Adevaratul lux

Cu ce fel de oameni ne inconjuram ? Oameni slabi, care fac multe greseli si care aleg sa invete sau nu din ele dar din care invatam oricum noi, cei apropiati lor ? Sau oameni mai puternici decat noi care ne inspira, ne tensioneaza si ne pun la indoiala... ?

Stiu, acum va ganditi ca oricum ne incojuram cu ambele tipuri si numai impreuna ne sunt benefici si ne echilibreaza. Oare ? Si daca va ganditi la cei mai apropiati voua.... ii dominati sau va domina ? Nu exista oare un tipar, o matrice dincolo de ei ?

Raspunsul insa este prea simplu... M-am hazardat insa cu intrebarile de mai sus pentru ca drumul catre ceva anume este intotdeauna mai savuros decat destinatia. Cat de plictisitori si searbezi ar fi oamenii fara indoielilor lor, nu? Revenind, eu cred ca ajung mereu sa aleg oamenii pe care ii pot admira, nu pe cei care ma admira. Si cu fiecare zi imi confirm ca este cea mai putin nefericita alegere, cea mai lucida si cea mai onesta...

Iar la sfarsitul acestei zile, as vrea sa prind in insectarul acesta de insemnare 2 lucruri ce apartin a 2 persoane pe care le admir mult: o fotografie superba facuta de Ile zilele acestea cat s-a plimbat prin Londra si ideea mai mult decat pretioasa a Monicai cum ca toate libertatile pe care ni le acordam sunt de fapt ceea ce ne limiteaza...