luni, 14 aprilie 2008

Pe nord


In camera mea este mereu noapte. Lumina galbena din becuri mai imbolaveste din cand in cand peretii. Zi nu este decat in baie la capatul firelor de apa care aluneca si ele din cand in cand din palaria dusului. Tot incerc sa spun si ce daca mi-e dor...

Timpul se opreste atunci cand incerci sa te gandesti prea mult la ceva. Viata ajunge sa fie absurda sau atunci cand reuseste sa fie si absurda si amuzanta in acelasi timp, este de fapt ironica. Culmea fericirii se atinge atunci cand poti sintetiza tot cu ,,unde dai si unde crapa", ,,ce-am avut si ce-am pierdut" (NIMIC) etcetera... Fericirea este o etcetera. Carturarii spun ca am ajuns la aceasta stare de fapt pentru ca am trecut de la idealuri inalte si facut prostii la idealuri care ne justifica prostiile. Doar nu era sa avem idealuri inalte si sa nu mai facem prostii - ar fi fost prea simplu si prea plictisitor...

Nota personala: azi m-am certata cu 3 batrani in 300. Si m-am simtit asa bineee. Este prea bine sa fiu eu si sa nu mai incerc sa fiu altfel. Prefer sa fiu eu mandra de mine decat sa fie altii mandri de mine. In fond Pamantul ne-a fost dat ca sa ne putem ingaduim cat mai multe pacate, nu?

Un comentariu:

Anonim spunea...

cu sigurantza nu am stiut cu cine stau 1 an de zile in camera la camin....ma surprinzi pe zi ce trece