marți, 1 decembrie 2009

Deci, nu...

Sunt de fapt un om leneş, dar acum trăiesc unul dintre acele puţine momente din viaţa unui om leneş în care sunt prea obosită să dorm. Am pierdut în mine ce voiam să spun, m-am oprit totuşi să scriu deoarece, după o vreme destul de lungă, nu mai contează că cineva, oricine, ar putea citi ce scriu eu aici. Nu mai îmi pasă... nu mai vreau nimic...

Obiectiv, principalul motiv pentru care se merită să scrii un blog este că înveţi să asculţi.. după ce te obişnuieşti să îţi frângi mintea cu fiecare cuvânt, apoi fiecare formă de exprimare a celorlalţi spune infinit mai mult, devine infinit mai preţioasă. Nu trebuie să ai talent pentru a scrie.. Toţi ar trebui să facă astfel de exerciţii de scriere, deşi limba este cea mai mare bătaie de cap, este nărăvaşă şi mereu acolo să ne amintească cu duritate că nu deţinem nimic.. dar mă pierd iar. Ce voiam de fapt să spun.. totuşi, blogul meu nu trebuie citit.

3 comentarii:

Ernest spunea...

Mai sunt unii totusi care citesc. Din comfortul canapelei, in fata calculatorului, arunca o privire asupra celor pe care le ai de spus...

duma spunea...

blogul tau nu trebuie citit?! "Hoooo, somebody stop me!"

cpt. Burcea spunea...

am primio o leapsa - http://cubicus.wordpress.com/ - deci am dat-o mai departe, deci da-0 mai departe!!!!!