Pe 14 octombrie s-a redeschis stagiunea la Opera Romana cu Faust. Pana la acest spectacol ce imi placea cel mai mult la Opera era cladirea, in special foyer-ul. Spectacolele erau mai mereu epuizante - orchestra, intrepretarile celor de pe scena, supratitrarea, mai nou proiectii in plan secund - toate simultane rezultau intr-o solicitare maxima asemenea unei curse de Formula 1.
Ce a fost incredibil de frumos la acest spectacol a fost baletul adus pe scena in Actul IV pentru a reda Noaptea Walpurgiei. Multa volupate, mult erotism - uneori uitai ca era vorba despre petrecerile iadului. Am simtit insa nota ironica, malefica prin integrarea unor miscari din dansul modern, al zilelor noastre. Baletul a curs bine pana la un moment dat cand un solist a trebuit sa isi dea un slip jos lasand sa se vada un altul de culoarea pielii pe dedesubt. A intarziat cu aceasta miscare probabil pentru faptul ca era o tragetie daca prindea marginile ambelor piese de recuzita... Posibil ca solistii de balet nu sunt obsinuiti sa faca striptease:)
Faust si Margareta au fost interpretati de artisti consacrati - Nagy si Leonida Vaduva - insa neadecvati ca varsta personajelor - mult prea in varsta. Ca atare publicul a sanctionat acest lucru facand cadou ropotul maxim de aplauze tanarului interpret al personajului lui Valentin - Iordache Basilic, bufant, medaliat si cu muschi.
Cred ca in mare in Faust este vorba despre ocaziile in care ti se ofera a 2a sansa in viata. Despre cum nu esti in stare sa faci ce trebuie nici daca iei viata de la capat medic si filozof fiind. Despre cat de important este sa traiesti cu fruntea sus si sa mori demn sau macar atunci cand trebuie.
Aceasta este persepectiva clasica, exhaustiva, germanica. In postul urmator am sa va povestesc despre replica moderna, latina cu un exemplu din filmele lui Almodovar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu