joi, 15 noiembrie 2007

Despre cum viata bate intotdeauna filmul...

As fi vrut sa dorm, insa cum m-am hotarat sa-mi fac cartofi copti ca la Pizza Hut, e mai mult decat necesar sa raman treaza si sa pazesc aragazul.

Sunt fana Sex and the City. Uneori imi plac atat de mult lumile din filme sau carti ca as vrea sa imi fac bagajele si sa ma mut acolo. Macar cu sufletul. De tot. Am descoperit insa de cateva zile ca viata mea seamana mult cu serialul de care va vorbeam cel putin intr-o privinta. Interactiunile mele cu persoanele de sex opus sunt de domeniul secventelor scurte si rupte din absurd iar discutiile cu prietenele mele pe seama lor, de domeniul episoadelor lungi si halucinante. Cred ca fetele pot sa spuna si ele acelasi lucru. Din pacate insa, episoadele te fac sa te simti bine numai pe timpul in care ruleaza si uite asa se dezvolta o dependenta ca numai in seara aceasta am vorbit mai bine de 2 ore la telefon.

Este in aceste seriale comice americane o ilaritate generala. Se rade de la un capat la altul, totul e sublim - viata mai ales. Atunci insa cand ajungi sa experimentezi viata in stilul acela, hedonistic cu orice pret mai precis, descoperi cu stupoare ca nu prea mai e de ras, iar daca reusesti totusi sa razi... rasul acela e unul dramatic. Este rasul de seara de dupa o zi urata in care alegi totusi sa te desprinzi de tot si sa te gandesti ca altceva mai bun nu ai ce sa faci.. decat sa razi. Dar asta nu rezolva problemele. Si aici nu e neaparat vorba de relatii...

Deci... cartofii mei nu seamana deloc cu cei de la Pizza Hut.. shit..

Niciun comentariu: