miercuri, 31 octombrie 2007

Ce inseamna sa iubesti ?

Acest post l-am inceput acum cateva zile... tot ce ma gandeam sa pun in el am discutat deja cu alte persoane asa ca din vechiul articol nu a mai ramas decat titlul si a devenit intre timp asemenea unui advertorial prost sau ca un articol din Libertatea in care una intelegi din titlu si despre alta este articolul. Asadar, cel putin deocamdata nu este vorba de iubire. Poate peste cateva fraze/ paragrafe...

Uneori stau si ma gandesc ca am pus la cale acest blog pentru ca simteam ca nu pot sa comunic sau ca nu aveam cu cine si refuzam sa ma adaptez. Sunt un material care refuza sa se croiasca dupa calapodul realitatii...insa nu este asa - exista oameni cu care se poate discuta, in care te poti epuiza sau incarca, important este sa nu iti fie somn si sa uiti ca mai ai si alte lucruri de facut.

Acum insa vroiam sa aduc insa vorba despre Omeni. Eu prin omeni inteleg mai mult decat un semn care prevesteste ceva - pentru mine sunt mai precis, acele puncte de inflexiune din viata cuiva care generaza schimbari mai mult sau mai putin permanente. Cand spun omnei, ma gandesc la oameni si la carti in al caror capat al razei lor de influnenta gravitezi tu de-a dreptul hipnotizat. Toata practica asta cu gravitatia mi se intampla atat de des ca am inceput sa cred ca eu nu am masa sau nu vreau sa am. Masa ratiunii mele este neglijabila. Cred ca nici macar un punct nu am. Nu e ceva tragic, nu ma plang. Gravitez pentru ca imi place. Omenii inspira, alteori sunt o sursa de tiranie sufleteasca si viata devine doar un sir de convulsii, de experimente pentru ca ne placem sa traim intr-o perpetua uitare de sine.

Cat despre iubire .. nu mai stiu. Sa nu mai spuna nimeni nimic despre ,,tineretul din ziua de azi". Traim in epoca in care bunica te roaga sa ii cumperi Viagra (intamplare adevarata:) ) si noi mai mult filozofam pe tema asta..

marți, 30 octombrie 2007

Economia de piata


- Alo, mami ? Am vazut niste cizme .. 3 milioane..
- Alo, mami ? Am vazut si un palton rosu.. mai bine pune 6 milioane si cand iau eu bani nu imi mai trimiti o vreme...
- Alo, mami ? Nu imi mai pune nimic ca nu merge una cu alta si cu nimic din ce am acasa. Am sa arat ca un semafor si oricum am vazut prea multe ca nu mai stiu ce vreau si ce imi place.



duminică, 28 octombrie 2007

Special pentru Irina

Am vazut in 2 zile 4 filme... si numai unul pentru ca vroiam in mod deosebit, restul erau alegerile prietenilor mei. Uneori ma straduiesc sa imi reprim dorintele mele si sa vad lumea cu entuziasmul celorlalti.

Hannibal rising este un film despre cum este sa traiesti raportandu-te la trecut, despre orori ce denatureaza in orori si mai pronuntate - ce nu te omoara, te face mai puternic.. sa omori. Gaspard Ulliel a fost votat in topul revistei Elle al celor mai sexi barbati in viata (prietenele stiu de ce:P). In ultima vreme, pana sa vad filmul acesta, ma trezeam regasindu-ma mai degraba in pielea personajelor negative. Traiam oarecum o spaima de mine. Ei, dupa filmul acesta m-am lamurit ca sunt inca pe o pista buna.

Ingerul necesar este un film romanesc.. si atat. Ma straduiesc sa nu scriu chestii naspa totusi. Daca vreti sa vedeti un alb mai curat si mai obsesiv ca in reclamele cu Ariel sau in cazul in care va enerva arhitectura de la modernism incoace si nu stiati de ce... go ahead. Si un ultim amendament: Grecia nu este Eforie Nord..

Jeux d'enfants este un film din cauza caruia poti face diabet asa cum spune Monica. Filmul exploateaza ideea ca unele momente in viata sunt mai deosebite decat altele si ca uneori ai vrea sa ramai capturat in secundele acelea de fericire sublima. Cei doi indragostiti s-au gandit sa ramana cantonati intr-un punct in timp zidindu-se pe masura ce se sarutau intr-un bloc de beton. Slava-Domnului ca in lumea reala oamenii nu se prea sinucid de prea multa dragoste. Sau poate ca, acum ca stau sa ma gandesc mai bine, filmul este o lectie pentru cei care se ,,sinucid" (uita sa traiasca cu entuziasm) in plan personal si social... Ei bine daca tot aveti de gand sa traiti degeaba de la un punct incolo pentru ca va imaginati ca o fericire mai mare ca cea pe care ati trait-o deja nu mai exista, atunci e cazul sa luati exemplul lor.

Crash este un film consacrat. Probabail toti l-ati vazut deja. Eu l-am numit aici doar ca sa specific faptul ca am intrat si eu in rand cu lumea. Este cel mai bun film pe care l-am vazut pana acum si asta pentru ca m-a facut sa apreciez ideea ca adevaratele probleme nu vin din afara ci din miezul mintii noastre. Asa ca... watch your mind!

miercuri, 24 octombrie 2007

Ce scriu cand stranut si am febra


Sunt racita cobza. De data aceasta am insa o scuza de menestrel. In ultimele doua zile s-a intamplat sa ma plimb in miezul noptii in Cismigiu prin ploaie halucinand in grup asupra lebedelor de pe beton sau am contribuit la batatorirea noroiului amestecat cu frunze de pe Romancierilor.

Bucurestiul este un oras in care te pierzi cu sufletul sau pur si simplu ti-l pierzi. Nu iti creeaza o stare ci mai multe, cat mai diverse si cat mai contradictorii. Te absoarbe, te dizolva, te seduce sau te sufoca cu masivitate desi este neincapator.

Bucurestiul este un oras cu oameni singuri. Uneori simti ca vor sa-ti vorbeasca asa din senin despre orice... si cand in sfarsit fac asta, sunt nefiresti. In Bucuresti majoritatea oamenilor se grabesc catre nicaieri. Sunt ca niste pelicule care se tem sa nu se voaleze in lumina soarelui. Aici e jenant si absurd sa nu te grabesti.

Probabil ca aici oamenii se simt mai aproape de visele lor. Sper sa ne creasca aripi tuturor ca semn de adaptare urbana.



marți, 23 octombrie 2007

Stardust - epopeea raului comic

In ultimele 24 de ore am vazut in cinematograf de 2 ori acelasi film... Ultima oara l-am vazut cu pensionari si cu batranele cu basma care vand la taraba in Piata Amzei. Imprejurarea asta m-a pus pe ganduri - poate e cazul sa-mi iau un job tipic totusi cat mai curand... sa nu ma mai amagesc cu ,,februarie"...

,,Pulbere de stele" este o poveste atipca in sensul ca Luceafarul este o Ea si Cenusareasa un El. De Niro este adorabil intr-un rol de pirat homosexual, Michelle Pfeiffer este diabolica dar cu siguranta superba... Chiar daca este o poveste altfel cu printi si printese, personajele centrale pozitive nu numai ca ajung sa fie feiriciti pana la adanci batraneti (domnesc 80 ani) ci ajung sa fie impreuna pentru totdeauna.

Mai exista asa ceva in realitatea zilelor noastre ? Uneori ma gandesc ca uneori nu ajungem sa ne asumam intr-un sfasit decat unul din doua roluri - unul mai ingrat decat celalalt: iubita inselata sau cel de tipa cu care el isi inseala iubita... Si daca existenta e numai asa, de ce ne mai plac atat de mult povestile ?


Am sa revin pe aceasta tema, astept insa comentariile voastre;)

Din coloana sonora face parte si o melodie Take That... suuuuper :



You light the skies, up above me
A star, so bright, you blind me, yeah
Don’t close your eyes
Don’t fade away, don’t fade away-

Oh

Yeah you and me we can ride on a star
If you stay with me girl
We can rule the world-
Yeah you and me we can light up the sky
If you stay by my side
We can rule the world-

If walls break down, I will comfort you
If angels cry, oh I’ll be there for you
You've saved my soul
Don’t leave me now, don’t leave me now

Oh

Yeah you and me we can ride on a star
If you stay with me girl
We can rule the world
Yeah you and me, we can light up the sky
If you stay by my side
We can rule the world-

Ooooooooh

All the stars are coming out tonight
They're lighting up the sky tonight
For you, for you
All the stars are coming out tonight
They’re lighting up the sky tonight
For you, for you-

Ooooooooh

Yeah you and me we can ride on a star
If you stay with me girl
We can rule the world
Yeah you and me, we can light up the sky
If you stay by my side
We can rule the world

All the stars are coming out tonight (oooooooh)
They’re lighting up the sky tonight
For you, for you-
All the stars are coming out tonight
They're lighting up the sky tonight
For you,for you-

All the stars, are coming out tonight
They're lighting up the sky tonight
For you, for you-
All the stars, are coming out tonight
They're lighting up the sky tonight
For you,for you-

luni, 22 octombrie 2007

Tired of Being Sorry - Enrique Iglesias



I don't know why
You want to follow me tonight
When in the rest of the world
With you whom I've crossed and I've quarreled
Let's me down so
For a thousand reasons that I know
To share forever the unrest
With all the demons I possess
Beneath the silver moon

Maybe you were right
But baby I was lonely
I don't want to fight
I'm tired of being sorry

8th and Ocean Drive
With all the vampires and their brides
We're all bloodless and blind
And longing for a life
Beyond the silver moon

Maybe you were right
But baby I was lonely
I don't want to fight
I'm tired of being sorry
I'm standing in the street

Crying out for you
No one sees me
But the silver moon

So far away – so outer space
I've trashed myself – I've lost my way
I've got to get to you got to get to you

Maybe you were right
But baby I was lonely
I don't want to fight
I'm tired of being sorry
I'm standing in the street yeah
Crying out for you
No one sees me
But the silver moon
(lalalala till end)
Maybe you were right
But baby I was lonely
I don't want to fight
I'm tired of being sorry
I'm standing in the street
Crying out for you
No one sees me
But the silver moon

duminică, 21 octombrie 2007

Volver

Ce este frapant la filmele lui Almodovar este faptul ca oamenii au suflete regenerabile. Este imposibil sa nu pici in afectiune pentru fiecare personaj atat de cald conturat, de duios uman... Nu conteaza ca este vorba de criminali, pedofili, persoane care isi insceneaza moartea, care ajung sa isi creasca copilul care ii este in acelasi timp si frate sau care locuiesc cu un cadavru in lada frigorifica din bucatarie.
Sufletul este o entitate intangibila, luminoasa, viata nu il altereaza.

vineri, 19 octombrie 2007

Faust


Pe 14 octombrie s-a redeschis stagiunea la Opera Romana cu Faust. Pana la acest spectacol ce imi placea cel mai mult la Opera era cladirea, in special foyer-ul. Spectacolele erau mai mereu epuizante - orchestra, intrepretarile celor de pe scena, supratitrarea, mai nou proiectii in plan secund - toate simultane rezultau intr-o solicitare maxima asemenea unei curse de Formula 1.

Ce a fost incredibil de frumos la acest spectacol a fost baletul adus pe scena in Actul IV pentru a reda Noaptea Walpurgiei. Multa volupate, mult erotism - uneori uitai ca era vorba despre petrecerile iadului. Am simtit insa nota ironica, malefica prin integrarea unor miscari din dansul modern, al zilelor noastre. Baletul a curs bine pana la un moment dat cand un solist a trebuit sa isi dea un slip jos lasand sa se vada un altul de culoarea pielii pe dedesubt. A intarziat cu aceasta miscare probabil pentru faptul ca era o tragetie daca prindea marginile ambelor piese de recuzita... Posibil ca solistii de balet nu sunt obsinuiti sa faca striptease:)

Faust si Margareta au fost interpretati de artisti consacrati - Nagy si Leonida Vaduva - insa neadecvati ca varsta personajelor - mult prea in varsta. Ca atare publicul a sanctionat acest lucru facand cadou ropotul maxim de aplauze tanarului interpret al personajului lui Valentin - Iordache Basilic, bufant, medaliat si cu muschi.

Cred ca in mare in Faust este vorba despre ocaziile in care ti se ofera a 2a sansa in viata. Despre cum nu esti in stare sa faci ce trebuie nici daca iei viata de la capat medic si filozof fiind. Despre cat de important este sa traiesti cu fruntea sus si sa mori demn sau macar atunci cand trebuie.

Aceasta este persepectiva clasica, exhaustiva, germanica. In postul urmator am sa va povestesc despre replica moderna, latina cu un exemplu din filmele lui Almodovar.

Profan - de la emotie la exprimare rationala

M-am gandit sa initiez o noua categorie de posturi. Despre spectacolele vazute - de teatru, de film, de muzica. Si nu pentru ca vreau sa va coplesesc cu talentul meu de critic. Ideea a pornit de la expresia specifica Masoneriei sau din literatura rusa - ,,a fi profan in ceva" - neinitiat.

Formele de arta provoaca emotii. Insa de aici la o idee coerenta despre ce se intampla de fapt este o cale lunga.

Va invit sa lasati cat mai multe comentarii.:)

miercuri, 17 octombrie 2007

Despre cum este sa fii o gaina cu creier mic

Momentul T1: ,,te iubesc", ,,de cate ori ai sa citesti randurile astea sa stii ca AZI te iubesc", ,,nu poti sa stai singura toata viata" etc.

Mometul T2: ,,am zis eu asa ceva?", ,,de ce m-ar mai interesa?", ,,asta e viata, hai nu fii suparata" , ,,du-te bea ceva si agata, ia niste antidepresive" si alte asemenea ,,nu imi pasa de tine, nu imi pasa ce se intampla cu tine, nimic nu mai conteaza, am o alta viata mai buna oricum".

Concluzia experimentului: Viata este un pariu pe care il pierzi inainte sa il faci. Pierdem tot - pierdem timpul, pierdem increderea si nimic nu dainuie macar o viata de om. Viata este o mama-miciuna cu mai multi copii-minciunei, o pauza publicitara si cu achizitiile determinate de ea. Viata este o teapa cu mai multe tepe pe ea. O abordare inteligenta este sa te tot strecori printre tepe. Insa... cu adevarat bine te simti cand vezi asa toate tepele de deasupra incantat fiind ca esti implinit, ca ai inteles despre ce era vorba de fapt cu lumea asta si cu lumescul ei. De fapt nu stai decat in varful unei tepe mai inalte si de larga perspectiva.

Topaitoare

Ma bucur ca am citititori de blog care citesc articol cu articol si atunci cand lipsesc mai mult ma intreaba cand am sa revin. Este o satisfactie foarte puternica si le multumesc. Azi am descoperit ca Ionut m-a pus in blogroll-ul lui:) - semn ca nu ma citesc numai prietenii din lista de messenger.

I rule!

joi, 11 octombrie 2007

Nevoia de a fi obisnuit

Am asistat azi printre altele la un curs la facultatea de filozofie si la un curs de structuri metalice multietajate. Daca ar fi fost dupa mine, pe cei 2 profesorii i-as fi pus sa predea exact invers. Filozofia abstractizeaza si generalizeaza puternic pe cand in tehnica este vorba numai de cazuri particulare cercetate in detaliu. Experienta cunoasterii ofera satisfactii, cel putin pentru mine, tocmai atunci cand incearca sa fie altfel decat sunt. Spre exemplu sunt incanata ca totusi s-a spus clar ca inductia este o propagare a adevarului si deductia o conservare a lui si pe de alta parte, ca dupa fenomenul WTC 9/11 s-a impus o regula generala de proiectare - caile de evacuare nu mai sunt grupate intr-un nucleu functional ci raspandite in plan ca lumea sa scape mai repede in caz de accident.

Acum mi-este clar de ce exista jurnalismul. De ce lumea citeste mai degraba ziarul si nu tratatul sau eseul. De ce eu in loc sa citesc mai repede Kant sau P100 ma trezesc citind cu placere bloguri in care oamenii isi povestesc discutiile de pe messenger, calatoria cu tramvaiul si remarca cum batranele din fata blocului au devenit mobilier urban. Jurnalismul nu pierde legatura cu viata, cu simtul comun, nu are pretentia ca transcende, nu vrea sa reziste timpului. In jurnalism omul ramane al naibii de obisnuit, asa precum fiecare dintre noi.

Alte descoperiri nebanuite pe ziua de azi:
1. Einstein se studiaza mai mult pentru filozofia sa decat pentru fizica sa. Aparent filozofia sa este mai usor de incaput in capetele obisnuite;
2. Milka a scos bomboane de ciocolata.

marți, 9 octombrie 2007

Despre renuntari in favoarea echilibrului

Am citit azi despre A. Einstein si Niels Bohr - laureati ai premiului Nobel pentru fizica in ani consecutivi. Apoi mai multe discursuri tinute de diversi laureati la decernarea aceluiasi premiu insa pentru literatura. Din 1901, 10 femei au primit prestigiosul premiu. Discursurile lor mi s-au parut foarte inteligente, pline de sens, dar mai ales angajate. Unele discursuri ale laureatilor de sex opus mi s-au parut mult mai ludice, mai personale, mai usor de placut.

Uneori mi se pare ca ne straduim prea mult. O matusa imi spunea acum cateva zile ca ,,noi, fetele, trebuie sa fim teroriste" reprimandu-ne sensibilitatea, ignorang suferinta. Brusc mi-am adus aminte de unde veneam si de ceea ce am incercat sa fug in ultimii ani. Terorism inseamna sa intorci impotriva prin teroare adeptii unei cauze, ai unei idei, ai unui sistem politic ales. Suntem atat de ocupate sa ne revendicam diverse pozitii, sa schimbam/salvam lumea ca uitam sa visam, sa fim noi insine si sa facem exact ceea ce vrem. Ultimul exemplu care imi vine in minte este ultimul congres international al femeilor arhitect organizat saptamana trecuta la Bucuresti. Pentru mine este clar ca un astfel de eveniment a fost creeat pentru a servi intereselor doamnelor in bransa si slava Domnului si alte profesii cu predilectie masculine ar avea nevoie de asa ceva.. Si totusi... Inca de pe vremea lui Platon, omenirea stie ca o societate care nu incurajeaza si trateaza egal femeile e ca si cum si-ar antrena numai bratul drept. Si cred ca este valabil pentru fiecare caz particular, pentru orice profesie, pentru orice indeletnicire. Nu se duce deja o lupta expirata ?

Mi-ar placea sa cred ca mai nou invatam sa fim noi insine o cauza pentru sine si sa nu ne mai subordonam altor cauze sau subminand altele.

Si eu nu am reusit acum decat sa vorbesc despre alte cauze... Nu imi place... Am sa revin cu un post despre mine, despre mine si numai despre mine:P Promit.

miercuri, 3 octombrie 2007

Screenshots

Este ceva vreme de cand nu am mai scris. In primul rand am fost acasa in Slobozia. Imi era teama ca 4-5 zile sunt prea multe si ca am sa ma plictisesc. In prima dimineata m-au trezit pompierii pentru ca unul dintre copii vecinului de deasupra ramansese blocat si sufocat - vroiau sa se suie din balconul nostru. Pana la urma au pus scara de la parter pana sus. Am constatat ca s-a urcat pe scara cel mai in varsta dintre ei - probabil comandantul lor - cu tot cu pantalonii lui la dunga si cu geaca de piele. In dreptul balconului meu s-a oprit sa spuna buna-ziua zambind - un adevarat trubadur. Cand tatal meu a ajuns acasa mai tarziu i-am povestiti cu entuziasm ce s-a intamplat si el a spus un pic blazat ,,Copiii astia... Asa ii trebuie lui Plostinaru daca si-a pus usa metalica - l-au umflat pompierii de bani. Amenda este 3-5 milioane daca chemi pompierii" Pompierii sunt bugetari - sunt platiti de contribuabili ca sa existe. Daca ii chemi sa intervina, platesti amenda.

Nu asta e important de spus insa. Ati simtit vreodata ca nu va recunoasteti in propia voastra existenta ? Ca viata se deruleaza mult prea rapid si fara sa poti pastra ceva ? Macar o stare, o senzatie. Vorba poetului: toate trec...

Ile a intrat la master. Si am zis ca trebuie sa sarbatorim. De-abia am gasit un club deschis in centru luni seara. Am ascultat la un loc macarena si lambada. O petarda de club. Dupa ce am baut pe rand teqiulla sunrise, martini si bere am decis ca e cazul sa o stergem - era aproape 2 noaptea. Numai ca Ile mi-a pierdut ochelarii si am sfarsit prin a socializa cu aproape toti din club cautandu-i. Am descoperit cu tristete ca media de varsta era sub a noastra - proaspat absolventi de liceu sau maxim anul I bis. Am sfarsit prin a sta pana la 4.30 dimineata cu un alt pusti student anul 2 la sociologie, fost Dj printr-un alt club care mi-a vorbit despre cat de mult vrea sa emigreze, despre naturalismul din alte literaturi fara sa fii citit Caragiale in ultima lui perioada de creatie sau Slavici. Cred si eu ca isi doreste un alt mediu din moment ce era in mare parte doar un produs media. Si apoi acele gesturi desprinse brutal din clipurile hip-hop; expresivitatea lor era atat de violenta ca nici nu mai stiu cum il cheama. Dupa un asa abuz degradant de distractie nu am reusit decat sa imi aduc aminte decat de toate cartile care mi-am promis ca le citesc si nu am reusit.. La 5.30 dimineata pe 2 octombrie 2007 asta regretam cel mai mult pe lumea asta... nu pe Mihnea, nu vremea frumoasa, nu tricoul meu de 700 mii compromis dupa prima spalare... In carti viata este asa cum trebuie, are scop si e inteligenta chiar daca e tragica si plina de sacrificiu. Inca mai astept ca viata mea sa bata celelalte forme de evadare in imaginar. Sau poate ca viata e si ea doar o forma de vis. Ma intreb cine ne viseaza.