vineri, 11 decembrie 2009

Nimeni nu râde pentru că este fericit

Ieri seara a fost rândul unui alt curso-seminar cu discuţii scăpărătoare despre Heidegger... De data aceasta ne-am adus aminte că, în opinia autorului, moartea este cea mai proprie chestie omului pentru că nu poate muri nimeni altul în locul lui până la urmă. De aici se face saltul de înţelegere către viaţă care nici ea nu poate fi trăită de altcineva decât de tine şi că eşti dator să faci totul... Astfel avem, se pare, atâtea exemple cu cei care văd moartea cu ochiii şi apoi devin în sfârşit autentici, aleg ceea ce trebuie să facă, devin în sfârşit liberi pentru că săvârşesc o crimă cu infinite păreri de rău asupra tuturor posibilităţilor dar îşi mai păstrează una pentru a i se consacra trup şi suflet. Acest discurs ar putea fi uşor adaptat pentru a descrie căsniciile (in extremis, relaţiile interumane) fericite, nu ? Există ele ?

Cum rămâne cu cei care trăiesc totuşi moartea în fiecare zi şi rămân în viaţă ? Zi după zi mor mai abitir decât cazurile de film sau de carte. Trezirea la a doua zi pare o glumiţă de care se plictisesc din ce în ce mai mult. Ce să fac când o prietenă "glumeşte" ca mâine se sinucide ? Râd pentru că oricum şi cel mai serios discurs sau cel mai sfâşietor plâns nu e decât o glumă... o umbră sau un act ratat... Ce faci când "moartea" te face să înţelegi că TOTUL contează nespus şi implicit nu mai contează nimic pentru că orice nu poate conta decât în relaţie cu altul pe care îl surmontează ?

Din păcate, eu pe urmele lui Heidegger nu pot înţelege decât că viaţa este moarte şi moartea este viaţă ... Are însă superbul dar de a face orice să fie firesc:)


19 comentarii:

Luc spunea...

E bine ca il intelegi pe Heidegger, eu niciodata nu am reusit sa il citesc in adevaratul sens al cuvantului. Am inteles ca in limba germana suna mai logic, dar nu am incercat inca...
Nimeni nu rade ca e fericit si nimeni nu plange ca e nefericit...
Sunt de acord ca moartea te defineste in mod unic, aici Heidegger are dreptate, pentru ca nici o moarte nu e similara alteia, este "personalizata" dupa propria-ti fiinta.
Inteleg si argumentul ca viata este ceva unic si personal (nu in sensul ca numai umanul este are predispozitia la viata), ci in sensul ca modul de a fiinta te reprezinta prin unicitatea sa.
Nu inteleg insa cum poate cineva muri in fiecare zi? In mod simbolic?

Luc

cpt. Burcea spunea...

parte abuna e ca:
eu m-am nascut in locul meu

partea proasta e ca:
asta s-a intamplat foarte demult:(

mimi spunea...

Da, moartea e proprie, viata e proprie, iubirea e proprie. Traim fugind de moarte tot mereu, iubim luptand cu ea.

Viorelia spunea...

@Luc
Wow, cometariu cu întrebare pertinentă. Mulţumesc.
Cineva poate muri în fiecare zi în 3 moduri să spunem: 1. uiţi că ai să mori la un momemt dat şi ca atare uiţi să trăieşti de fapt (asta pe urmele lui Heidegger să zicem); 2. viaţa e un mod de a muri în fond - fiecare zi te aduce mai aproape de ea; 3. (sensul în care am folosit eu aici) pur şi simplu ai senzaţia de sfârşeală, nu mai poţi sau nu mai vrei să rezolvi nimic, ci lucrurile se rezolvă sau nu de la sine - mai pe scurt, descoperi că nu poţi să trăieşti.

Cât despre Heidegger, nimeni nu îl înţelege până la capăt. Până şi Liiceanu, care a animat atâţia studenţi, recunoaşte că uneori nu îl înţelege sau că este supărat pe el... Într-adevăr, muzicalitatea textului în limba în care a fost scris se pare că determină o parte din sens care se pierde odată cu traducerea şi de aceea în şcoală se fac lecturi duble. Totuşi, în germană sau nu, se pare că Heidegger nu poate fi înţeles până la capăt. Că eu l-am pomenit aici şi l-am răstălmăcit poate părea în ochii multora o blasfemie:).. Dar, textele lui sunt atât de vii, încât seduc prin ce anume determină în tine.

cpt. Burcea spunea...

de unde tragem concluzia ca nu e bine sa scriem la betie ca nu mai suntem intelesi

Liviu spunea...

Am o intrebare pentru toti ganditorii de aici: De ce ar trebui vreodata sa ne gandim la ce este moartea ?

cpt. Burcea spunea...

nu te mai intreba! e prea adanca pt tine

Viorelia spunea...

@Cpt. Burcea
E sub centură şi neelegant comentariul cu beţia. Nu am băut nici măcar vinul de la tine şi probabil că acum nu îl mai beau deloc :P

cpt. Burcea spunea...

nu fi ridicola!
eu vorbeam de heineken ca scria la betie:))
ps:
eu fac doar comentarii geniale cum ar fi>>>
http://www.mircea-badea.ro/blog/penele/

Viorelia spunea...

@ Liviu
Prin "vreodată" din comentariul tău înţeleg că nu eşti de acord cu ce sau cum se discută aici..
Dincolo de prima parte a post-ului care cred că ar fi un răspuns cu un argument foarte bun la întrebarea ta, să spunem că e un efort creativ - acela de a resemnifica o frică larg răspândită, iar eforturile de resemnificare sunt de-a dreptul surpinzătoare şi folositoare pentru UNII uneori.. pentru aceştia nu este o poftă morbidă sau un indicator pentru vreo depresie.. am să revin (probabil)

Viorelia spunea...

@ Cpt. Burcea
Haha... Heidegger, nu Heineken :)

duma spunea...

iaaa 'tete ! ce de galagie ! cu totii murim si traim in acelasi timp cu cit murim mai mult ne dam seama de importanta trairii si traim mai intens. Cel putin asa ar trebuii . Da' mai repede, cu cit murim mai mult cu atit modelul sistemului social penetreaza sufletul si ne robotizam si murim inainte de moarte. Poate unii constientizind moartea intrebindu-se in ultimele clipe cum s-a ajuns la moarte, de fapt inainte ca aceasta sa se petreaca si cit de nedrept este ca se constientizeaza aceasta doar in pragul mortii.

ipondycherry spunea...

@Liviu: Nu sunt un cur destept dar iti spun, oamenii se dau in vant dupa interminabile discutii in jurul subiectelor perfect abstracte: moarte, iubire, prietenie, minciuna, dezamagire. Si stii de ce? Fiindca nu conteaza cati unici s-au sesizat si au atacat cu opinia lor (de care nu mereu ne pasa)daca tu inca mai poti arunca si tu cu o opinie (la fel victima a miserupismului).
Se scrie despre moarte de secole dar unicii inca nu s-au saturat, ei inca se mai avanta pe cararile ciudate ale geniului lor neinteles si vomita ...ceva.
Ca sa nu mai spun ca "iubire" aka "dragoste" s-a banalizat atat de mult prin exces de uz incat a devenit penibil!
Dar eu nici macar un cur destept nu sunt...:-j

Lorelei spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ipondycherry spunea...

Oh si...Viorelia Girl, sa stii ca nu am nimic cu tine>:D<

anilei spunea...

Moarte...ihi, e Craciun, nu ma pot gandi acum la asta! Genial titlu, te astept pe al meu blog:)

cpt. Burcea spunea...

mai astept mult?

Liviu spunea...

Ma aflu intr-o situatie foarte ciudata. Citesc ce scrie Viorelia si imi place sa citesc pentru ca mai descopar chestiuni din mintea ei. Citesc comentariile comentatorilor si imi place sa citesc pentru ca ma amuz si imi displace sa citesc pentru ca nu am ce cauta intre aceste discutii.

Voi fi maxim de rautacios posibil acum si transmit urmatorul lucru: Voi sunteti cei care nu traiti viata pentru ca vorbiti prea mult despre ea !

Viorelia, astept sa imi explici mai pre limba boului, cum spunea bunul nostru profesor, ce ai gandit tu in acest articol. Si chiar ma intereseaza !

duma spunea...

abia acuma am vzt comentariu , mai intii am scris asa, cam citeva pagini da m-am gindit ca n-are rost sa ma afisez astfel pe acest blog. nu pot decit sa ma incrunt nitel caci ma simt.