Pentru o viata hamlet

Azi am uitat o carte de la biblioteca intr-un restaurant pe la pranz. Mi-am dat seama abia seara cand ma intorceam catre casa si m-am enervat atat de tare... incat mi-am adus aminte de toate lucrurile din ultima vreme care m-au enervat si pe care le-am trecut cu vederea... cum ar fi ca m-am taiat la deget sau atitudinea anumitor persoane sau alte persoane pe care le-am visat ..., simplul fapt ca le-am visat etc. M-am enervat atat de tare incat am hotarat sa imi uit toate planurile si promisiunile... Dintr-odata, aproape ca nu mai vedeam. Nu mi s-a mai intamplat niciodata asa ceva. Abia din a 3a incercare am nimerit numarul restaurantului. E ok, au gasit cartea ,,cu Cicero" si ma asteapta sa o ridic cand pot. Nici macar nu ma pot aduna sa o citesc pentru ca am descoperit Shakespeare. Spre rusinea mea, nu am citit nimic din el pana acum sau nu imi aduc aminte... m-au intrigat teribil niste discutii la un seminar despre viziunile regizorale de-a lungul timpului asupra Ofeliei.. Ce pot sa spun deocamdata.. Shakespreare este fara-ndoiala ,,Tatal lor". Nu m-a mai pasionat in asa hal o lectura de la romanele roz pe care le citeam in camin cate 3 pe saptamana, numai in sesiune pentru a ne insanatosii creierii (Lucia avea o cutie de televizor plina cu ele la capul patului). Shakespeare este atat de tare incat ma visez recitand din el.

Am avut azi o disputa cu Miha-colega despre povesti... Eu spuneam ca daca voi avea vreodata in grija copii, am sa am grija sa vada stirile de la ora 5 si sa stea cat vor de mult pe internet. Le voi interzice insa cu desavarsire sa citeasca povesti. Povestile sunt numai pentru oameni mari (Mihaela povestea despre cum sacrul se insinueaza in ele..., cand citesti de mic povesti numai sacrul nu il intelegi...). In povesti, ratusca cea urata nu se sinucide, printul nu insala, printesele nu sunt urate (si toate ne credem superbe.. ) si majoritatea nu apuca sa moara. In realitate toti murim... Am un prieten care se viseaza viking in asa hal ca s-a apucat de invatat limbi nordice. Nu se otraveste cand iesim cu bauturi albastre, dar incearca cocktailuri concentrate de ,,pastile de slabit" care nu dau a doua zi mahmureala..

As fi vrut totusi sa stiu pe ce lume traiesc...

PS M-am hotarat sa nu mai merg in cluburi deloc.

Cu 2 titluri de data aceasta; nu reusesc sa ma decid...

Imi place nespus senzatia pe care o ai atunci cand te asezi sa scrii fara sa ai cea mai mica idee despre ce vei scrie. Incerc sa ma conving ca este placut sa scrii, mai placut decat a citi.. si imi este imposibil. Probabil ca am sa abandonez brusc la un moment dat pentru a citi ceva.

Am vazut un film ieri.. de data aceasta nu am sa spun despre ce film este vorba... Am sa spun insa ca am ales sa inteleg din el ca oamenii sunt slabi, neputinciosi pentru sine... incapabili de a face ceva pentru ei, ci numai pentru ceilalti. Doar pentru ceilalti pot fi puternici si in consecinta avem o nevoie de ceilalti ca de aer. Nu este o pledoarie pentru a fi mai ,,umani" aici.. E doar groaza pentru ca acest ,,adevar" survine abia atunci cand te-ai decis sa renunti, sa fii singur, sa fii egoist..

In alta ordine de idei, ce alegi intre o viata fara sens si una ,,imperfecta" ? Cum alegi sa te sufoci ? Sa nu poti sa spui sau sa spui si sa nu te poti auzi nici tu ?

Am sa ma opresc aici.. urmeaza inca o noapte prea scurta, picioarele si mainile de jeleu, masa luata in statiile de metrou, alte ganduri nerostite.. mi-e greu sa imi aduc aminte ce trebuie sa visez. A, da.. trebuie sa ma indragostesc.. asta o rezolve totul.. si genul de iubire care sa nu te mai aduca in pragul tabloului lumii ca un imens budoar - iubirea care sa te faca sa crezi ca mai exista si altceva decat ea.

P. S. Titlul 1: Culmea egoismului
Titlul 2 : Singurul raspuns este acela ca nu exista nici un raspuns.

Fara un titlu potrivit inca

Azi am stat de 3 ori la coada la Posta ca sa pot trimite un fax. A doua oara mi-a fost furat telefonul, a treia oara s-a bagat un domn fix in fata mea sa intrebe ceva si pentru ca era asa de simplu vroia sa rezolve pe loc. Fix in fata mea. Am izbucnit. Dintr-o data nu se mai auzea nimic in toata Posta.

Nu cred ca imi voi lua alt telefon. In fond detest telefoanele. Nu te apropie mai mult de oameni, ci dimpotriva... in medie exista ca sa ti se comunice belele sau ca ce voiai nu se poate etc. Nu este ca in reclame !

Si detest oamenii care nu au curajul sau demnitatea sa moara de foame, de rusine, de dor sau de durere... Nu mai inteleg, de ce trebuie sa fim fericiti?!?! Ce rost are sa mai traiesti intr-o lume stramba la a carei nenorocire ai contribuit?! Am devenit niste sichizofreni care se plimba in lumi paralele pe aceeasi strada. Asa... de parca nu te simte nimeni cand faci vreo prostie, de parca viata ta e mai importanta decat a altora.... Ce rost are sa traiesti numai pentru sine sau doar pentru cativa?!

Si este totusi aceeasi strada!!!

Viata fiecaruia dintre noi ar trebui sa fie importanta numai in masura in care mai inseamna ceva pentru ceilalti...