Am citit azi despre A. Einstein si Niels Bohr - laureati ai premiului Nobel pentru fizica in ani consecutivi. Apoi mai multe discursuri tinute de diversi laureati la decernarea aceluiasi premiu insa pentru literatura. Din 1901, 10 femei au primit prestigiosul premiu. Discursurile lor mi s-au parut foarte inteligente, pline de sens, dar mai ales angajate. Unele discursuri ale laureatilor de sex opus mi s-au parut mult mai ludice, mai personale, mai usor de placut.
Uneori mi se pare ca ne straduim prea mult. O matusa imi spunea acum cateva zile ca ,,noi, fetele, trebuie sa fim teroriste" reprimandu-ne sensibilitatea, ignorang suferinta. Brusc mi-am adus aminte de unde veneam si de ceea ce am incercat sa fug in ultimii ani. Terorism inseamna sa intorci impotriva prin teroare adeptii unei cauze, ai unei idei, ai unui sistem politic ales. Suntem atat de ocupate sa ne revendicam diverse pozitii, sa schimbam/salvam lumea ca uitam sa visam, sa fim noi insine si sa facem exact ceea ce vrem. Ultimul exemplu care imi vine in minte este ultimul congres international al femeilor arhitect organizat saptamana trecuta la Bucuresti. Pentru mine este clar ca un astfel de eveniment a fost creeat pentru a servi intereselor doamnelor in bransa si slava Domnului si alte profesii cu predilectie masculine ar avea nevoie de asa ceva.. Si totusi... Inca de pe vremea lui Platon, omenirea stie ca o societate care nu incurajeaza si trateaza egal femeile e ca si cum si-ar antrena numai bratul drept. Si cred ca este valabil pentru fiecare caz particular, pentru orice profesie, pentru orice indeletnicire. Nu se duce deja o lupta expirata ?
Mi-ar placea sa cred ca mai nou invatam sa fim noi insine o cauza pentru sine si sa nu ne mai subordonam altor cauze sau subminand altele.
Si eu nu am reusit acum decat sa vorbesc despre alte cauze... Nu imi place... Am sa revin cu un post despre mine, despre mine si numai despre mine:P Promit.
Uneori mi se pare ca ne straduim prea mult. O matusa imi spunea acum cateva zile ca ,,noi, fetele, trebuie sa fim teroriste" reprimandu-ne sensibilitatea, ignorang suferinta. Brusc mi-am adus aminte de unde veneam si de ceea ce am incercat sa fug in ultimii ani. Terorism inseamna sa intorci impotriva prin teroare adeptii unei cauze, ai unei idei, ai unui sistem politic ales. Suntem atat de ocupate sa ne revendicam diverse pozitii, sa schimbam/salvam lumea ca uitam sa visam, sa fim noi insine si sa facem exact ceea ce vrem. Ultimul exemplu care imi vine in minte este ultimul congres international al femeilor arhitect organizat saptamana trecuta la Bucuresti. Pentru mine este clar ca un astfel de eveniment a fost creeat pentru a servi intereselor doamnelor in bransa si slava Domnului si alte profesii cu predilectie masculine ar avea nevoie de asa ceva.. Si totusi... Inca de pe vremea lui Platon, omenirea stie ca o societate care nu incurajeaza si trateaza egal femeile e ca si cum si-ar antrena numai bratul drept. Si cred ca este valabil pentru fiecare caz particular, pentru orice profesie, pentru orice indeletnicire. Nu se duce deja o lupta expirata ?
Mi-ar placea sa cred ca mai nou invatam sa fim noi insine o cauza pentru sine si sa nu ne mai subordonam altor cauze sau subminand altele.
Si eu nu am reusit acum decat sa vorbesc despre alte cauze... Nu imi place... Am sa revin cu un post despre mine, despre mine si numai despre mine:P Promit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu