Sunt zile in care majoritatea traficului pe blog vine din cautari. Am avut surpriza unor vizite datorita unor intrebari de genul: ce inseamna sa iubesti (foarte multe pe tema aceasta, in fiecare saptamana de cateva ori negresit), de ce nu ma cauta, dependenta de celalalt sau, si mai tare, ce este omenirea... Cineva chiar a indraznit sa afle pe Google cum sa fii sincer.
Cred ca detin recordul pentru intrebari care in fiecare zi au alt raspuns. Ce inseamna sa iubesti, sa fii dependent sau sa fii om, aflii in fiecare zi si raspunsul este mereu altul... nu e ca si cum si azi si ieri si maine 2+2=4. Uneori ma gandesc cu tristete ca am aflat atatea raspunsuri pentru intrebarile acestea incat uneori nu mi le mai pun. Ma obsedeaza in ultima vreme ideea ca raspunsurile/cunoasterea ma ajunge din urma abia atunci cand este prea tarziu si nu se mai poate face nimic.
Cu toata aceasta presupusa intelepciune inteleg acum mai bine nevoia unei credinte colective care are totusi darul de a te orienta spre fericirea ta individuala. Esti totusi un pic mai ferit stiind de cele 10 porunci, chiar daca le incalci pe toate pana la urma...
In ultimele zile mi s-a intamplat sa fiu intrebata in cateva randuri de mereu alte persoane ce anume sa citeasca... unii din nevoia de a-si spori creativitatea, altii pentru ca este o trasatura pentru grupul din care fac sau vor sa faca parte.. sau pur si simplu din goana dupa idei noi... Am ales sa nu recomand nimic. Chiar daca cineva iti recomanda o carte presupus ,,buna" de pe urma careia sa nu iti para rau ca ai irosit timp sau bani - aceeasi carte este mereu alta pentru fiecare cititor in parte. Iar cartile sunt precum oamenii, poate sunt la fel de multe ca oamenii.. si pur si simplu trebuie sa cunosti multe/multi pana sa gasesti acele exemplare care de fapt te fac sa simti ca iti daruiesc timp...
Cred ca detin recordul pentru intrebari care in fiecare zi au alt raspuns. Ce inseamna sa iubesti, sa fii dependent sau sa fii om, aflii in fiecare zi si raspunsul este mereu altul... nu e ca si cum si azi si ieri si maine 2+2=4. Uneori ma gandesc cu tristete ca am aflat atatea raspunsuri pentru intrebarile acestea incat uneori nu mi le mai pun. Ma obsedeaza in ultima vreme ideea ca raspunsurile/cunoasterea ma ajunge din urma abia atunci cand este prea tarziu si nu se mai poate face nimic.
Cu toata aceasta presupusa intelepciune inteleg acum mai bine nevoia unei credinte colective care are totusi darul de a te orienta spre fericirea ta individuala. Esti totusi un pic mai ferit stiind de cele 10 porunci, chiar daca le incalci pe toate pana la urma...
In ultimele zile mi s-a intamplat sa fiu intrebata in cateva randuri de mereu alte persoane ce anume sa citeasca... unii din nevoia de a-si spori creativitatea, altii pentru ca este o trasatura pentru grupul din care fac sau vor sa faca parte.. sau pur si simplu din goana dupa idei noi... Am ales sa nu recomand nimic. Chiar daca cineva iti recomanda o carte presupus ,,buna" de pe urma careia sa nu iti para rau ca ai irosit timp sau bani - aceeasi carte este mereu alta pentru fiecare cititor in parte. Iar cartile sunt precum oamenii, poate sunt la fel de multe ca oamenii.. si pur si simplu trebuie sa cunosti multe/multi pana sa gasesti acele exemplare care de fapt te fac sa simti ca iti daruiesc timp...
Un comentariu:
La mine e "cumpar blana de sinsila" :|
Nu cred ca e niciodata prea tarziu insa depinde de tine ce faci cu ea.
Sunt de acord vizavi de carti.
Trimiteți un comentariu