Omul - rezervatie cu propriile raspunsuri si intrebari

Sunt zile in care majoritatea traficului pe blog vine din cautari. Am avut surpriza unor vizite datorita unor intrebari de genul: ce inseamna sa iubesti (foarte multe pe tema aceasta, in fiecare saptamana de cateva ori negresit), de ce nu ma cauta, dependenta de celalalt sau, si mai tare, ce este omenirea... Cineva chiar a indraznit sa afle pe Google cum sa fii sincer.

Cred ca detin recordul pentru intrebari care in fiecare zi au alt raspuns. Ce inseamna sa iubesti, sa fii dependent sau sa fii om, aflii in fiecare zi si raspunsul este mereu altul... nu e ca si cum si azi si ieri si maine 2+2=4. Uneori ma gandesc cu tristete ca am aflat atatea raspunsuri pentru intrebarile acestea incat uneori nu mi le mai pun. Ma obsedeaza in ultima vreme ideea ca raspunsurile/cunoasterea ma ajunge din urma abia atunci cand este prea tarziu si nu se mai poate face nimic.

Cu toata aceasta presupusa intelepciune inteleg acum mai bine nevoia unei credinte colective care are totusi darul de a te orienta spre fericirea ta individuala. Esti totusi un pic mai ferit stiind de cele 10 porunci, chiar daca le incalci pe toate pana la urma...

In ultimele zile mi s-a intamplat sa fiu intrebata in cateva randuri de mereu alte persoane ce anume sa citeasca... unii din nevoia de a-si spori creativitatea, altii pentru ca este o trasatura pentru grupul din care fac sau vor sa faca parte.. sau pur si simplu din goana dupa idei noi... Am ales sa nu recomand nimic. Chiar daca cineva iti recomanda o carte presupus ,,buna" de pe urma careia sa nu iti para rau ca ai irosit timp sau bani - aceeasi carte este mereu alta pentru fiecare cititor in parte. Iar cartile sunt precum oamenii, poate sunt la fel de multe ca oamenii.. si pur si simplu trebuie sa cunosti multe/multi pana sa gasesti acele exemplare care de fapt te fac sa simti ca iti daruiesc timp...

Acum si pentru acasa

Sunt unele intrebari care mi le pun de ani si nu gasesc raspuns. Una dintre ele este daca intr-adevar este bine sa stim. Spre exemplu daca este bine sa stii genul de cauze care provoaca schizofrenia, poti sa controlezi gandurile in asa fel incat tu sau altii sa nu ajungeti acolo ? Ce faci atunci cand ai impresia ca toata lumea are ceva cu tine ? Sau atunci cand nu reusesti sa iti consumi dramele, banale de altfel pentru altii, dar pe care tu nu le intelegi decat uitandu-le ?

Daca ar fi spus altcineva ce am spus eu mai sus, m-as fi simitit deja coplesita. As aprecia daca ar tace si ar face ceva. Nu stiu in miezul carei culturi ma aflu, dar aici oamenii se apreciaza dupa fapte, nu dupa vorbe. Reciteam azi cursul de Semiotica pentru a face felul licentei odata, si la un moment dat se spune ca daca Renasterea a pus fizica deasupra metafizicii, atunci epoca moderna a pus discursul (cuvantul) deasupra a orice - mai precis stiinta, arta sunt doar tipuri diferite de discursuri, filozofia - analiza discursului.. si apoi erau enumerate in ordinea evolutiei conceptiile asupra limbajului. Forma incipienta a fost cea cuvantului-semnal, menit sa provoace declansarea unei actiuni, apoi conceptia demiurgica - cuvantul creator de realitate, simbolurile cu realitatile lor paralele... OARE ? Eu cred ca suntem in acelasi punct al inceputului, al cuvantului-semnal. Toata preocuparea noastra pentru discurs, pentru ,,ce vrea sa spuna" ne-a dus pe pista in care decodificam rapid si luam o pozitie. In fiecare dintre noi zace un mic psiholog care se congratuleaza zilnic ca a reusit sa inteleaga precis ce vrea celalalt cu ce spune. Iar cei carora li se intampla sa aiba vocatia discursului sunt compatimiti ca altceva nu mai stiu sa faca.

Sa zicem ca sunt multe motive pentru care se poate spune ca lumea aceasta este inechitabila (nedreapta este prea grav spus).. si eu sunt la fel - tot in paranteza; azi stiu ca este asa pentru ca am observat ca ne place fiecaruia sa fim noi insine, sa spunem ce gandim, sa eradicam cenzura si cu formele ei benefice, dar nu suntem in stare sa apreciem aceasta in ceilalati, ci mai degraba ii apreciem pentru gradul inalt de retineri, de prezenta prin absenta, de spectator, de civilizare.

Despre cum este sa te locuiesti

Omul chiar este superior animalului ? Animalul are doar reflexe, noi avem in plus gandirea... Si daca gandirea era sortita sa fie un reflex si n-a fost sa fie ? In fond noi, oamenii cred ca salivam mai des decat ni se apinde becul...

Uneori avem impresia ca stim tot, ca nimic nu ne va mai surprinde.. inevitabil ajungi sa te intrebi de ce mai traiesti. Totusi viata are darul de a te surpinde oricum cu oamenii care razbat dincolo de aparente. Ador sa mi se intample sa nu am nimic in comun cu cineva, sa cred ca nu imi poate spune nimic interesant, ca nu ma poate intelege si sa imi demonstreze ca este mai pretios decat as fi visat eu vreodata... Am ascultat povesti adevarate despre cum e sa traiesti 2 luni intr-un tren in miezul iernii si al Baraganului ,,in armata la dezapezit" si sa dezvolti o relatie intima cu ... paduchii, despre intrecerile socialiste castigate si premiate cu doar 2 hartii igenice pe saptamana. Nu stiu daca sunt masochista sau nu dar as fi vrut sa traiesc atunci, sa fii trait eu acele intamplari.. poate din dorinta ca identitatea mea sa nu se rezume la sobolanelul mic si roz care traieste pufos in blocurile prefabricate, cu muschii atrofiati si gata sa stranute cum pune piciorul gol pe gresie... Si sunt asa roz uneori ca jungla in care ma strecor nu mai este nici macar urbana pe cale sa devina antiseptica, ci doar virtuala nepiratata si dotata cu bitdefender...

De la ,,nu mai stiu pentru ce traiesc" ajungi rapid la ,,trebuie sa traiesc mai constient", ,,sa nu pierd timpul".. si ajung sa ma oftic ca imi ia 3 minute sa calc bluza de pijama, o ora si jumatate sa scutur praful de pe toata populatia de jucarii de plus pe care mama le pastreaza cu sfintenie acasa... Si pentru ca e martie si se lasa cu cadouri in toate directiile imi permit sa fac o paranteza si sa dau un sfat - dragi baieti, de la 7 ani incolo cand fetele se duc la scoala, in mare nu ne mai jucam cu jucarii... asa ca incetati sa luati jucarii din plus cu orice ocazie. Sunt un fel de bibelouri.. la fel de Made in China. Ultimul exemplar l-am primit anul trecut cand am facut 24 ani... Stiu ca sufar de infantilism, dar vreau uneori sa simt ca ceilalti vad ceva mai mult decat asta in mine.

Nu stiu daca ma repet sau nu, dar azi mi-e clar ca fericirea sta in lipsa compromisurilor si in pasiunile atat de mistuitoare ca devin obiectul ratiunii.

La pescuit

Mai am putin si implinesc un sfert de secol si inca mai am fantezii cu pestisorul fermecat care vine si implineste 3 dorinte.

De obicei ma gandesc ca am sa trisez... 3 dorinte implinite nu sunt suficiente, asa ca prima dorinta va fi sa mi se implineasca alte 1000... Numai ca intr-una dintre aceste dimineti m-am trezit gandindu-ma ca nu vreau decat atat: sa am o logica infailibila. O logica care sa ma ajute sa ies bine in orice situatie dar si in ansamblu. O logica care sa respecte toate regulile contradictorii.. Paff - acum imi dau seama ca logica infailibila nu este insa decat acest pestisor fermecat capabil sa apara numai in povesti sau in vise... Dumnezeu spre exemplu poate fi o logica infailibila, dar pentru mine insa ramane un concept prea stramt.

Oamenii se schimba de la o zi la alta. Si ei si eu suntem mereu altii. In consecinta credeam candva, corect ce-i drept dar total contraproductiv, ca fiecare om are logica lui legitima. Eu, spre exemplu, credeam ca dezvolt logica omului indragostit... Alteori sper intr-o logica majoritara, unificatoare si atot-aducatoare de fericire...

Cred ca putem diseca fiecare astfel de logica intr-o serie de afirmatii, o alta intr-o serie de negatii si alte combinatii infinite, insa, salvator, temele lor de referinta raman aceleasi:)

Cred ca am sa continui sa pescuiesc totusi...

Scara pisicii

13:00 Salon de beauty...
Nicaieri nu te simti mai in siguranta ca aici. Aici faci parte dintr-un trib de amazoane care alearga in toate directiile in plin proces de transfigurare de dupa desfigurarea fiecarei zile... Usile nu pot sta inchise ci mereu lipite de perete indiferent ca esti partial sau total dezgolita - nu exista secrete... Linistea confesiunilor iminente (da, aici esti mai relaxata si mai sincera decat la spovedanie ...) este perturbata de patroana intreg lantului care vrea si ea ,,o mustata". Esti abandonata - cosmeticiana se precipita sa intinda cu grija pe buza superioara si pe barbie pasta calduta in timp ce ,,stapana" in plenitudinea personalitati sale incepe sa isi dea ochii peste cap spunand: ,,atat de mult pe barbie?! vai de capul meu... o sa imi creasca si intre t..e ". Ei da, de aia se ingramadesc tinerele dragute sa mearga la facultatea de pr... in asa conditii , business-urile romanesti au nevoie disperata de imagine puternic cosmetizata...

18:00 Opera ...
Nu am mai fost niciodata la un concert aniversar. Dupa primul act se aude o voce care spune ca maestru Eduard Tumagian, cel omagiat, nu se simte bine si ca isi cere scuze ca nu poate presta pe masura fortei si talentului sau. Dupa inca un act cand iese pentru aplauze, da semne vizibile de stare proasta si ma gandesc cu groaza ca nu vreau sa asist totusi la un eveniment in premiera, o dubla comemorare sau altceva... Rigoletto este un spectacol trist, exceptand poate aria cantata de Ducele de Mantua pe care toata lumea o stie - la donna e mobile, qual piuma al vento... Concluziile sunt doua si anume: (1) femeile iubesc in prostie, din prostie, cu prostie (eventual mor pentru asta) si barbatii tot .... ,,mobile" ne cred si (2) razbunarea nu numai ca este arma prostului dar nu poate avea efect decat asupra celui care o pune la cale... Ar fi fost bine daca ne aduceam aminte de asta si eu si Ile acum cateva saptamani cand am descoperit masina lui Mihnea intamplator prin centru, noaptea si noi, pline de euforia faptului ca ea a 2a zi pleca din tara si doar nu avea sa o caute Interpolul pentru asta... ne-am decis sa ii desumflam cauciucurile. Spre fericirea universala nu am reusit... Mihnea a aparut pentru prima oara fara sa imi doresc asta si asa ca am ramas doar cu un capacel amintire... A, da si Ile a trecut testul.. a demonstrat ca este o prietena adevarata exact ca in filmele americane care nu sunt decat niste reclame lungi de la un capat la altul pentru stilul de viata de peste Altlantic.

ora 22:00 Fire Club...

Cum Ile nu mai este sa mearga in Fire, am ramas doar eu cu Ana... Ile promite ca se va distra insa si ea in acelasi timp cu noi pentru ca tipele cu care sta dau petrecere si fac punci ca-n aceleasi filme americane... Revenind pe meridianul nostru, Ana de data aceasta isi aduce pietenul proaspat recastigat pentru care noi am suferit impreuna cu ea, si gasca lui... Tipii sunt mereu aceeasi.... malitiosi si pseudo-civilizati in preajma fetelor care nu le plac si mielusei in preajma tipelor bune. Mai e cineva nelamurit de ce fetele nu se prea inteleg in general?! Barbatii au marul discordiei integrat default... Of, mi-e dor de vremea in care nu stiam nimic despre barbati si mai credeam in ei... Raportul de forte este rapid echilibrat pentru ca o zaresc pe Bianca intr-un grup numai de fete;;) care stiu prea bine sa se distreze...:)

Concluzia este urmatoarea: femeile nu se ,,masculinizeaza" de ieri, de azi ci de la inceputul istoriei. Conform Quo Vadis (Henryk Sienkiewicz), barbatii romani se epilau in mod curent, acum numai noi insa facem asta cu predilectie; costumele barbatesti din opera lui Verdi despre care v-am pomenit mai sus presupuneau niste pantaloni stramti, cizme inalte peste genunchi care noua ne vin atat de bine azi.., iar in cluburi... fetele beau bere si sunt foarte exuberante, pe cand baietii stau cuminti, beau cola si susotesc... Sa fie Suie Paparude cu A fost odata , nu?!;;)

Marul uscat

In incercarea mea de a ma lamuri odata pentru totdeauna cum este cu tipurile de cutremure m-am trezit citind despre miturile cutremurelor. La greci cutremurele se intamplau pentru ca Atlas se tot fataia cu Pamantul pe umeri, in Extremul Orient Pamantul statea pe un peste (cea mai desteapta si intuitiva versiune, pentru ca in timpurile moderne consideram ca plutim pe o masa de roci mai putin dense), amerindieni pur si simplu stateau pe o broasca testoasa, iar japonezi isi imaginau niste viermi imensi care rascoleau Pamantul. Cand siberienii au descoperit prematur niste oase de dinozaur au crezut ca in sfarsit a murit monstrul provocator de cutremure...

Apoi urmeaza teoriile conform carora fierul si nichelul migreaza catre nucleul dens si dur al Pamantului lasand sa se ridice materia mai putin densa si formand relieful asemenea unui mar uscat. Pamantul ramane foarte viu insa... in plina metamorfoza numai daca ne gandim la faptul ca fiecare eruptie din dorsala atlantica face posibila inversarea polilor (Cutremure de pamant - Mandrulescu, Nicolae - Ed. Tehnica, 1991).

Ideea cum ca trebuie sa existe cladiri stabile si rezistente mi se pare dintr-o data absolut de basm. Noroc ca ne gandim ca le construim pentru maxim 500 ani... Acum visez la niste case din guma de mestecat, care guma sa fie numai din siliciu ca dupa spusele profei de chimie din anul II este cel mai stabil element si catre el evolueaza tot Universul... Asadar niste case moi si elastice pe care sa le modelam in fiecare zi altfel si in care sa ne cuibarim ca niste molii pufoase...

Acum cateva zile a trecut istoric prin existenta noastra ultimul examen de structurile metalice multietajate... Una dintre probleme presupunea sa propunem un sistem structural pentru o cladire de 20 etaje cu o suprafata a bazei de peste 1000 mp la Brasov. Cand am vazut Brasov, pentru noi toti a inghetat timpul... Tot ce presupune Transilvania este ca de pe alta planeta.. nu intra niciodata in discutie decat ca este mai simplu sau ca acolo se permit tot felul de nastrusnicii gen plansee din caramizi... Asistentul care era pus sa stea cu ochii pe noi ne-a zis sa ne calmam ca acolo este seismicitate moderata si ca nu conteaza unde este... ci mai degraba alte aspecte din datele de tema... Cateva ore mai tarziu cand discutam cu proful titular de curs lucrarea mea, se plangea ca nimeni nu a tinut cont ca este la Brasov si sa fi propus ceva anume pentru faptul ca ,, se construieste la Brasov si acolo este asa si pe dincolo". Asistentul care statea langa mine incepuse sa rada infundat... Deci... vreau sa fiu o molie pufoasa...

Awake

Ma simteam destul de apropiata de tema acestui film si inca inainte sa apara in cinema am citit destul de mult despre el. Ma hotarasem sa nu il vad pentru ca, desi mi-a fost si mie scoasa inima afara, bagata la loc si am reusit sa ma si trezesc cu putin inainte sa inceapa totul, cred in puterea mai mare de sugestie a filmelor decat in cea a realitatii. Artur insa a insiruit niste situatii in asa maniera ca am ajuns totusi sa il vad:)

Ca o paranteza, mesele noastre de operatie nu sunt atat de prietenoase ca cele din film. Sunt asemenea unor cruci metalice, stai cu bratele intinse, legate si, in cazul meu, rosii de sange dincolo de bandaje pentru ca ,,nu am vene".

Jessicai Alba ii vine de minune rolul, Skywalker este adorabil si filmul sfarseste ca oricare alt film american obisnuit. Adica cei buni scapa, cei rai scapa cu viata, numai cei care oscileaza intre bine si rau in viata sunt cei sacrificati (omul este sacrificat pentru supraom). Asadar filmul ramane unul SF pentru ca te obliga sa iti critalizezi o morala - alegi sa fii bun sau rau - uman nu ai cum sa fii... Cred ca tot procesul acesta de dirijare a constiintei ramane unul de manipulare intr-atat incat faptul ca eu ma gandesc acum ca este manipulare este doar rezultatul altei campanii de manipulare. Cea din urma o vom putea intelege probabail atunci cand nu va mai atat de mare importanta.

Dincolo de toate acestea, cred ca totul se intampla pentru binele oamenilor, numai ca unii nu inteleg suficient de bine ce trebuie sa faca...