miercuri, 12 septembrie 2007

Hartie japoneza

Stau si ma gandesc ca am postat adresa blogului meu pe siteuri asemenea unor repertoare de bloguri insinuand intr-o mica descriere cum ca al meu ar fi amuzant. Si ma uit la ultime posturi si nu par deloc saltarete, comice si exuberante.

Am avut ieri totusi un moment foarte placut. Cautam cu Ile prin centrul vechi tuburi de culoare pentru picturile ei. Intr-unul din magazinele dintr-o curte interioara am gasit un salon numai cu diferite tipuri de hartie.. o multime de culori, texturi, formate... inclusiv calc in cele mai puternice culori si hartie japoneza.

Hartia japoneza sau washi ramane dupa 1400 de ani un produs fabricat in mare parte manual din fibrele a trei arbusti. Este o hartie netratata chimic si, ca atare, itemuri cu inscrieri pe asemenea tipuri de hartie exista si dupa 1000 ani. Washi este folosita numai pentru arhivare, ci si pentru figurine, colaje, abajururi, paravane sau pur si simplu pentru pereti de hartie in casele de bambus. Este o hartie cu putere mare de absorbtie si are si flexibilitate (poate fi cusuta). Imprimarile pe anumite tipuri de hartie japoneza sunt alterate si materialul contribuie astfel artistic.

In salonul acela cred ma simteam ca vrabiutele care se balaceau acum cateva zile in apa stransa pe langa o cismea in parc. Cred ca sta in firea oamenilor sa se simta inspirati si satisfacuti nu numai de lucruri simple ci si de lucruri mai mult decat elaborate. Pur si simplu vine o vreme si pentru asta.

Segregarea

Azi am inteles ca oamenii cu care ajung sa interactionez se impart in 2 categorii.

Prima categorie este a oamenilor in fata carora te simti complet dezgolit. Iti induc o stare de infrigurare si te atrag ca un neon, tu fiind redus la ipostaza unui fluture. Simti ca viata se reduce la o plutire. Simti ca ai putea sa le spui atat de multe, ca in ei sau in toate actele legate de ei lasasluieste Sensul pe care tot il cautai. De atata infrigurare si emotie, fiecare bataie de aripi devine un spasm. Perceptiile devin halucinante pentru ca lumina neonului este rece si intunecata. De fapt nu mai intelegi nici ce intelegeai pana atunci si sfarsesti lamentabil prin a te repeta si a iti da seama cat de unilateral si subdezvoltat esti. Te-ai iluzionat ca toata comunicarea ar fi o inraurire si de fapt e doar un drenaj.

A doua categorie este a oamenilor in fata carora te simti camuflat si in siguranta si tu de fapt esti mai gol ca niciodata. Nu este insa cazul oamenilor in ochii carora vrei neaparat sa inscrii. Dar e atat de placut.. si nici macar nu te-ai dezvaluit in trepte. Nu plictisesti si nici nu ai putea vreodata. Fara regie si fara teama. Esti tu complet fara sa te epuizezi si renascandu-te in fiecare minut.

marți, 11 septembrie 2007

Cado

Azi mi-am dat telefonul mobil de bunavoie cu tot cu numar si cartela. Nu mai vreau sa stau sa astept sa sune sau sa raspunda cei cu care incerc sa comunic si sa ma caute oameni care nu as vrea sa ma caute. Oameni care vor ceva doar pentru binele lor propriu. Am obosit si nu mai am nimic de dat. Si nu mai vreau sa astept.

Mi-am pastrat totusi mp3 playerul... Ma simt ca o leguma fiarta, coapta pana la devitaminizare si pusa in borcanul de zacusa. Muzica e conservantul meu, aspirina.. cum vreti voi sa-i spuneti.

vineri, 7 septembrie 2007

Omul ca opera de arta

Exista oameni care comprima ce este si ce a fost mai frumos in existenta ta... Sunt simboluri umblatoare. Si sunt intangibili si revelatori. Cu mainile in buzunare, cu privirea curioasa, cu zambetele abia subintelese. Provoaca emotii mai puternice decat un cantec, o fotografie de arta sau cel mai spectaculos rasarit.

Nu este vorba de atractie fizica sau de inteligenta conversatiei..Sunt doar un dispozitiv de absorbtie al timpului. Si tu fara timpul tau esti in sfarsit deplin.

Din neputinta dam vina pe sistem

Nu conteaza ca este un sistem politic sau unul de prejudecati... noroc ca exista ele pentru a stramuta vina grea din spatele constiintei noastre. Ne place sa ne mintim frumos - cel putin din cand in cand.

Post-ul anterior este un abuz al abordarii feministe. Shame on me:)

joi, 6 septembrie 2007

Traim intr-o lume a barbatilor...

Situatia nr. 1: Sora mea ii spune unui tip ca in seara asta nu iese. Tipul se incapataneaza si intr-o ora o suna si ii spune ca e in fata blocului. Miha ca o fleata se simte flatata si iese...

Situatia nr. 2: Dupa mai bine de cateva luni ii povestesc unui tip cum am refacut drumul pana la el acasa, cum m-am ratacit si am intrat in panica, ca am stat un minut in fata ferestrei adulmecand lumina si apoi am plecat.. Ce imi zice el?! Ca sunt nebuna... nici macar un ,,imi pare rau ca nu ai indraznit sa urci"... si eu acum ma simt ca un monstru obsedat...

De ce noi fetele nu putem sa facem chestii ,,viteaze" care sa fie apreciate ?

Life is not fair...

miercuri, 5 septembrie 2007

Teama

De mai bine de cateva saptamani, in copacul din fata ferestrei atarna o punga. Noaptea cu umbrele si vantul ei o umplu de viata. Punga din spatele geamului incearca sa spuna ceva si eu nu mai inteleg. Nu inteleg.

Ma tot plimbam pe o bucata din peronul de la metrou si la un moment dat toti din jurul meu faceau acelasi lucru. Devenise un ritual pe ritmul din castile mele. Si eu nu eram nimeni aparte. Eu eram ei si ei erau eu.

Unii oameni par atat de tristi si incorsetati ca pur si simplu numai faptul ca respira ii axfiziaza.

Si mai mi-e teama de momentul in care intelegi ca ai gresit prea mult ca sa mai poti face ceva sa repari totul.