De ce acum si nu mai devreme?

Azi cred ca noi, oamenii, confundam perfectiunea cu opusul ei. Spre exemplu, ar trebui sa ne dorim ca viata sa fie instantanee, sa dureze o secunda, nu o vesnicie. Numai asa ar fi perfecta.

Viata in formatul ei prelung este mai degraba un sir de ironii, de lucruri care ti se intampla abia dupa ce incetezi sa ti le mai doresti.

Iti permiti sa te distrezi intr-un grup mereu nou si numeros si sa dormi oriunde mai putin acasa la tine, abia atunci cand ai inceput sa te intrebi retoric de ce au iesit pana la urma oamenii din pestera (si la propriu si la figurat)?!

Te cauta exul ,,pentru ca numai cu tine poate sa vorbeasca anumite lucruri" abia acum cand nu mai are cum sa conteze, cand s-a risipit toata vraja.. O da, imi permit sa spun asta aici pentru ca el:) nu imi citeste blogul.. sau cine-stie, doamne-fere, s-a apucat mai nou sa faca si asta...

Sa faci lumea sa rada abia atunci cand simti ca nu mai mori pentru ca nu esti in stare sa fii amuzant...

Si timpul a inceput sa conteze abia acum cand nu mai este decat foarte putin...

Este totusi ceva magic in toata viata asta... Indiferent cat de prost o guvernezi, indiferent de cate ori dai cu ea in sant, tot ti se indeplinesc toate dorintele.

Acum ar trebui sa inteleg ca de mine depinde timpul si de cat de repede ajung unde vreau. Daaa:) I am the master of time (disaster)!:))