sâmbătă, 22 noiembrie 2008

Despre iubire ca despre nimic

Imi pare rau ca nu mai am timp sa scriu pe blog. Acum ma straduiesc sa scriu gandindu-ma la cei cativa prieteni care ma citesc. Viata ma dreneaza in fiecare zi atat de puternic incat chiar daca as experimenta trairi foarte vii, tot nu as avea tonusul necesar sa fac o ,,scriitura buna".. Nici acum nu am un tonus bun.. chiar m-am impiedicat si am cazut.. am un genunchi julit si cum mi-am dat seama ca am cazut decat dupa ce am cazut, m-am lovit un pic si la cap.. doar un pic - cat sa imi intre zimti de bentita in pielea capului. Premiul meu de consolare este ca au sarit 3 tipi sa ma ajute.. oamenii incep si la noi sa aiba comportament prosocial - sa ai grija de toti ceilalti ca si cum lumea toata ar fi o mare familie... Yupi iei:)

Dupa ce i-am refuzat spunandu-le ca ma descurc singura si multumindu-le ca s-au oferit sa ma ajute, mi-am dat seama ca am mai facut o prostie pentru ca unul dintre ei era chiar dragut... Dar sa revenim... vreau sa termin un post pe care l-am inceput acum ceva timp.. Toata viata asta este pana la urma despre cum facem sacrificii si despre multe renuntari - aceasta ultima fraza nu are legatura cu nimic din ce am spus pana acum sau cu ce urmeaza.. este asa.. un mic accident, a cazut dintr-un alt timp..

Pentru a ilustra mai bine diferenta intre sensibiltatea si tehnica de a trai, domnul Cernica ne povestea despre cum Aristotel, pus in pozitia de a prezida o mare intrunire si nefiind deprins cu tehnica de a numara voturile, a ajuns, la propriu, de rasul celor 500 adunati.

Exista o sumedenie de tehnici.. intr-atat incat probabil ca ni le-am insotit pe multe dintre ele dar nu si sensibilitatile sau inteligenta care le-a generat.

La capatul celalalt consider ca, din pacate, nu exista o tehnica pentru a iubi, vreo stiinta, vreun retetar.. nu stii cum sa iubesti bine dincolo de credinta, de filozofie, de litereratura, de filmele erotice sau de Cosmopolitan... In cazul in care iubim, iubim in prostie si daca nu iubim este, se pare, o si mai mare prostie.. cum poti sa stii cand sa renunti la tine si cand nu, cand sa renunti la celalalt si cand nu. Este iubirea o forma de renuntare? Poate ca da.. si nu stim la ce sa renuntam mai intai si oricum nici nu stim bine de ce...

Acelasi domn profesor Cernica incerca mai apoi sa ne spuna cateva lucruri despre reductia erotica la Jean Luc Marion. Asa cum Decartes spunea ,,gandesc, deci exist", J. L. Marion spune ,,iubesc, deci exist"... aceasta este doar concluzia la care a ajuns. Nu pare spectaculoasa, insa drumul pana acolo este seducator pentru ca el a pornit de la ideea ca daca este iubit abia atunci exista. Aceasta inseamna ca existenta fiecaruia este conditionata de iubirea altora pentru el si iata ca din abisul celorlalti nu poate cadea intr-un sfarsit decat in sine.. Intr-un sfarsit iubim ca sa existam. Ma intreb daca ar avea un sens in matematica.. limita din iubire cand numarul oamenilor tinde catre infinit = eu.

Acum ca stau un pic sa ma gandesc mai mult.. poate ca nu exista o stiinta pentru iubire pentru ca este prea complicata. Nu ai cum sa surprinzi mai nimic. Este ca si cum ai prinde un fluture si pentru ca ii atingi aripile si ii iei stralucirea, nu mai poate sa zboare. Iubirea nu poate fi rationala.. si iata ca am ajuns in punctul care m-a impins sa scriu acest post.. pura imprejurare de a fi luata in brate sau ... poate un pic mai mult cand nu mai conteaza nimic, cand nu se mai poate intampla nimic si incremenesti incepand sa intelegi ceea ce nu vei putea niciodata sa ai..

Un comentariu:

Ena spunea...

majoritatea oamenilor au asta pt o secunda...putini si norocosi sunt cei care reusesc sa reziste mai mult. dar nu se stie niciodata.
oricum si secunda aceea e pretioasa.