miercuri, 5 septembrie 2007

Teama

De mai bine de cateva saptamani, in copacul din fata ferestrei atarna o punga. Noaptea cu umbrele si vantul ei o umplu de viata. Punga din spatele geamului incearca sa spuna ceva si eu nu mai inteleg. Nu inteleg.

Ma tot plimbam pe o bucata din peronul de la metrou si la un moment dat toti din jurul meu faceau acelasi lucru. Devenise un ritual pe ritmul din castile mele. Si eu nu eram nimeni aparte. Eu eram ei si ei erau eu.

Unii oameni par atat de tristi si incorsetati ca pur si simplu numai faptul ca respira ii axfiziaza.

Si mai mi-e teama de momentul in care intelegi ca ai gresit prea mult ca sa mai poti face ceva sa repari totul.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Bine mai, ally, mi-a placut ideea cu mersul "in grup". In rest, floricele de toamna :)