Traim intr-o lume in care se vorbeste prea mult, in care eu vorbesc prea mult uneori. Acum doua zile in 300, un batran perora despre ordinea legionara, despre nenorocitii de bolsevici si despre cat a suferit el pentru tara fara sa stie sa foloseasca corect acuzativul... Cum ar fi ca bun patriot sa inveti intai sa folosesti corect limba romana?! Fara ea nu poti avea totusi o identitate, nu poti fi cineva.
In cazul in care exista prieteni, tot nu stim la ce sa ne asteptam de la ei. Daca ai prieteni, este bine ca ei sa se amestece sau nu in existenta ta ? Sa iti spuna cand gresesti sau pur si simplu sa creada ca oricum stii ce faci. Si daca nu le convin alegerile tale, ai gresit prietenii ? Ar fi mai simplu daca prietenii ar veni precum familia - fara sa ii alegi... Da, ar fi simplu, dar nedemocratic. Ce simtim pentru un anumit prieten nu se schimba niciodata numai ca proximitatea cu ei se modifica in functie de cat reusim sa ne conjugam impreuna alegerile de moment.
Am motive serioase sa ma detest. Consider ca nu mi s-au intamplat numai lucruri fericite si ca din ele ar fi trebui sa invat sa fiu empatica, intelegatoare, rabdatoare si nu... Numai asa nu sunt. Cred ca in fond caracterul nostru este dirijat de cunoastere. Cu cat sii mai bine despre ce este vorba cu atat esti mai putin capabil de simpatio-smerenie in fata vietii. Si noi care am fi vrut sa ne placa totul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu