sâmbătă, 6 decembrie 2008

Despre cum devenim buni indiferent ce se intampla...


Cred ca atunci cand esti cu adevarat indragostit iti pui cu intr-adevar problema daca esti un om bun sau nu.. pana atunci, acest lucru nu conta. Nu avea cum sa iti treaca prin minte cat de mult esti capabil sa iubesti.. Ajungi sa iti pui atat de febril problema existentei tale si atunci devii. Abia atunci cazi in tine in asa hal ca aproape uiti de ceilalti, inclusiv de cel pe care il/o iubesti, astfel incat, uneori, trezit pentru cateva minute din somnul de tine, oglinda stinsa a celuilalt doar pentru acele cateva minute pare o lucrare cu totul spectaculoasa.

De aceea cred ca oamenii sunt eminamente monogami.. nu putem cadea in noi si in timp decat o data sau cel putin numai pe rand.

2 comentarii:

Ena spunea...

daca avem noroc, sau curaj, cadem pe rand.
have you fallen lately?

Viorelia spunea...

:) Nu m-am idrogostit.. sau poate nu stiu... cat despre caderea in timp, am cazut si nu mai pot sa ma ridic.. nu stiu daca e din fericire sau din pacate.. Si eu stau si ma mir de mine si de temele a ceea ce am postat in ultima vreme... cred ca este mai degraba o consecinta a ceea ce am discutat la scoala - nu pot sa spun in ultima vreme:) acolo mereu cred ca se discuta despre iubire, despre cum murim, Dumnezeu samd, fara a rezolva vreodata ceva, dar asa cred ca ne mai potolim dorul de noi insine.