vineri, 16 martie 2012


Îi povesteam Ilenei weekend-ul trecut cum de data aceasta am să fac toate proiectele la timp, nimic nu mă va opri, chiar dacă asta presupune să mut mobila prin casă ca să scot la lumină niște îndrumătoare... Ile era mai mult decât fericită de această fază a mea. 
Și mai înainte de această discuție încercaserăm să stabilim cum determini exact dacă iubești și de ce.. și nu oricum, ci fără motive foarte întemeiate..., să te trezești că spui în gând cele două cuvințele de mai multe ori aproape în fiecare zi și odată chiar cu voce tare ... dar stând cu spatele, fără să privești în ochii :) Și apoi să îți retragi cuvintele tocmai pentru faptul că modul în care ai spus-o pentru prima oară, aducea aminte de primul discurs al lui Socrate din Phaidros, cu capul acoperit... Ile a propus un experiment simplu atunci, dar nu m-a convins că ar izola satisfăcător variabila căutată :))

De data această însă, când a fost vorba de proiect, Ile a fost mai mult decât convingătoare :)) A început să îmi trimită linkuri, tot felul de fișiere, rezolvări la problemele pe care le face la seminar cu studenții și multe recomandări și explicații exprimate special pentru mine.. După 10 minute monitorul meu era înecat de linii cu recomandări pentru fazele următoare ale proiectului, iar eu mă angajasem într-o discuție cu obiectul .. interesului meu emoțional, că nu stabilisem dacă este ceva mai mult decât atât...:))

După alte câteva minute, în care uitasem să îi mai răspund Ilenei, începe să își ceară scuze că mă bate la cap.. îi spun că de fapt eu trebuie să îmi cer scuze și îi explic de ce.. și promit că totuși, în curând rămânem noi două singure cu radierul... Ile râde puternic și spune că știa ea că.. până la urmă dragostea învinge :)) totul :))

mi-e dor de Ile și de felul în care face ea ca orice să capete mai multă semnificație.. :) probabil că atunci când va reveni în țară, am să scriu mai mult.. mereu mă inspiră discuțiile cu ea :)