duminică, 16 februarie 2014

N-am mai scris demult.. Nu știu dacă există o explicație.. dar simt că nu sunt eu dacă nu încerc să fac asta.. este teribil când descoperi că ceea ce credeai că trebuie să faci, cum trebuie să fie viața ta.. de fapt nu este pentru tine. Poate concluzia după o perioadă atât de lungă de tăcere este că.. trebuie să încetez să îmi privesc viața ca pe ceva asupra a ceea ce pot deține controlul și că pot face ce vreau cu ea. nu pot învârti nici măcar câteva lucruri în jurul meu.. eu de asemenea nu prea mă pot învârtii.. 

Am încercat în ultima vreme să fac ce trebuie, cum trebuie, să fiu în rând... „Carpe diem” devenise ceva de una singură.. Ile și An s-au prins în plasele lor de siguranță cu nodurile bine strânse.. și poate trebuia să am și eu una la fel.. De fapt.. sunt pânze de păianjen și noi niște musculițe captive și deshidratate care la atingere au zgomot de hârtie.. Doar eu sunt o muscă. An ar protesta vehement că ea nu poate fi decât o buburuză, iar Ile libelulă..  :) Mi-a fost teamă că poate nu dețin nimic valoros... experiență de viață, orice poate fi cuantificabil sau relevant pentru cei din jurul meu. Aproape că simțeam un soi de agitație pe suprafața plăcii de întins părul .. nu mai avea să fie singură, apoi creșterea interesul nesincer al oamenilor din jurul meu cu care nu am avut de fapt niciodată experiențe autentice...  Eu să devin din ce în ce mai ursuză..

Și cum altfel să plonjezi mai bine în lumea rațională decât cu cineva de mână ? E atât de straniu uneori totul... Lumea cu reguli și principii poate deveni atât de sufocantă ... Și mi-e din ce în ce mai dor de nebunia și iresposabilitatea mea.. chiar dacă trăită doar de una singură.. 

3 comentarii:

Annamaria spunea...

Vio, mulţumesc :)! Buburuza aduce noroc, simbolizează renaşterea, e foarte elegantă şi drăguţă. Însă, în acelaşi timp, este un ucigaş cu sânge rece, se ospătează cu musculiţe (desigur, tu vei fi cruţată), afide etc., şi, personal, cred ca muşcă :)). Am avut cel puţin trei astfel de experienţe. Presupun că în final, voi ajunge să mănânc păianjenul în a cărui pânză sunt, momentan, prinsă, căci nu ştiu ce să fac cu siguranţa mea. Vreau să evadez. Îţi admir şi invidiez cu drag avântul, setea de a face altceva cu viaţa ta, îţi sunt şi îţi voi fi alături tot drumul. Sunt sigură de reuşita ta şi sper să dobândesc măcar 5% din curajul tău... :)

Anonim spunea...

Vio, multumesc! a meritat asteptarea :) zic si eu din melodia care imi suna in casti "vreau sa visez si sa rad...vreau sa ma bucur de viata" DAR "viata ofera doar celui care cere...in viata nu exista nu pot". Iti dau un sfat pe care l-am gasit si regasit, urmat si dat mai departe... opreste-te! opreste-te sa vezi razele de soare, sa mirosi iarba, sa asculti pasarile cerului, sa imbratisezi un copac :), sa vezi frumusetea care te inconjoara si sa iti gasesti pacea. Acolo vei gasi, in tine si numai in tine, iubirea... in pacea si linistea din tine vei gasi toate raspunsurile, vei intelege ce iti trebuie, ce esti si ce doresti, visezi, si meriti.
tu esti...... VIO

Liviu spunea...

Foarte bine!