Am visat că ieşeam din spital, iar pe foaia de externare nu era decât o schiţă pentru o cruce. Era de fapt un desen artistic în toată regula, o cruce superbă.. numai că nu era pusă la scară, nu avea cote şi nu putea fi construită. Umblam de colo-colo încercând să aflu cum să o fac... asemănarea sau Thales erau perfect inoperabile. Am reuşit să mă întâlnesc cu bunica mea.. rădea :) Nu o mai visasem demult.. şi apoi treceam pe lângă cortegiul unei alte înmormântări. Părea să fie o bătrână, dar eu nu vedeam în coşciug decât o sumedenie de băscuţe lucioase cu brânză înfăşurate în haine negre de pânză.
A sunat telefonul şi m-am trezit brusc.. în mai puţin de 30 de minute eram în tramvai şi mă gândeam dacă este posibil să cred în ceva... fără explicaţii, ca şi cum ceva ar fi fost pus în minte fără să ştiu..
Unii chiar cred în horoscop, alţii mai mult decât orice în cântatul rău-prevestitor al cucuvelei.. tata spre exemplu se jură că a auzit-o cântând fix înainte să îi ia carnetul :) .. Şi apoi sunt cei care cred în lucruri mai serioase... în Dumnezeu şi ştiinţe.. sau cei care pur şi simplu cred în ei..
Visul din care mă trezisem părea mai real decât bărbatul cu tricoul în dungi care susţinea nişte bucăţi de tablă şi care ţipa din spate că "Dumnezeu e şmecher" şi "Enoriaşele sunt de treabă" fără ca nimeni să întoarcă privirea sper el.. E fascinant să fii nebun, numai că nu poţi fii decât de unul singur din păcate..
Revenind la vis, deşi nu simt mirosuri şi sunete, am impresia că nicicând nu am fost mai lucidă, mintea mea ocupă parcă tot spaţiul şi nimic altceva decât visul nu este mai sugestiv. Dar acum mă trezisem, crucea părea simplu de făcut chiar dacă nu aveam cote sau scară.. nimic imposibil, orice cruce.. Dar de această parte a realităţii nu mai aveam schiţa. Era în definitiv o cruce monumentală, cam exagerată, dar totuşi cea mai frumoasă. De această parte a realităţii, forma şi detaliile ei erau imposibil de reprodus.
Am coborât din tramvai şi mi-am dat seama că trebuie să mă mulţumesc cu interpretarea simbolică. Trebuie să îmi fac eu crucea.. să găsesc ceva în care să cred până la capăt, iar acel ceva să poată spună istoria propriei mele existenţe.. altfel nu pot să trăiesc sau să mor.. practic se întâmplă oricum, fără ca eu să port grija acestor două evenimente, dar vreau să simt că sunt totuşi ale mele..
A sunat telefonul şi m-am trezit brusc.. în mai puţin de 30 de minute eram în tramvai şi mă gândeam dacă este posibil să cred în ceva... fără explicaţii, ca şi cum ceva ar fi fost pus în minte fără să ştiu..
Unii chiar cred în horoscop, alţii mai mult decât orice în cântatul rău-prevestitor al cucuvelei.. tata spre exemplu se jură că a auzit-o cântând fix înainte să îi ia carnetul :) .. Şi apoi sunt cei care cred în lucruri mai serioase... în Dumnezeu şi ştiinţe.. sau cei care pur şi simplu cred în ei..
Visul din care mă trezisem părea mai real decât bărbatul cu tricoul în dungi care susţinea nişte bucăţi de tablă şi care ţipa din spate că "Dumnezeu e şmecher" şi "Enoriaşele sunt de treabă" fără ca nimeni să întoarcă privirea sper el.. E fascinant să fii nebun, numai că nu poţi fii decât de unul singur din păcate..
Revenind la vis, deşi nu simt mirosuri şi sunete, am impresia că nicicând nu am fost mai lucidă, mintea mea ocupă parcă tot spaţiul şi nimic altceva decât visul nu este mai sugestiv. Dar acum mă trezisem, crucea părea simplu de făcut chiar dacă nu aveam cote sau scară.. nimic imposibil, orice cruce.. Dar de această parte a realităţii nu mai aveam schiţa. Era în definitiv o cruce monumentală, cam exagerată, dar totuşi cea mai frumoasă. De această parte a realităţii, forma şi detaliile ei erau imposibil de reprodus.
Am coborât din tramvai şi mi-am dat seama că trebuie să mă mulţumesc cu interpretarea simbolică. Trebuie să îmi fac eu crucea.. să găsesc ceva în care să cred până la capăt, iar acel ceva să poată spună istoria propriei mele existenţe.. altfel nu pot să trăiesc sau să mor.. practic se întâmplă oricum, fără ca eu să port grija acestor două evenimente, dar vreau să simt că sunt totuşi ale mele..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu