vineri, 23 octombrie 2009

Şşş

Nu am mai scris demult pentru că nu am mai avut timp să gândesc fără un scop anume. Eu de fapt nu m-am mai vizitat de multa vreme... nu mai gândesc liber nici măcar atunci când călătoresc cu metroul. Mintea mea în momentele acelea este complet ocupată cu uimirea că nu reuşesc să mănânc un sandviş decât în 5 staţii când totuşi, la nevoia de hrană pe care o resimt, ar trebui doar să mă uit la sandviş şi să mi-l teleportez direct în sânge, în constituenţii lui de bază.

Dincolo de toată letargia sunt câteva gânduri asupra statutului de prieten. Este larg răspândită părerea cum că prietenii sunt cei cu care ai lucruri în comun. Numai că, după o vreme descoperi că prietenii sunt singuri oameni cu care sigur nu ai anumite lucruri în comun. Toată relaţia este blocată la barierele diferenţelor dintre noi. Nu îl mai poţi face să înţeleagă că greşeşte, nici el pe tine.. Totuşi, într-o perspectivă mai largă, în afara prietenilor, nu mai există bine sau greşit. Parcă afecţiunea, moneda de schimb în spaţiul relaţiilor cu un scop încă imprecis, te obligă la tot felul de judecăţi de valoare care nu se ştie pe cine limitează mai mult.. pe tine sau pe celălalt. Numai că odată cu limitarea vin şi o sumedenie de lucruri bune.. sentimentul de siguranţă, tot ceea ce acum eşti în sfârşit sigur că stăpâneşti..

Mă opresc aici. Am să încerc să fac un duş. Azi-noapte, după miezul ei (şi la propriu şi la figurat:) ) nu am reuşit pentru că am surprins 2 melci goi şi împestriţaţi în baie. Prin goi şi împestriţaţi ar trebui să se înţeleagă fără cochilii şi cu bulinuţe. Fară-ndoială ajunseseră la lenjeria intimă.. Nu îmi era clar ce voiau să facă, poate că numai o baie, dar erau prea drăgălaşi pentru a fi deranjaţi. În fine, acum este rândul meu.

3 comentarii:

duma spunea...

prietenul la nevoie..., dap cam asta e treaba, dar atentie k nu cumva recompensa eroului sa fie statutul de erou chiar si fara martori, recompensa eroului tre sa fie numa si numa bucuria provocata celuilalt. Bine fie... sa-i dam voie sa fie si umpic mindru, o fi si el om.
acuma am si eu o dilema, nici eu nu stiu cum sa procedez cu nestiinta ta a cum sa procedezi... ma rog sa treci peste asta si sa-ti dai seama ca lucrurile s mult mai simple decit par, da ati da seama de asta nu este indeajuns tre sa constientizezi oarecum si sa actionezi ca atare.
tin sa iti multumesc foarte mult de protectia ce doresti sa mi-o oferi... caci nu degeaba te tot macina pe tine intrebarea: cum sa procedezi?... cum sa procedezi fara a rani, fara a stinjeni, fara a creea o situatie dificila pentru culmea cei dinjur mai intii si apoi pentru tine... asa ca pentru mine este de ajuns mi te-ai dovedit mai bine decit multi altii. Si ti-am scris asta caci s sigur ca tu ai uitat ca prin sovaiala ta ai facut defapt un fapt eroic, liviu avea drepatate: esti curajoasa. Asa ca scriu sa am si eu bucuria de a ma gindi ca vei avea oaresce sentiment de mindrie gindindu-te la eroismul tau, dovedit prin complicatiile din capul tau doar pentru a ma proteja pe mine de neimplinirea unei dragoste "bi-.." am uitat cuvintul. Singurul motiv pentru care regret ca n-am citit mai mult este acela de a nu avea acum cunostinta care sa-mi dea puterea de a usura comunicarea noastra.
Sincer e dragut cind te vad ca te agiti atita pentru lucruri pe care nu credeam ca oamenii se mai agita, ai dat dovada de super om ce e capabil sa se gindeasca la posibila suferinta cauzata de neimpartasirea sentimentului iubirii a celui ce vezi tu ca incepe sa plamadeasca inspre a ta-ti directie si tu nu ai nimik cu care sa-i raspunzi.
Vai si cind stau sa ma gindesc ca am avut si eu acest sentiment, si nu de mult. Nu-mi vine sa cred...! acuma daca stau sa ma gindesc poate ca ma consideri o fire destul de mica, firava, slaba... de simti tu ca trebuie ca eu sa fiu protejat in acest sens...asta sincer nu prea-mi place ar fi trebuit macar sa fi cistigat increderea ta in propiile-mi puteri.
Si ca sa sucesc asta si mai bine poate te crezi un fel de lebada sub semnul lui venus cu puteri miraculoase de ai tu nevoie sa protejezi pe cei slabi de-ti trec prin preajma si par a fi afectati de a ta-ti prea mare putere.
da stiu ca asta nu-i adevarat..."mac" si iar "mac"

duma spunea...

despre ce am scris inainte:
or poate s eu mic si chiar egocentrist(bun cuvint de mima), poate tu tot ce incerci sa faci este sa scapi de jena ce ti-o provoc intr-un mod mai diplomat.

duma spunea...

bine mai, nici nu ma ref. neaparat la textul tau dar era in tema... acu sa fac si asta:
"prieteni s singurii oameni cu care sigur nu ai anumite lucruri in comun" - poate ca da, pai numa cind ajungi sa-i cunosti intratita incit sa-i consideri prieteni descoperi ca anumite lucruri nu-s chiar in comun si cu cit ii cunosti mai bine iti dai seama de asta si mai bine, pina nu ii stii n-ai de unde sa ai acest sentiment.
"relatia e blocata de barierele diferentelor" vai... da no fi oare de cele mai multe ori ca diferentele sa faca cealalta persoana mai atractiva si astfel acestea sa nu aiba rol de blocare ba dimpotriva?!
"nu il poti face sa inteleaga ca greseste" si viceversa. Spun doar atit: sa inteleaga ca greseste ceea ce tu consideri ca este gresit. Prea ai infipt-o p'asta. de ce sa nu-l faci sa inteleaga ca face bine? ti-au gresit atit de multi si ai tu impresia ca ai gresit multor prieteni? prea negativist...
"în afara prietenilor, nu mai există bine sau greşit" poate ar trebuii sa privesti relatiile de prietenie in afara lor. Din asta inteleg ca judeci prea mult si in special pe cei apropiati tie.
afectiune - moneda de schimb -judecati de valoare - limite : aici tind sa iti dau dreptate.
si a2-a parte a ultimei propozitii nu cred ca am inteles-o (no coment)