Pana zilele acestea nu citisem decat Biblia pentru copii. Nu mi-am infipt niciodata ochii in materialul original pentru ca nu ma simteam in stare, dar am fost nevoita sa citesc in intregime cea dintai epistola a lui Pavel catre corinteni pentru un curs de gandire crestina. Aproape ca fumeg de furie !
Este la un moment dat un capitol despre tinuta femeilor in public, despre cum noi trebuie sa ne acoperim capetele atunci cand intram in Biserica. Explicatia data este aceea ca barbatul a fost creat pentru a slavi pe Dumnezeu si femeia pentru a slavi pe barbat, ca atare femeia trebuie sa se arate numai barbatului pentru care a fost creata. Mai mult decat atat, femeile nu trebuie sa vorbeasca in public, sa astepte pana acasa unde isi pot intreba barbatul daca are nelamuriri. Acum ce sa spun.. nu m-ar deranja sa avem si acum aceasta ordine (care totusi a alterat atat de profund conditia femeilor in timp si a condus la nenumarate abuzuri) , atat timp cat barbatii ar continua sa il slaveasca pe Dumnezeu si noi sa avem ce slavi la ei... Ca o paranteza, femeile sunt acum acuzate in timpurile noastre ca sunt materialiste si interesate, dar pe de alta parte cunosc putini barbati care mai au si alte interese superioare banilor si frivolitatilor care ii accesorizeaza.
Mihaela, colega mea care a terminat Teologie, a incercat sa imi explice ca aceste ,,reglementari " au fost instituite pentru ca in Corint Biserica la vremea aceea nu era organizata, pentru ca erau mai multe femei decat barbati, ca erau foarte locvace si multe nu erau exemplu de moralitate.. Si cu aceste observatii am ajuns la adevarata problema - Biserica cu tipicurile ei s-a autoexclus din timp, a ramas acolo, nu mai tine cont de mutatiile sociale si de problemele specifice lor. Ca atare multi rateaza marea intalnire sau mesajul... Apoi mi-au fost sbulberate sperantele cum ca ar fi vreun mesaj, ceva de transmis.. asa in sensul unei stirii fierbinti, cruciale de presa. Discursul crestin se pare ca este unul care se inchide in el, iar poruncile moduri de viata. Ratiunea este o masinarie complicata dar inca in teste care te duce pana la jumatatea drumului catre destinatia ,,credinta", apoi ramane in pana si mai departe este pe baza de ,,traire" - trebuie sa incepi sa levitezi singur. Asta este.. am indoieli, nu cred fara nici o rezerva si nu pot sa inteleg si cu toate acestea nu ma simt fericita, ci poate pentru prima oara ... handicapata.
Dincolo de toate, simt ca am castigat totusi ceva azi... Proful ne-a asigurat ca e ok daca nu putem sa credem. Nu e un dezastru.. ,,nu oricine este facut pentru asta"... De aici incolo imi permit sa spun ca este un dezastru sa crezi ca tu crezi ca esti un credincios autentic. Prefer asadar sa fiu o necredincioasa autentica, decat sa provoc neajunsuri asteptandu-mi cuminte mantuirea...
update: teo crede in fripritura de porc:)
Este la un moment dat un capitol despre tinuta femeilor in public, despre cum noi trebuie sa ne acoperim capetele atunci cand intram in Biserica. Explicatia data este aceea ca barbatul a fost creat pentru a slavi pe Dumnezeu si femeia pentru a slavi pe barbat, ca atare femeia trebuie sa se arate numai barbatului pentru care a fost creata. Mai mult decat atat, femeile nu trebuie sa vorbeasca in public, sa astepte pana acasa unde isi pot intreba barbatul daca are nelamuriri. Acum ce sa spun.. nu m-ar deranja sa avem si acum aceasta ordine (care totusi a alterat atat de profund conditia femeilor in timp si a condus la nenumarate abuzuri) , atat timp cat barbatii ar continua sa il slaveasca pe Dumnezeu si noi sa avem ce slavi la ei... Ca o paranteza, femeile sunt acum acuzate in timpurile noastre ca sunt materialiste si interesate, dar pe de alta parte cunosc putini barbati care mai au si alte interese superioare banilor si frivolitatilor care ii accesorizeaza.
Mihaela, colega mea care a terminat Teologie, a incercat sa imi explice ca aceste ,,reglementari " au fost instituite pentru ca in Corint Biserica la vremea aceea nu era organizata, pentru ca erau mai multe femei decat barbati, ca erau foarte locvace si multe nu erau exemplu de moralitate.. Si cu aceste observatii am ajuns la adevarata problema - Biserica cu tipicurile ei s-a autoexclus din timp, a ramas acolo, nu mai tine cont de mutatiile sociale si de problemele specifice lor. Ca atare multi rateaza marea intalnire sau mesajul... Apoi mi-au fost sbulberate sperantele cum ca ar fi vreun mesaj, ceva de transmis.. asa in sensul unei stirii fierbinti, cruciale de presa. Discursul crestin se pare ca este unul care se inchide in el, iar poruncile moduri de viata. Ratiunea este o masinarie complicata dar inca in teste care te duce pana la jumatatea drumului catre destinatia ,,credinta", apoi ramane in pana si mai departe este pe baza de ,,traire" - trebuie sa incepi sa levitezi singur. Asta este.. am indoieli, nu cred fara nici o rezerva si nu pot sa inteleg si cu toate acestea nu ma simt fericita, ci poate pentru prima oara ... handicapata.
Dincolo de toate, simt ca am castigat totusi ceva azi... Proful ne-a asigurat ca e ok daca nu putem sa credem. Nu e un dezastru.. ,,nu oricine este facut pentru asta"... De aici incolo imi permit sa spun ca este un dezastru sa crezi ca tu crezi ca esti un credincios autentic. Prefer asadar sa fiu o necredincioasa autentica, decat sa provoc neajunsuri asteptandu-mi cuminte mantuirea...
update: teo crede in fripritura de porc:)