miercuri, 20 ianuarie 2010

Elogiul egoismului

Doamne Dumnezeule.. ce este cu unii oameni, bărbaţi în special... !? sau cu mine că sunt aşa de uşor de scos din minţi ... sunt atât de nervoasă încât, pentru prima oară în viaţa mea, aş fi vrut să bat un câine... Nu am făcut-o. Dincolo de faptul că nu aş fi în stare, m-am speriat de mine :((

"Să rămânem prieteni" este cea mai penibilă propoziţie pe care am folosit-o vreodată şi care, îndrăznesc să spun, SE poate folosi vreodată.. De parcă a fi prieten cu cineva este mai puţin sau mai comod sau implică mai puţină dăruire sau admiraţie.. ca orice altceva - ca un job, ca o intimitate, ca viaţa în general.. cere totul şi nu poţi să dai şi nici nu ai să primeşti... nu îmi pot permite prieteni. Ce dacă îşi pot aduce aminte altfel viaţa mea decât pot eu singură ?!

Este atât de complicat să îmi fac griji pentru probleme altcuiva. De abia acum mi-am dat seama că o comoditate însingurată a problemelor mele este mai puţin sfâşietoare.. Abia acum o înţeleg pe mama când spunea "sacrificii".. Nici după mai multe vieţi la rând nu aş putea fi ca ea - aşa.. să mai poţi da, chiar dacă ceilalţi nu încetează să pretindă..

4 comentarii:

cpt. Burcea spunea...

castrati-ma
castrati-ma
sau daca nu
eutanasiati-ma!!!
pentru ca singura vostra problema e a altora!

duma spunea...

:( om vorbi noi cindva despre asta.

Liviu spunea...

"Sa ramanem prieteni !" este propozitia pe care i-as adresa-o oricarei persoane care inseamna ceva pentru mine. Eu am vrut sa raman prieten cu orice fata cu care am avut o interactiune. Si regret mult ca nu s-a putut cu toate, tocmai pentru ca exista "invatatura" din popor ca asta nu se poate. Oamenii in general nu se obosesc sa gandeasca situatiile, ci aplica deja rezultatul "gandit" si transmis de altii.

Pentru cine nu crede ca poti ramane prieten cu cineva dupa o anumita relatie, sunt aici pentru consiliere :P Eu sunt dovada vie ca se poate si pot aduce martorE.

Inteleg, Viorelia, ca articolul tau nu este numai despre ce am scris eu mai sus, dar ... trebuia sa spun si eu ceva !

Viorelia spunea...

@Liviu
Nu cred că este vorba de învăţătură din popor - sau cel puţin eu nu am vrut să subscriu prin post-ul meu la aşa ceva - dimpotrivă!

După percepţia mea, în mod obişnuit, prin prietenie se înţelege mult mai puţin decât alte forme de păstrare a contactului cu ceilalţi. Voiam să spun că toate aceste forme considerate net superioare sunt de fapt forme particulare de prietenie şi că, din păcate, nu ne luăm (şi nu am putea de multe ori din motive obiective) prea în serios prieteniile pentru a fi considerate autentice...

În rest, mă bucur că ai dat exemplul tău:P Aş vrea să pot avea uşurinţa ta în relaţiile cu ceilalţi, dar eu sunt eu, tu eşti tu..

Oricum, ţin să subliniez că aici nu încerc să aduc la cunoştinţă adevăruri absolute, ci numai personale..:)