Nu am mai scris de ceva timp aici din doua motive. Primul a fost acela ca am fost foarte ocupata sa scriu alte minuni, intr-un stil mai ,,stiintific" ca acum nu mai stiu scriu altfel. Al doilea motiv ar fi acela ca atunci cand in sfarsit ma eliberasem si as fi putut sa scriu, ma parazitau tot felul de idei ciudate pe care oricum am sa vi le aduc la cunostiinta, dar la vremea aceea mi-era greu ca gasesc un context pentru ele.
Au fost cateva zile in care m-am gandit sa scriu despre saruturi;;) Nu despre toate si in general, ci despre unele anume - despre ultimele saruturi, despre acelea care iti spun ca n-or sa mai fie altele, ca ele incheie totul si sunt, ironic, culmea perfectiunii dupa un sir lung de imperfectiuni. Sunt genul acela de saruturi care iti spun ,,ai grija de tine pentru ca eu nu am sa mai pot avea grija de tine". Saruturi care te fac sa urasti timpul dupa ce le dispare urma de pe buze.
M-am gandit apoi ca mi-as dori ca pritenii mei sa nu mai fie prietenii mei si cei care nu sunt prietenii mei sa imi devina mult mai apropiati... Nu invat mult si poate nici ce trebuie din ceea ce mi se intampla, dovada ca nu aleg niciodata sa imi modific asteptarile de la oameni; eventual aleg sa ii modific pe ei. Si atunci cand imi este imposibil sa mai fac ceva, renunt pur si simplu la ei... eu sa ma schimb - mai greu... Concluzie personala: individul este mai puternic decat oricare alt grup caruia ii apartine.
Si una peste alta, ma gandeam sa scriu despre acea senzatie de descompunere, de somn, de topire cremoasa ireversibila precum inghetata. Nu se mai poate refrigera nimic la loc. Situatiile devin lipicioase si nu mai stii cum sa scapi de ele fara sa scapi si de tine sau fara sa scapi de propria ta constiinta sub peliculele catorva bule de sapun...
Dar:) timpul nu inceteaza sa isi descopre enclavele de magie inca neirosite. De fapt nu traim in timp. Timpul este o conventie si singura forma prin care ni se poate manifesta memoria. Noi de fapt traim in basme, in mai multe suprapuse. Sunt un personaj bun si rau in acelasi timp, vesel si trist. Oricum as fi, nu conteaza.. important este ca exista magia:) indiferent ca alergi din fata balaurului, a mamutului sau a ploii catre masina si pe tocuri, vraja sa sta in mainile cu degete lungi si larg desfacute care te prind si te trag rapid dupa ele, nu?:)
Au fost cateva zile in care m-am gandit sa scriu despre saruturi;;) Nu despre toate si in general, ci despre unele anume - despre ultimele saruturi, despre acelea care iti spun ca n-or sa mai fie altele, ca ele incheie totul si sunt, ironic, culmea perfectiunii dupa un sir lung de imperfectiuni. Sunt genul acela de saruturi care iti spun ,,ai grija de tine pentru ca eu nu am sa mai pot avea grija de tine". Saruturi care te fac sa urasti timpul dupa ce le dispare urma de pe buze.
M-am gandit apoi ca mi-as dori ca pritenii mei sa nu mai fie prietenii mei si cei care nu sunt prietenii mei sa imi devina mult mai apropiati... Nu invat mult si poate nici ce trebuie din ceea ce mi se intampla, dovada ca nu aleg niciodata sa imi modific asteptarile de la oameni; eventual aleg sa ii modific pe ei. Si atunci cand imi este imposibil sa mai fac ceva, renunt pur si simplu la ei... eu sa ma schimb - mai greu... Concluzie personala: individul este mai puternic decat oricare alt grup caruia ii apartine.
Si una peste alta, ma gandeam sa scriu despre acea senzatie de descompunere, de somn, de topire cremoasa ireversibila precum inghetata. Nu se mai poate refrigera nimic la loc. Situatiile devin lipicioase si nu mai stii cum sa scapi de ele fara sa scapi si de tine sau fara sa scapi de propria ta constiinta sub peliculele catorva bule de sapun...
Dar:) timpul nu inceteaza sa isi descopre enclavele de magie inca neirosite. De fapt nu traim in timp. Timpul este o conventie si singura forma prin care ni se poate manifesta memoria. Noi de fapt traim in basme, in mai multe suprapuse. Sunt un personaj bun si rau in acelasi timp, vesel si trist. Oricum as fi, nu conteaza.. important este ca exista magia:) indiferent ca alergi din fata balaurului, a mamutului sau a ploii catre masina si pe tocuri, vraja sa sta in mainile cu degete lungi si larg desfacute care te prind si te trag rapid dupa ele, nu?:)
Un comentariu:
n-am comentarii
Trimiteți un comentariu