marți, 7 septembrie 2010

Mi-e dor de tine

Nu mai cred că în control şi raţiune.. sunt pulverizată de atâtea senzaţii în fiecare zi, iar efortul de a medita asupra lor, de a le înţelege, de a le dejuca sau de a le uita.. nu reprezintă decât efectul lor maxim.. totala lor luare în stăpânire. Viaţa nu este decât o convulsie la care nici un corp nu rezistă.

Mi-e teama că sunt prea tristă, deşi râd copios uneori, dar de la o vreme mai mult de una singură...

Când mă bucur, totul culminează cu gânduri despre cum este de fapt să iubeşti, despre cum dragostea este în sine singura formă de viaţă, fie ea fericită sau nu, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă.
Alteori, gândurile sunt mai simple şi mai precise - iubirea este tot o senzaţie de atracţie pe o perioadă mai lungă sau basmic permanentizată ... este inversul unui solenoid - câmpul magnetic al celuilalt care provoacă în tine electricitate.. - şi uneori ţi-e teamă că eşti prea aproape, că ai să arzi fără să mai poţi fii stins, că ai să cazi cu cea mai mare greutate şi ai să striveşti totul, că, fără reţineri, tot binele dar şi tot răul din tine vor ieşi la iveală.


4 comentarii:

Anonim spunea...

uneori cred ca gandim prea mult, analizam prea mult si observam prea mult viata . cred ca poate ar fi mai bine sa o traim mai mult si sa ne oprim din gandit, macar uneori.
si uneori e de ajuns campul nostru magnetic si electricitatea noastra proprie si personala...care ii afecteaza pe cei din jur. just be who you are, you're magnificent anyway :)

cpt. Burcea spunea...

oare de ce razi singura?
doar de ras razi singura?

Viorelia spunea...

@ cpt. Burcea
ai spus sa nu mai vb niciodata cu tine :) dupa cum vezi, ma straduiesc :P

@ anonim
ca sunt magnifica dupa ce mi-ai spus ca gandesc prea mult.. nu am incalzeste cu nimic. am incercat sa explic tuturor celor care mi-au spus ca gandesc preaaa mult ca, daca imi spun asta, pentru mine e mai grav decat cea mai oribila injuratura. Intr-adevar, poate nu e talent la mine ci doar un miorlait, o lamentare penibila, care nu spune nimanui nimic, dar altminterea sa declanseze vreo traire..
Dar, aici eu incerc diverse chestii.. in post-ul asta am incercat ptr prima oara sa topesc ce simt ptr mai multe persoane ca si cum ar fi numai una si sa decelez o mica fateta a dorului.. Ce scriu aici este si un efort de a nu uita cuvintele si de a ajunge cu ele la mereu un alt sens, iar pentru mine.. micul voiaj catre un nou sens e ceva formidabil.

Anonim spunea...

scuza-ma ca scriu asta, dar anonim e o proasta. intra pe blogurile oamenilor si comenteaza unde gaseste ceva interesant. incep sa-i recunosc stilul. ii place sa analizeze si sa se bage in seama. o face sa se simta importanta chiar si cand nu cunoaste oamenii.