Ma gandeam sa va povestesc cum a fost ieri de ziua mea;;) Cum insa nu m-am hotarat daca a iesit bine sau nu, mai bine va povestesc ceva de interes general. Daca sunteti nerabdatori, sariti peste urmatorul paragraf si cititi cu sfintenie.
Am pornit blogul cu intentia ascunsa de a consemna din cartile de filozofie pe care imi promiteam sa le citesc idei care explica existenta noastra de zi cu zi. Acesta este farmecul filozofiei - transforma existentele noastre minuscule si ne plaseaza dincolo de timp. Plutim si nu e nimic mai rational decat aceasta. Intre timp nu am citit atat de mult pe cat as fi vrut si alteori mi se parea ca ideile respective sunt deja arhicunoscute iar expunerea mea ar fi plictisitoare si redundanta.
Freud spunea ca suntem cu precadere fiinte irationale si ca scopurile noastre nu tin in mod natural decat de sexualitate si agresivitate. Cum totusi ne complimentam ca suntem mai mult decat animale si ca e bine sa traim altfel, avem apucaturi din ce in ce mai rafinate, mai elegante care sa ne rezolve inteligent nevoile. Toate componentele culturii nu sunt decat inlocuitori pentru ceea ce vrem, dar nu sunt ceea ce ne trebuie exact - fie ca vorbim de arta, stiinta, religie... Din pacate infuzia lor nemarginita provoaca si efecte secundare cum ar fi frustrarile, anxietatea...
Ne plangem de multe ori cum ca cei in prezenta carora traim sunt necivilizati sau ca ne inseala asteptarile. Problema este de fapt tocmai gradul inalt de civilizare pe care il resimtim mai ales in Bucuresti spre exemplu (aici pot sa gasesc Salitos, in Slobozia nu). Vianu spunea ca civilizatia nu este decat o forma de subcultura dominata numai de interese economice si tehnice. Atat. Etica, arta, credinta.. nu tin de civilizatie. Nu stiu cati dintre noi mai traiesc si altfel decat in civilizatie. Eu pentru mine ma indoiesc ca pot fi altfel. Si nu este de mirare ca ne simtim nefericiti cand surogatele noastre se mai rezuma doar la bani si gadgeturi. Aici in Bucuresti se desfasoara probabail cea mai infernala cursa dupa ele. Suntem mult mai multi, multi bine dodati si totusi binele, multumirea mai greu de obtinut. Asa traim ca o mare imensa de iceberguri neimplinite in continuare.
Totusi, e bine:) Nu stiu ce si de ce dar nu puteam sa inchei intr-o nota trista.
Am pornit blogul cu intentia ascunsa de a consemna din cartile de filozofie pe care imi promiteam sa le citesc idei care explica existenta noastra de zi cu zi. Acesta este farmecul filozofiei - transforma existentele noastre minuscule si ne plaseaza dincolo de timp. Plutim si nu e nimic mai rational decat aceasta. Intre timp nu am citit atat de mult pe cat as fi vrut si alteori mi se parea ca ideile respective sunt deja arhicunoscute iar expunerea mea ar fi plictisitoare si redundanta.
Freud spunea ca suntem cu precadere fiinte irationale si ca scopurile noastre nu tin in mod natural decat de sexualitate si agresivitate. Cum totusi ne complimentam ca suntem mai mult decat animale si ca e bine sa traim altfel, avem apucaturi din ce in ce mai rafinate, mai elegante care sa ne rezolve inteligent nevoile. Toate componentele culturii nu sunt decat inlocuitori pentru ceea ce vrem, dar nu sunt ceea ce ne trebuie exact - fie ca vorbim de arta, stiinta, religie... Din pacate infuzia lor nemarginita provoaca si efecte secundare cum ar fi frustrarile, anxietatea...
Ne plangem de multe ori cum ca cei in prezenta carora traim sunt necivilizati sau ca ne inseala asteptarile. Problema este de fapt tocmai gradul inalt de civilizare pe care il resimtim mai ales in Bucuresti spre exemplu (aici pot sa gasesc Salitos, in Slobozia nu). Vianu spunea ca civilizatia nu este decat o forma de subcultura dominata numai de interese economice si tehnice. Atat. Etica, arta, credinta.. nu tin de civilizatie. Nu stiu cati dintre noi mai traiesc si altfel decat in civilizatie. Eu pentru mine ma indoiesc ca pot fi altfel. Si nu este de mirare ca ne simtim nefericiti cand surogatele noastre se mai rezuma doar la bani si gadgeturi. Aici in Bucuresti se desfasoara probabail cea mai infernala cursa dupa ele. Suntem mult mai multi, multi bine dodati si totusi binele, multumirea mai greu de obtinut. Asa traim ca o mare imensa de iceberguri neimplinite in continuare.
Totusi, e bine:) Nu stiu ce si de ce dar nu puteam sa inchei intr-o nota trista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu