miercuri, 26 martie 2008

Despre cum am devenit un produs degenerat


Traim intr-o lume in care se vorbeste prea mult, in care eu vorbesc prea mult uneori. Acum doua zile in 300, un batran perora despre ordinea legionara, despre nenorocitii de bolsevici si despre cat a suferit el pentru tara fara sa stie sa foloseasca corect acuzativul... Cum ar fi ca bun patriot sa inveti intai sa folosesti corect limba romana?! Fara ea nu poti avea totusi o identitate, nu poti fi cineva.

In cazul in care exista prieteni, tot nu stim la ce sa ne asteptam de la ei. Daca ai prieteni, este bine ca ei sa se amestece sau nu in existenta ta ? Sa iti spuna cand gresesti sau pur si simplu sa creada ca oricum stii ce faci. Si daca nu le convin alegerile tale, ai gresit prietenii ? Ar fi mai simplu daca prietenii ar veni precum familia - fara sa ii alegi... Da, ar fi simplu, dar nedemocratic. Ce simtim pentru un anumit prieten nu se schimba niciodata numai ca proximitatea cu ei se modifica in functie de cat reusim sa ne conjugam impreuna alegerile de moment.

Am motive serioase sa ma detest. Consider ca nu mi s-au intamplat numai lucruri fericite si ca din ele ar fi trebui sa invat sa fiu empatica, intelegatoare, rabdatoare si nu... Numai asa nu sunt. Cred ca in fond caracterul nostru este dirijat de cunoastere. Cu cat sii mai bine despre ce este vorba cu atat esti mai putin capabil de simpatio-smerenie in fata vietii. Si noi care am fi vrut sa ne placa totul...

Break the Ice - Britney Spears

Cred ca Britney reprezinta implinirea unei epoci in muzica. Mai mult de atat nu cred ca se poate. Si pentru ca implineste si depaseste asteptarile pe un anumit segment probabail ca nu o face foarte originala, insa o face sa fie foarte buna. Impuscati-ma:), dar mie imi place:) Poate pentru ca am crescut ascultand muzica ei si uneori imitand-o... Cat despre viata ei, cred ca oamenii o apreciaza acum mai mult pentru le-a demonstrat ca nu exista visul american.




It's been a while
I know I shouldn't have kept you waiting
But I'm here now

I know it's been a while
But I'm glad you came
And I've been thinking 'bout
How you said my name
Got my body spinning
Like a hurricane
And it feels like
You got me going insane
And I can't get enough
So let me get it up

Ooh, looks like we're alone now
You ain't gotta be scared
We're grown now
I'm a hit defrost on ya
Let's get it blazin'
We can turn the heat up if you wanna
Turn the lights down low if you wanna
Just wanna move you
But you're froze up
That's what I'm saying

Let me break the ice
Allow me to get you right
Won't you warm up to me
Baby I can make you feel
Let me break the ice
Allow me to get you right
Won't you warm up to me
Baby I can make you feel

So you warming up yet?

You got me hypnotized
I never felt this way
You got my heart beating
Like an 808

Can you rise
To the occasion
I'm patiently waiting because
It's getting late
And I can't get enough
So let me get it up

Ooh, looks like we're alone now
You ain't gotta be scared
We're grown now
I'm a hit defrost on ya
Let's get it blazin'
We can turn the heat up if you wanna
Turn the lights down low if you wanna
Just wanna move you
But you're froze up
That's what I'm saying

Let me break the ice
Allow me to get you right
Won't you warm up to me
Baby I can make you feel
Let me break the ice
Allow me to get you right
Won't you warm up to me
Baby I can make you feel

I like this part
Feels kinda good
Yeah

Let me break the ice
Allow me to get you right
Won't you warm up to me
Baby I can make you feel
Let me break the ice
Allow me to get you right
Won't you warm up to me
Baby I can make you feel
Hot

sâmbătă, 22 martie 2008

Fara o fire a lucrurilor

Uneori suntem atat de lucizi incat putem depista pana si ideile parazite din mintea noastra. Este nevoie de somn, alteori de o sticla de vin, alteori de o carte, insa de cele mai multe ori este nevoie de cele mai mari prostii pe care esti in stare sa le faci.

Imi aduc aminte cum am descoperit cu stupoare la vreo 20 ani cum morala si justitia nu sunt unul si acelasi lucru nici macar in teorie. Si ca sa pui asemenea valori de acord s-a inventat o a treia - politica. Politica transforma prioritatile etice ale unei generatii in litera de lege. Din pacate insa, politica continua sa se limiteze la o generatie, la prezent. Al Gore si echipa sa au primit premiul de consolare pentru pace... spun consolare si nu Nobel pentru ca Planeta aceasta in sine nu a devenit prioritatea majora a inca nici unui stat...

Si noi ? Sufletele noastre ? Le reciclam sau le consumam pana la capat ?

duminică, 16 martie 2008

Total bliss si despre cum am sa le sabotez eu la oamenii acestia cursul...

Am o stare de basm:) de cald, de luminos, de nisip umed.. Zilele acestea am descoperit ca intr-adevar totul trece - numai sa ai curajul sa traiesti totul pana la capat. Iar la capat esti tu, in sfarsit liber...

Teama mi se pare rezultatul unui mecanism ciudat. De ce ne temem ? Cred ca cel mai mult de lipsa ei ...

Carmen merge la niste cursuri de seductie pentru tipii care au impresia ca sunt hopeless. Are postura privilegiata de asistent. Acum cateva zile mi-a propus sa merg si eu si sa spun cateva cuvinte... nu ca as avea cine-stie ce veleitati sau experienta, dar sunt mai filozoafa si crede ca as putea spune lucruri originale.

Eu si seductia suntem 2 chestii paralele... Cam o data la 6 luni ma simt atat de bine incat sa privesc in ochii toti oamenii care trec pe strada. In vara, zadarnicind prea mult asupra unei cravate mov asortata unui tip din metrou, m-am impiedicat si mi-am rupt sandaua asa ca o zi am stat la birou in picioarele goale... Apoi, acum cateva zile m-am pierdut iar in ochii unui tip imbracat intr-o camasa alba si redingota (cel mai tare obiect de imbracaminte !) si am uitat ca tineam punga de hartie doar de o toarta, asa ca in cateva secunde tot continutul ei s-a imprastiat pe jos... Si eram la Unirii... Nu, nu m-a ajutat sa le strang de pe jos. Ana era cu mine si asa ca m-a ajutat ea...

Si pentru ca a venit vorba de Ana... ea are cea mai organizata si previzibila existenta si cu toate acestea, ei i se intampla cele mai spectaculoase chestii. Ana are si ea aproape 25 ani dar, fara sa exagerez, arata ca la 15... micuta, delicata si cu pistrui. Acum cateva zile a fost trimisa pe teren sa faca o drumuire. Cand fixasera statia pe o gura de canal in mijlocul drumului pentru ultimul punct, o doamna a dat peste ea cu masina si peste statia de 8000E. Ana nu a patit nimic, dar aparatul s-a imprastiat pe jos. S-au facut poze mai ceva ca in CSI... La sectie a fost intrebata .. ,,D-soara, si ce functie aveti dvs.?! Administrator de aparate?!"... ,,Nu, sunt inginer geodez...".. ,,Cum? Dvs.? O femeie?!" Se stricau de ras..

Mi se pare imposibil sa fii barbat... Adica mie mi-ar fi imposibil. Eu poate ca am curajul sa spun ca mi-ar placea sa seduc pe cutare sau cutare, dar nu mi-a iesit niciodata... De obicei nu reusesc sa ma iau in serios, sa fac un plan... sunt o drosophila ce mai.. Si cand imi pica cineva cu tronc, parca sunt beata.. este exact ca atunci... tie ti se pare ca totul este extraordinar, nu iti mai poti tine gura, simti ca trebuie sa spui la toata lumea tot ce iti trece prin cap.. si ceilalati se simt un pic jenati pentru tine pentru ca tu ai uitat total ce este jena...

Si uneori sunt asa lipsita de tact si diplomatie... exact ca pastaia din poezia geniala a lui Toparceanu, care de emotie ,,a facut explozie". Si cu toate aceastea, mi-e atat de bine.. :) In cazul in care imi pierd prietenii, va trebui sa imi gasesc niste procupari Zen...

Si Ile... mersi ca esti langa mine ca sa ma faci sa plang atunci cand am nevoie sa ma vindec si sa radem ca am nimerit in lumea aceasta care ne este mai mult decat suficienta:)

sâmbătă, 15 martie 2008

One Republic - Stop And Stare

Nu stiu cat vi se potriveste voua, dar mie imi vine de minune cantecul acesta... Acesta este genul meu de muzica:)



This town is colder now, I think it's sick of us
It's time to make our move, I'm shakin off the rust
I've got my heart set on anywhere but here
I'm staring down myself, counting up the years
Steady hands, just take the wheel...
And every glance is killing me
Time to make one last appeal... for the life I lead

Stop and stare
I think I'm moving but I go nowhere
Yeah I know that everyone gets scared
But I've become what I can't be, oh
Stop and stare
You start to wonder why you're 'here' not there
And you'd give anything to get what's fair
But fair ain't what you really need
Oh, can u see what I see

They're tryin to come back, all my senses push
Un-tie the weight bags, I never thought I could...
Steady feet, don't fail me now
Gonna run till you can't walk
But something pulls my focus out
And I'm standing down...

Stop and stare
I think I'm moving but I go nowhere
Yeah I know that everyone gets scared
But I've become what I can't be, oh
Stop and stare
You start to wonder why you're here not there
And you'd give anything to get what's fair
But fair ain't what you really need
Oh, you don't need

What u need, what u need...

Stop and stare
I think I'm moving but I go nowhere
Yeah I know that everyone gets scared
But I've become what I can't be
Oh, do u see what I see...

miercuri, 12 martie 2008

Omul - rezervatie cu propriile raspunsuri si intrebari

Sunt zile in care majoritatea traficului pe blog vine din cautari. Am avut surpriza unor vizite datorita unor intrebari de genul: ce inseamna sa iubesti (foarte multe pe tema aceasta, in fiecare saptamana de cateva ori negresit), de ce nu ma cauta, dependenta de celalalt sau, si mai tare, ce este omenirea... Cineva chiar a indraznit sa afle pe Google cum sa fii sincer.

Cred ca detin recordul pentru intrebari care in fiecare zi au alt raspuns. Ce inseamna sa iubesti, sa fii dependent sau sa fii om, aflii in fiecare zi si raspunsul este mereu altul... nu e ca si cum si azi si ieri si maine 2+2=4. Uneori ma gandesc cu tristete ca am aflat atatea raspunsuri pentru intrebarile acestea incat uneori nu mi le mai pun. Ma obsedeaza in ultima vreme ideea ca raspunsurile/cunoasterea ma ajunge din urma abia atunci cand este prea tarziu si nu se mai poate face nimic.

Cu toata aceasta presupusa intelepciune inteleg acum mai bine nevoia unei credinte colective care are totusi darul de a te orienta spre fericirea ta individuala. Esti totusi un pic mai ferit stiind de cele 10 porunci, chiar daca le incalci pe toate pana la urma...

In ultimele zile mi s-a intamplat sa fiu intrebata in cateva randuri de mereu alte persoane ce anume sa citeasca... unii din nevoia de a-si spori creativitatea, altii pentru ca este o trasatura pentru grupul din care fac sau vor sa faca parte.. sau pur si simplu din goana dupa idei noi... Am ales sa nu recomand nimic. Chiar daca cineva iti recomanda o carte presupus ,,buna" de pe urma careia sa nu iti para rau ca ai irosit timp sau bani - aceeasi carte este mereu alta pentru fiecare cititor in parte. Iar cartile sunt precum oamenii, poate sunt la fel de multe ca oamenii.. si pur si simplu trebuie sa cunosti multe/multi pana sa gasesti acele exemplare care de fapt te fac sa simti ca iti daruiesc timp...

sâmbătă, 8 martie 2008

Acum si pentru acasa

Sunt unele intrebari care mi le pun de ani si nu gasesc raspuns. Una dintre ele este daca intr-adevar este bine sa stim. Spre exemplu daca este bine sa stii genul de cauze care provoaca schizofrenia, poti sa controlezi gandurile in asa fel incat tu sau altii sa nu ajungeti acolo ? Ce faci atunci cand ai impresia ca toata lumea are ceva cu tine ? Sau atunci cand nu reusesti sa iti consumi dramele, banale de altfel pentru altii, dar pe care tu nu le intelegi decat uitandu-le ?

Daca ar fi spus altcineva ce am spus eu mai sus, m-as fi simitit deja coplesita. As aprecia daca ar tace si ar face ceva. Nu stiu in miezul carei culturi ma aflu, dar aici oamenii se apreciaza dupa fapte, nu dupa vorbe. Reciteam azi cursul de Semiotica pentru a face felul licentei odata, si la un moment dat se spune ca daca Renasterea a pus fizica deasupra metafizicii, atunci epoca moderna a pus discursul (cuvantul) deasupra a orice - mai precis stiinta, arta sunt doar tipuri diferite de discursuri, filozofia - analiza discursului.. si apoi erau enumerate in ordinea evolutiei conceptiile asupra limbajului. Forma incipienta a fost cea cuvantului-semnal, menit sa provoace declansarea unei actiuni, apoi conceptia demiurgica - cuvantul creator de realitate, simbolurile cu realitatile lor paralele... OARE ? Eu cred ca suntem in acelasi punct al inceputului, al cuvantului-semnal. Toata preocuparea noastra pentru discurs, pentru ,,ce vrea sa spuna" ne-a dus pe pista in care decodificam rapid si luam o pozitie. In fiecare dintre noi zace un mic psiholog care se congratuleaza zilnic ca a reusit sa inteleaga precis ce vrea celalalt cu ce spune. Iar cei carora li se intampla sa aiba vocatia discursului sunt compatimiti ca altceva nu mai stiu sa faca.

Sa zicem ca sunt multe motive pentru care se poate spune ca lumea aceasta este inechitabila (nedreapta este prea grav spus).. si eu sunt la fel - tot in paranteza; azi stiu ca este asa pentru ca am observat ca ne place fiecaruia sa fim noi insine, sa spunem ce gandim, sa eradicam cenzura si cu formele ei benefice, dar nu suntem in stare sa apreciem aceasta in ceilalati, ci mai degraba ii apreciem pentru gradul inalt de retineri, de prezenta prin absenta, de spectator, de civilizare.

joi, 6 martie 2008

Despre cum este sa te locuiesti

Omul chiar este superior animalului ? Animalul are doar reflexe, noi avem in plus gandirea... Si daca gandirea era sortita sa fie un reflex si n-a fost sa fie ? In fond noi, oamenii cred ca salivam mai des decat ni se apinde becul...

Uneori avem impresia ca stim tot, ca nimic nu ne va mai surprinde.. inevitabil ajungi sa te intrebi de ce mai traiesti. Totusi viata are darul de a te surpinde oricum cu oamenii care razbat dincolo de aparente. Ador sa mi se intample sa nu am nimic in comun cu cineva, sa cred ca nu imi poate spune nimic interesant, ca nu ma poate intelege si sa imi demonstreze ca este mai pretios decat as fi visat eu vreodata... Am ascultat povesti adevarate despre cum e sa traiesti 2 luni intr-un tren in miezul iernii si al Baraganului ,,in armata la dezapezit" si sa dezvolti o relatie intima cu ... paduchii, despre intrecerile socialiste castigate si premiate cu doar 2 hartii igenice pe saptamana. Nu stiu daca sunt masochista sau nu dar as fi vrut sa traiesc atunci, sa fii trait eu acele intamplari.. poate din dorinta ca identitatea mea sa nu se rezume la sobolanelul mic si roz care traieste pufos in blocurile prefabricate, cu muschii atrofiati si gata sa stranute cum pune piciorul gol pe gresie... Si sunt asa roz uneori ca jungla in care ma strecor nu mai este nici macar urbana pe cale sa devina antiseptica, ci doar virtuala nepiratata si dotata cu bitdefender...

De la ,,nu mai stiu pentru ce traiesc" ajungi rapid la ,,trebuie sa traiesc mai constient", ,,sa nu pierd timpul".. si ajung sa ma oftic ca imi ia 3 minute sa calc bluza de pijama, o ora si jumatate sa scutur praful de pe toata populatia de jucarii de plus pe care mama le pastreaza cu sfintenie acasa... Si pentru ca e martie si se lasa cu cadouri in toate directiile imi permit sa fac o paranteza si sa dau un sfat - dragi baieti, de la 7 ani incolo cand fetele se duc la scoala, in mare nu ne mai jucam cu jucarii... asa ca incetati sa luati jucarii din plus cu orice ocazie. Sunt un fel de bibelouri.. la fel de Made in China. Ultimul exemplar l-am primit anul trecut cand am facut 24 ani... Stiu ca sufar de infantilism, dar vreau uneori sa simt ca ceilalti vad ceva mai mult decat asta in mine.

Nu stiu daca ma repet sau nu, dar azi mi-e clar ca fericirea sta in lipsa compromisurilor si in pasiunile atat de mistuitoare ca devin obiectul ratiunii.