Cu Liviu am fost colegă de clasă în liceu. Este una din puţinele persoane pe care le consider imprevizibile - orice părere mi-aş forma despre el nu mai este valabilă mai apoi. Azi spre exemplu, Liviu nu mai părea blond, ci de-a dreptul roşcat. Ca să preiau idei din discuţiile din maşină de mai târziu, pentru această aparenţă era de vină lumina roşie de apus.. Cum eu tot meditam că Liviu poate e de fapt roşcat şi nu blond cum ştiam eu .. se uită la mine 2 secunde, aproape că zâmbeşte şi îmi spune că sunt murdară de pastă de dinţi pe obraz! Ce pot să spun.. mă trezisem de abia 30 de minute... Încerc să îmi caut oglinda şi îi spun că de obicei mă trezesc cu pastă de dinţi pe coate (of, da...- fac nişte confesiuni atât de tembele încât mă calific pentru propriul meu film de groază sau măcar pentru un spoof.. cred că eu în sinea mea sunt un spoof). Între timp, cu o mişcare super rapidă pe care nici nu am observat-o, Liviu desfăcuse oglinda de deasupra parbrizului şi eu îmi aduceam aminte de Aura care ieşea mereu din duş cu gelul transformat în spumă pe ea şi foarte hotărâtă de altfel... Atunci mi-am dat seama că o cabină de duş este fără-ndoială transcendentă...
Acum, serios vorbind .. am ajuns la concluzia sau mai bine spus la soluţia tatei... este nevoie de sacrificiu şi multă muncă pentru a face orice. Ca atare, în ultima vreme m-am izolat încercând să fac chestii nemaifăcute de mine până acum, să ma concentrez... nu ştiu dacă îmi este benefic. Mă trezesc uitându-mă insistent la fiecare om atunci când ies din casă, orice călătorie cu metroul este fabuloasă şi multe chestii au devenit de-a dreptul intimidante ... scările rulante, sandalele mele cu platformă conică, maşinile joase şi mai ales privirile celorlalţi.
Mă opresc aici, de când cu Campionatul Mondial de la Berlin am făcut o pasiune pentru Eurosport, deşi comentarii mai comico-stupide ca acolo nu am auzit niciodată ("Uite cum se aruncă în ştachetă - de parcă sunt drogaţi!") Pentru mine rămâne încă de nedescris trăirea provocată de anumite evenimente sportive. Aproape că vreau să mă duc să alerg prin parc.
2 comentarii:
ma zapaceste putin ... incep sa-mi fac o idee despre ce vorbesti si ma trezesc in alta discutie si nu pre-ami dau seama despre ce se vorbeste de fapt... in schimb daca as scrie un gind, exact asa cum este el, brut, mai bine spus un moment de gindire, cam asa cred ca ar arata. oricum imi place ce scrii si simt ca nu ma vei dezamagi pe viitor
si acuma dupa ce te stiu altfel inti inteleg scrisul... ar trebuii ca lumea mai intii sa te cunoasca nitel si apoi sa iti citesca blogul
Of... ce va mai speriati voi mai, de reactia aminduora de aseara imi dau seama de mai multe, mai ales de ce ai zis tu Vio,acuma..eu cu adevarul brutal, nu vad unde sa-mi fie necesara protectia, si acuma imi dau seama, amindoi v-ati privit pe voi insisi (caci asa fac si eu)si ati dat un etalon valoric al sentimentelor din lume si din jurul vostru si acuma imi aplicati si mie doctoria. imi vine imaginea aceea de mie imi placea sa ma joc cu dita mai mitraliera si a mea verisoara aproape ca ma obliga sa iau loc la cescuta minuscula cu ceai imaginar. faceti aceeasi greseala pe care am facut-o si eu va luati pe voi insisi ca etalon cu lumea dinjur si da intradevar sintem etalonul pe care il cunoastem cel mai bine... dar nu e bine sa facem asa. Si de la asta mi-am mai dat seama de ce ma tot protejati voi cind eu ma simt minunat in lovituri directe si din ce in ce incep a le gindi mai bine mai observator fara a fi afectat la nivel de riposta imediata. Voi doi atit Liviu cit si tu Vio considerati in primul rind ca etalonul are nevoie de protectie.
Acuma eu s rau de tot si consider ca ar fi mai bine sa va caliti pentru binele vostru.
Ma opresc aici ca nu vreau i-ar sa ma certe blogul si sa-mi zica nu stiu ce de 4000 de caractere.
Va iubesc si va indragesc pe amindoi da nu ma voi skimba radical pentru jena voastra si nici nu imi doresc sa ma schimb, ma simt bine asa cum sint si vas fi fost recunoscator sa ma ajutati sa ma slefuiesc mai repede decit sa imi aruncati priviri aratindu-va juliturile ce le-ati patit in trecerea mea, nu trebuie sa ma simt vinovat ci poate doar usor responsabil, n-am de unde stii ca va invinetiti asa usor. Si acuma ca am descoperit asta va indemn sa mai face-ti sport.
prin voi cred ca mi-am mai dat seama de o chestie, daca cineva protejeaza inseamna ca e om bun, iar daca face greseala de a se lua ca etalon insemna ca protejeaza pe celalalt de ceea ce chiar el are nevoie de protectie.(regula lui duma) dar sigur a mai fost spusa.
Trimiteți un comentariu