joi, 6 martie 2008

Despre cum este sa te locuiesti

Omul chiar este superior animalului ? Animalul are doar reflexe, noi avem in plus gandirea... Si daca gandirea era sortita sa fie un reflex si n-a fost sa fie ? In fond noi, oamenii cred ca salivam mai des decat ni se apinde becul...

Uneori avem impresia ca stim tot, ca nimic nu ne va mai surprinde.. inevitabil ajungi sa te intrebi de ce mai traiesti. Totusi viata are darul de a te surpinde oricum cu oamenii care razbat dincolo de aparente. Ador sa mi se intample sa nu am nimic in comun cu cineva, sa cred ca nu imi poate spune nimic interesant, ca nu ma poate intelege si sa imi demonstreze ca este mai pretios decat as fi visat eu vreodata... Am ascultat povesti adevarate despre cum e sa traiesti 2 luni intr-un tren in miezul iernii si al Baraganului ,,in armata la dezapezit" si sa dezvolti o relatie intima cu ... paduchii, despre intrecerile socialiste castigate si premiate cu doar 2 hartii igenice pe saptamana. Nu stiu daca sunt masochista sau nu dar as fi vrut sa traiesc atunci, sa fii trait eu acele intamplari.. poate din dorinta ca identitatea mea sa nu se rezume la sobolanelul mic si roz care traieste pufos in blocurile prefabricate, cu muschii atrofiati si gata sa stranute cum pune piciorul gol pe gresie... Si sunt asa roz uneori ca jungla in care ma strecor nu mai este nici macar urbana pe cale sa devina antiseptica, ci doar virtuala nepiratata si dotata cu bitdefender...

De la ,,nu mai stiu pentru ce traiesc" ajungi rapid la ,,trebuie sa traiesc mai constient", ,,sa nu pierd timpul".. si ajung sa ma oftic ca imi ia 3 minute sa calc bluza de pijama, o ora si jumatate sa scutur praful de pe toata populatia de jucarii de plus pe care mama le pastreaza cu sfintenie acasa... Si pentru ca e martie si se lasa cu cadouri in toate directiile imi permit sa fac o paranteza si sa dau un sfat - dragi baieti, de la 7 ani incolo cand fetele se duc la scoala, in mare nu ne mai jucam cu jucarii... asa ca incetati sa luati jucarii din plus cu orice ocazie. Sunt un fel de bibelouri.. la fel de Made in China. Ultimul exemplar l-am primit anul trecut cand am facut 24 ani... Stiu ca sufar de infantilism, dar vreau uneori sa simt ca ceilalti vad ceva mai mult decat asta in mine.

Nu stiu daca ma repet sau nu, dar azi mi-e clar ca fericirea sta in lipsa compromisurilor si in pasiunile atat de mistuitoare ca devin obiectul ratiunii.

2 comentarii:

aikisan spunea...

Omul este om si animalul animal. Faptul ca am decazut intr-atat incat Darwin sa aibe dreptate, e vina noastra.

Si animalul are gandire, doar alta decat omul, sa-i zicem "irationala".

Multor fete le plac plusarelile. Si.. de ce anume iti calci pijamaua?!

Vizavi de concluzie, sunt de acord cu "fara compromisuri" dar ce intelegi tu prin cealalta?

Viorelia spunea...

Buna, aikisan si multumesc pentru comentarii:) Stiu ca multe din afirmatiile mele de aici sa\unt fanteziste, nu rezista unor argumente obisnuite si sunt criticabile. Ce spun insa aici este ca un experiment, incerc sa imi pastrez mintea fresh.

Si am sa iti dau un exemplu.. Cand aveam 10 ani puteam sa privesc cerul si sa imi imaginez o multime de creaturi si de scenarii. Acum cateva saptamani cand priveam norii nu reuseam sa imi imaginez decat animalele din ,,Busola de aur"... trist, nu ?

Revin la intrebarile tale:
1. imi calc pijamaua ptr ca imi plac pijamalele calcate:D
2. cat despre pasiunile cu adevarat mari care devin obiectul ratiunii - spuneam asta pentru ca cred ca atunci cand intr-adevar iti place ceva, nu iti consumi interesul pur si simplu, ci ti-l cultivi, faci un stil de viata, elaborezi o metoda;... ii porti de grija si te temi atat de mult ca respetiva chestie sa dispara din viata ta ca incepi sa te gantesti cum sa o pastrezi. Acum ca stau sa ma gandesc este asemenea unei calatorii in timp de la epoca consumerista la cea a mestesugarilor.