Deși n-am mai scris de mult timp, am observat azi că sunt totuși câțiva vizitatori pe zi și am avut un mic moment de panică în care am văzut ceva mai bine decât de obicei vârful aiesbergului meu de iresponsabilitate.
Faptul că scriu acum aici este un alt gest iresponsabil.. ar trebui să citesc pentru un examen care are loc mâine. Am obosit însă să mai fac managementul dezastrelor și visez de o zi întreagă cu ochii deschiși la o lume în care timpul sunt eu.
Este viața pe care o vrem, viața care ne trebuie ? Sau altfel spus.. ne face fericiți ceea ce credeam că ne va face ? Visul ei rămâne totuși cel mai euforic și totodată cel mai relaxant drog până una-alta..
Nu mai pot să mă refugiez aici. Îmi distrage atenția părul care îmi miroase a pâine prăjită, o bucățică de ciocolată dintre taste și toate lucrurile alunecă în pagina cu metoda Newton-Rapshon.. să mă arunc și eu așadar.
2 comentarii:
DA! Nu ai mai scris de mult timp! Te-ai indepartat (de 4.714 ori) fata de performantele blogaresti din anii de-nceput...si acum...ne scrii de gesturi iresponsabile, de alte bloguri anonime... aceste cuvinte ne doare!!
:)))
keep up the good work now (prea multe semne, stiu)
Dragă M.:) mulțumesc ptr. cuvintele frumoase de încurajare:) n-am să scriu blog anonim deși am promis și Ana a notat cu precizie în lista de obiective pentru 2012, pe care, dacă nu o temperam, era scrisă în sânge )) Glumesc, Ana! Nu te supăra pe mine, încerc doar să redau măsura de determinare a caracterului tău :))Să revin, promit să mai scriu și sper să îți placă :)
Trimiteți un comentariu