luni, 1 iunie 2009

Handicapul rationalitatii

Am asteptat cu mare interes prezentarea despre istoria teatrului si a cinematografiei.. Avantajul unei asemenea prezentari sustinuta in cadrul unui curs la Facultatea de Filosofie este ca datele nu sunt importante - numai ideile si conceptele asociate sunt luate in discutie. Faptul ca actorii se joaca pe ei odata cu rolul si isi construiesc astfel o constiinta a fost momentul meu de entuziasm ideatic total..

In acceptiunea prezentatoarei, au existat 3 dramaturgi magistrali ai absurdului, 2 dintre ei romani - Ionescu si Visniec. Ma intreb daca s-ar putea asocia natura conceptiilor cu nationalitatea lor... Daca absurdul este un pivot in matricea noastra...

Intr-o ordine personala, in ordinea afectivitatii fiecaruia mai bine spus.. absurdul nu exista. Cateva lucruri ajung sa conteze totusi.. Nu fac parte din grupul oamenilor care pot sa aleaga lucrurile care conteaza pentru ei. Si poate ca aici rezida absurdul de fapt.. suntem fiinte rationale, dar asta nu ne poate fi de ajuns pana la capat.

Mi-ar placea sa nu imi mai fie dor si pe de alta parte mi-e teama sa pierd dorul. Cred ca este singura mea posesie de fapt...

Un comentariu:

liviu spunea...

despre film... o recomandare
din cite te cunosc pe tine cu siguranta o sa-ti placa asta... matematica, numerologie, psihologie, filosofie... Pi (1998) scris si regizat de Darren Aronofsky
e unul din preferatele mele. top 10