Sindromul Robert Turcescu la jurnalisti

Este trecut bine de ora 2 si nu am somn. De mai bine de un sfert de ora ma iau in deradere singura gandindu-ma ca ma chinuie atat de mult talentul incat sa deschid calculatorul, lumina, patura de pe mine si sa ma apuc sa scriu.

Nu ma pot lauda cu lucruri marete in ultimele zile. M-am uitat mult la televizor. Bine ca m-am gandit sa fac comunicare ca sa pot sa mai am o scuza pentru asemenea obicei.

Daca as fi vrut ca acest articol in primul rand sa prinda, probabil ca cele 2 paragrafe anterioare ar fi lipsit si as fi inceput cu urmatorul paragraf. Dar nu este decat blogul meu…

Jurnalismul nu mi se mai pare de mult doar o profesie. Dupa atata privit la televizor si la ziare, jurnalistul a devenit o categorie intr-o tipologie umana. Din pacate, una nefericita. Poate va ganditi ca cel mai probabil va aparea, cel putin la un moment dat, macar o trimitere catre OTV sa zicem, insa nu.. OTV este cea mai putin ingrozitoare chestie care ni se intampla in materie de media. Aceasta televizune a avut sa zicem macar decenta insolita de a spune ca este singura televiziune alaturi de poporul roman si ca atare nu vor da nici o stire despre Summitul NATO (probabail nu au obtinut acreditari, dar aceasta este cu totul alta poveste). Nu despre aceasta decenta vroiam insa sa va povestesc. Ca sa nu imi epuizez toate concluziile inainte de a expune orice altceva (eveniment nefericit care se poate intampla ori de cate ori nu scrii pe masura ce gandesti ci abia tu ce crezi ca ai gandit), ma grabesc sa va dau cateva exemple care pe mine m-au socat si mahnit de-a dreptul.

Cazul 1: Invitatul nu se pregateste

Pe 31 martie la Realitatea TV George Becali a fost invitat la o ora tarzie, 23 pare-mi-se, sa isi dea si el cu parerea vis-a-vis de marirea pensilor. Nemultumit de faptul ca nu este lasat sa vorbeasca decat 3 minute si mai ales pentru faptul ca a fost acuzat de moderatoare ca ,,habar n-are” de programul de pensii al partidului sau, Becali s-a ridicat in plina emisiune in direct si a plecat. Pentru cei care nu au vazut emisiunea, trebuie specificat ca nu a plecat inainte de a o numi pe moderatoare o pustoaica care il pune pe el intr-o pozitie atat de neplacuta care s-a deranjat sa vina la 10 seara la ei la emisiune si pe care acum il priveste nevasta facut bumbac. Am avut sentimentul ca Becali stie ca toata lumea il crede prost si ca nu are cum sa ii convinga de contrariul si ca numai nevasta lui mai crede altfel. Ca o impresie generala, la Realitatea TV, invitatii nu sunt ascultati ce spun, sunt intrerupti des ba de moderarotor, ba de publicitate mai ales atunci cand ai impresia ca ideile incep sa curga.

Cazul 2: Invitatul se pregateste, dar tot si-o ia

Enormitatea enormitatilor am vazut-o azi (1 aprilie) la TVR… Ce Povestiri adevarate, ce OTV senzational… Marina Almasan-Socaciu a adus cu japca in acelasi studio reprezentanti ai presei scrise si persoane publice despre care acestia scrisesera lucruri deloc onorante cu privire la viata lor personala. Spun cu japca, pentru ca efectiv fusesera pacaliti ca au fost invitati sa discute despre cu totul alte teme inofensive ci nu despre faptul ca ar avea o relatie nefacuta publica de 2 ani si in paralel cu alta relatie (Laura Lavric si domnul de langa ea) sau despre conflictul cu asociatia de proprietari pe care il are Magda Catone pentru ca si-a facut Pet Shop in apartament. Inainte sa incepa discutiile, Marinei Almasan-Socaciu chiar i s-a reprosat ca au fost mintiti si ea a recunoscut ! A spus ceva de genul ,,nu v-am spus motivul real pentru care v-am invitat pentru ca imi era teama ca nu veti accepta”!!! Ce a urmat, a fost grotesc… Copii care isi acuzau parinti de fata, Serban Ionescu care spunea cu lacrimi in ochii ca si-a luat campii asa dupa ce o ,,distinsa” jurnalista ii reprosa ironic si cu inchipuita sila Magdei Catone ca nu vrea sa recunoasca faptul ca Serban Ionescu a plecat de mai bine de un an de acasa… Si sa nu uit admistratora care tot promuntat pe un ton iritantant ,,pute!” si acel cuvant care vine din grecescul kakos… Invitatii zaceau siderati pe canapele in timp ce ,,doamnele” din gradene luau atitudine…Macar Becali a fost suficient de prost incat sa stie sa se ridice si sa plece atunci cand au inceput sa i se aduca grave prejudicii de imagine la care toti avem dreptul garantat de lege.

Concluzii

Am spus sindromul Robert Turcescu pentru ca el a fost cel care a consacrat modelul show-lui in care invitatii erau pusi la zid si in care se arunca sententios cu … bile. Numai Turcescu ramansese sa spuna adevarul si sa faca dreptate in Romania.. cu bile. Era oarecum elegant si majoritatea temelor erau cat de cat de interes public. Lucrurile au degenerat, puterea exemplului a functionat si iata ca acum avem in plin interval orar 17-18 la TVR 1 discutandu-se sententios in urma unei ample documentari despre relatiile Laurei Lavric ... Nu cred ca avem nevoie de asemenea spectacole si la televizor mai ales pe postul public. Este suficient sa luam personalul de Bucuresti catre Urziceni sa zicem ca sa vedem reglari de conturi pe diverse teme cu spectacolul unei intregi comunitati care face naveta.

Jurnalistul a devenit o specie fara etica. Considera ca nu are nevoie de o etica personala pentru ca el este singurul care lupta pentru morala multimii. Ca atare el poate face orice pentru ca o face in numele celor oprimati, in numele dreptatii…

Inca il mai am viu in minte pe Valentin Stan care aducea injurii grave la adresa lui Basescu in seara aceasta la Sinteza zilei … pentru ca acesta spusese cu o seara in urma ca Adrian Severin ar fi fost sluga semnand Tartaul cu Ucraina. Mai mult decat versatul Ion Cristoiu il scuza spunand ca totusi ce spune Basescu e mai grav si mai injurios la adresa poporului decat injuriile lui Stan doar pentru ca Basescu este presedinte… La asa un cetatean-model care nu poate sa nu faca un circ din fiecare aparitie a sa, un presedinte mai potrivit precum Basescu nu se gasea…

Dincolo de toate aceastea, este alarmat faptul ca oamenii incep sa isi intoarca fata nu numai de la mediul politic ci si de la presa. Sunt doua elemente care articuleaza si mentin identitatea unui stat, insa daca nu mai prezinta interes, mi-e teama sa nu disociem. In fond suntem fragili. Alteori ma gandesc ca singura solutie sta in cresterea economica. Daca oamenii incep sa produca valori, totul se rezolva: demnitatea, mentalitatea, figurile din spatiul public… In acest caz, romanii au dreptate sa se focalizeze asupra dobandirii bunastarii si sa nu dea importanta circului mediatic.