luni, 12 mai 2008

Si ce daca intelegem

Si intr-un sfarsit viata e ceva cu care te multumesti, nu intelegi care mai e natura dorintelor tale. Cand ai inceput sa vrei? Si cand incepi sa nu mai vrei.. Intelesurile sunt mereu subintelese dar niciodata intelese..

Si lucrurile neintelese sunt singurele care nu iti parasesc mintea.

Ca sa nu uitam ca uitam singurele lucruri care ne fac sa stralucim. Pentru ca oricum nu stralucim cu folos.

Azi m-am mai eliberat intelegand de ce in logica veacului de singuratate, la sfarsitul lui murim la fel de mici ca atunci cand ne nastem. Este o idee banala, insa acolo este atat misterios reprezentata si atat de simplu incat te fac sa te reindragostesti fericit de ideea ca folosul omului este sa fie nefolositor... cu toata literatura, cu toata muzica si cu toata stiinta lui la fel de nefolositoare.

Niciun comentariu: