vineri, 4 decembrie 2009

Imposibila gravitaţie către sine


Câteodata.. viaţa mea este periculoasă. Întâlnesc persoane de care mă îndrăgostesc atât de uşor încât încerc un sentiment vecin cu groaza... aproape că sunt aruncată într-o stare de izolare completă. Mintea şi sufletul mă părăsesc cu totul şi se însoţesc fie cu aerul care mi-a dispărut şi el demult, fie cu cele mai moi noroaie.
Vreau o substanţă sau o ştiinţă care să fixeze totul în mine, să ştiu ce vreau.. să am puterea celui care luptă pentru ce îşi doreşte şi slăbiciunea orbului care nu va mai vedea niciodată ce îi stă în cale.. Vreau această substanţă sau ştiinţă pentru a putea iubi sau măcar pentru a nu mi se părea oarecum auirea ce spun acum. Vreau puterea asumării pe deplin...

Mă ofer, total lipsită de modestie, să pun bazele acestei ştiinţe cu următoarea observaţie ...
Din nou îmi este prea somn. Am să revin sau poate nu.. mi-am adus aminte ! Cred că eşti (de fapt, sunt) îndrăgostit(ă) atunci când îţi pui problema dacă celălalt se poate şi el, la rândul lui, îndrăgosti de tine. Şi dacă nu.. şi dacă nu.. trebuie să renunţ(i). Slavă-Domnului că mai pot simţi ruşinea pentru a putea face posibilă renunţarea..

2 comentarii:

duma spunea...

:(

cpt. Burcea spunea...

SI eu doresc sa contribui la dezvoltarea acestei stiite; Pentru aceasta posteaz urmatoarea lista de sentimente cu care, cei tineri, confunda sentimentul de iubire:
-mila
-admiratia
-simpatia
-...