu a devenit prioritatea majora a inca nici unui stat...

Si noi ? Sufletele noastre ? Le reciclam sau le consumam pana la capat ?

duminică, 16 martie 2008

Total bliss si despre cum am sa le sabotez eu la oamenii acestia cursul...

Am o stare de basm:) de cald, de luminos, de nisip umed.. Zilele acestea am descoperit ca intr-adevar totul trece - numai sa ai curajul sa traiesti totul pana la capat. Iar la capat esti tu, in sfarsit liber...

Teama mi se pare rezultatul unui mecanism ciudat. De ce ne temem ? Cred ca cel mai mult de lipsa ei ...

Carmen merge la niste cursuri de seductie pentru tipii care au impresia ca sunt hopeless. Are postura privilegiata de asistent. Acum cateva zile mi-a propus sa merg si eu si sa spun cateva cuvinte... nu ca as avea cine-stie ce veleitati sau experienta, dar sunt mai filozoafa si crede ca as putea spune lucruri originale.

Eu si seductia suntem 2 chestii paralele... Cam o data la 6 luni ma simt atat de bine incat sa privesc in ochii toti oamenii care trec pe strada. In vara, zadarnicind prea mult asupra unei cravate mov asortata unui tip din metrou, m-am impiedicat si mi-am rupt sandaua asa ca o zi am stat la birou in picioarele goale... Apoi, acum cateva zile m-am pierdut iar in ochii unui tip imbracat intr-o camasa alba si redingota (cel mai tare obiect de imbracaminte !) si am uitat ca tineam punga de hartie doar de o toarta, asa ca in cateva secunde tot continutul ei s-a imprastiat pe jos... Si eram la Unirii... Nu, nu m-a ajutat sa le strang de pe jos. Ana era cu mine si asa ca m-a ajutat ea...

Si pentru ca a venit vorba de Ana... ea are cea mai organizata si previzibila existenta si cu toate acestea, ei i se intampla cele mai spectaculoase chestii. Ana are si ea aproape 25 ani dar, fara sa exagerez, arata ca la 15... micuta, delicata si cu pistrui. Acum cateva zile a fost trimisa pe teren sa faca o drumuire. Cand fixasera statia pe o gura de canal in mijlocul drumului pentru ultimul punct, o doamna a dat peste ea cu masina si peste statia de 8000E. Ana nu a patit nimic, dar aparatul s-a imprastiat pe jos. S-au facut poze mai ceva ca in CSI... La sectie a fost intrebata .. ,,D-soara, si ce functie aveti dvs.?! Administrator de aparate?!"... ,,Nu, sunt inginer geodez...".. ,,Cum? Dvs.? O femeie?!" Se stricau de ras..

Mi se pare imposibil sa fii barbat... Adica mie mi-ar fi imposibil. Eu poate ca am curajul sa spun ca mi-ar placea sa seduc pe cutare sau cutare, dar nu mi-a iesit niciodata... De obicei nu reusesc sa ma iau in serios, sa fac un plan... sunt o drosophila ce mai.. Si cand imi pica cineva cu tronc, parca sunt beata.. este exact ca atunci... tie ti se pare ca totul este extraordinar, nu iti mai poti tine gura, simti ca trebuie sa spui la toata lumea tot ce iti trece prin cap.. si ceilalati se simt un pic jenati pentru tine pentru ca tu ai uitat total ce este jena...

Si uneori sunt asa lipsita de tact si diplomatie... exact ca pastaia din poezia geniala a lui Toparceanu, care de emotie ,,a facut explozie". Si cu toate aceastea, mi-e atat de bine.. :) In cazul in care imi pierd prietenii, va trebui sa imi gasesc niste procupari Zen...

Si Ile... mersi ca esti langa mine ca sa ma faci sa plang atunci cand am nevoie sa ma vindec si sa radem ca am nimerit in lumea aceasta care ne este mai mult decat suficienta:)

sâmbătă, 15 martie 2008

One Republic - Stop And Stare

Nu stiu cat vi se potriveste voua, dar mie imi vine de minune cantecul acesta... Acesta este genul meu de muzica:)



This town is colder now, I think it's sick of us
It's time to make our move, I'm shakin off the rust
I've got my heart set on anywhere but here
I'm staring down myself, counting up the years
Steady hands, just take the wheel...
And every glance is killing me
Time to make one last appeal... for the life I lead

Stop and stare
I think I'm moving but I go nowhere
Yeah I know that everyone gets scared
But I've become what I can't be, oh
Stop and stare
You start to wonder why you're 'here' not there
And you'd give anything to get what's fair
But fair ain't what you really need
Oh, can u see what I see

They're tryin to come back, all my senses push
Un-tie the weight bags, I never thought I could...
Steady feet, don't fail me now
Gonna run till you can't walk
But something pulls my focus out
And I'm standing down...

Stop and stare
I think I'm moving but I go nowhere
Yeah I know that everyone gets scared
But I've become what I can't be, oh
Stop and stare
You start to wonder why you're here not there
And you'd give anything to get what's fair
But fair ain't what you really need
Oh, you don't need

What u need, what u need...

Stop and stare
I think I'm moving but I go nowhere
Yeah I know that everyone gets scared
But I've become what I can't be
Oh, do u see what I see...

miercuri, 12 martie 2008

Omul - rezervatie cu propriile raspunsuri si intrebari

Sunt zile in care majoritatea traficului pe blog vine din cautari. Am avut surpriza unor vizite datorita unor intrebari de genul: ce inseamna sa iubesti (foarte multe pe tema aceasta, in fiecare saptamana de cateva ori negresit), de ce nu ma cauta, dependenta de celalalt sau, si mai tare, ce este omenirea... Cineva chiar a indraznit sa afle pe Google cum sa fii sincer.

Cred ca detin recordul pentru intrebari care in fiecare zi au alt raspuns. Ce inseamna sa iubesti, sa fii dependent sau sa fii om, aflii in fiecare zi si raspunsul este mereu altul... nu e ca si cum si azi si ieri si maine 2+2=4. Uneori ma gandesc cu tristete ca am aflat atatea raspunsuri pentru intrebarile acestea incat uneori nu mi le mai pun. Ma obsedeaza in ultima vreme ideea ca raspunsurile/cunoasterea ma ajunge din urma abia atunci cand este prea tarziu si nu se mai poate face nimic.

Cu toata aceasta presupusa intelepciune inteleg acum mai bine nevoia unei credinte colective care are totusi darul de a te orienta spre fericirea ta individuala. Esti totusi un pic mai ferit stiind de cele 10 porunci, chiar daca le incalci pe toate pana la urma...

In ultimele zile mi s-a intamplat sa fiu intrebata in cateva randuri de mereu alte persoane ce anume sa citeasca... unii din nevoia de a-si spori creativitatea, altii pentru ca este o trasatura pentru grupul din care fac sau vor sa faca parte.. sau pur si simplu din goana dupa idei noi... Am ales sa nu recomand nimic. Chiar daca cineva iti recomanda o carte presupus ,,buna" de pe urma careia sa nu iti para rau ca ai irosit timp sau bani - aceeasi carte este mereu alta pentru fiecare cititor in parte. Iar cartile sunt precum oamenii, poate sunt la fel de multe ca oamenii.. si pur si simplu trebuie sa cunosti multe/multi pana sa gasesti acele exemplare care de fapt te fac sa simti ca iti daruiesc timp...

sâmbătă, 8 martie 2008

Acum si pentru acasa

Sunt unele intrebari care mi le pun de ani si nu gasesc raspuns. Una dintre ele este daca intr-adevar este bine sa stim. Spre exemplu daca este bine sa stii genul de cauze care provoaca schizofrenia, poti sa controlezi gandurile in asa fel incat tu sau altii sa nu ajungeti acolo ? Ce faci atunci cand ai impresia ca toata lumea are ceva cu tine ? Sau atunci cand nu reusesti sa iti consumi dramele, banale de altfel pentru altii, dar pe care tu nu le intelegi decat uitandu-le ?

Daca ar fi spus altcineva ce am spus eu mai sus, m-as fi simitit deja coplesita. As aprecia daca ar tace si ar face ceva. Nu stiu in miezul carei culturi ma aflu, dar aici oamenii se apreciaza dupa fapte, nu dupa vorbe. Reciteam azi cursul de Semiotica pentru a face felul licentei odata, si la un moment dat se spune ca daca Renasterea a pus fizica deasupra metafizicii, atunci epoca moderna a pus discursul (cuvantul) deasupra a orice - mai precis stiinta, arta sunt doar tipuri diferite de discursuri, filozofia - analiza discursului.. si apoi erau enumerate in ordinea evolutiei conceptiile asupra limbajului. Forma incipienta a fost cea cuvantului-semnal, menit sa provoace declansarea unei actiuni, apoi conceptia demiurgica - cuvantul creator de realitate, simbolurile cu realitatile lor paralele... OARE ? Eu cred ca suntem in acelasi punct al inceputului, al cuvantului-semnal. Toata preocuparea noastra pentru discurs, pentru ,,ce vrea sa spuna" ne-a dus pe pista in care decodificam rapid si luam o pozitie. In fiecare dintre noi zace un mic psiholog care se congratuleaza zilnic ca a reusit sa inteleaga precis ce vrea celalalt cu ce spune. Iar cei carora li se intampla sa aiba vocatia discursului sunt compatimiti ca altceva nu mai stiu sa faca.

Sa zicem ca sunt multe motive pentru care se poate spune ca lumea aceasta este inechitabila (nedreapta este prea grav spus).. si eu sunt la fel - tot in paranteza; azi stiu ca este asa pentru ca am observat ca ne place fiecaruia sa fim noi insine, sa spunem ce gandim, sa eradicam cenzura si cu formele ei benefice, dar nu suntem in stare sa apreciem aceasta in ceilalati, ci mai degraba ii apreciem pentru gradul inalt de retineri, de prezenta prin absenta, de spectator, de civilizare.