miercuri, 15 august 2007

De ce se perpetueaza specia umana

Nu demult citeam despre ce spusese Socrate referitor la fericire - cel care stie ce este bine va face ce este bine.

Cu alte cuvinte, daca faci ceva contrar principiilor , a ceea ce este bine, nu ai cum sa fii fericit. Cand am citit acestea, mi s-a parut ca am aflat cel mai pretios lucru din toata existenta mea de pana acum.

Au trecut aproape 2500 ani de atunci. Oamenii l-au luat in serios pentru atat de multe lucruri pe Socrate. Civilizatia occidentala pana la faptul ca se acorda mai multa atentie pregatirii realiste in scoli ii sunt acum imputate.

Cu alte cuvinte, fericirea noastra este conditionata de cunoastere. Principiile inseamna valori. Si fiecaruia dintre noi ii este circumscrisa cel putin o valoare - unii traiesc ca sa faca bani, altii ca sa vada lucruri frumoase, pentru altii cel mai important este ca lucrurile sa fie drepte, pentru altii morale. Acum stau si ma gandesc daca mai face cineva lucruri morale pe lumea asta... mi-e greu sa gasesc un exemplu.

Mi-e teama ca ajungi sa fii fericit abia atunci cand actul tau corespunde tuturor valorilor si cum abia ne reveinim dupa dezbinarea lor... mi se pare imposibil... Ma intreb daca ne ajunge o viata de om pentru a face macar un lucru care sa corespunda tuturor exigentelor ? Singura chestie simpla care imi vine in minte e sa te apuci sa faci un copil. Doar pe el mai poti sa il faci sa fie destept, frumos, sa creada in Dumnezeu, sa faca bani, sa fie drept s.a.m.d. Si cand el va obtine toate acestea cel putin mai mult decat tine, poti sa fii fericit.

Parintii mei nu cred ca au descoperit smecheria asta - m-au lasat de-a dreptul de capul meu sau pur si simplu nu se mai inteleg cu mine... ce e ciudat ca atunci cand ma gandesc la ei, chiar ma simt fericita.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Fericirea, starea de bine... intr-adevar motiv de nesomn si de chinuire a gandirii. Zici ca Socrate considera ca fericirea consta in a face ce este bine. Iarta-ma dar aceasta afirmatie ma face sa stramb din nas un pic si chiar sa ma bufneasca rasul. Fericirea nu se "conjuga" cu verbul "a face" ci cu verbul "a simti". E o stare ce se confunda cu amortirea tuturor simturilor si lasa loc unui fel de zbor, unei fel de abandonari. "Fericirea exista atunci cand dispare indoiala". Singura problema reala legata de aceasta "fericire" (echivalenta cu "starea de bine") este ca trece prin tine ca trenul prin gara... 3 minute si gata! Cat despre moralitate... mult, prea mult de dezbatut...

AW spunea...

happiness is overrated..?? or is it? I don't think you can really put your finger on it, say it's this orgasmic unearthly feeling that rises you from your grave to resurrect in a better, fulfilled happy person... nor is a text book definition of comfort, success, achievements and HVAC in the hot summer... it's just there!
Might just pass you by when you win a poker game, or meet a nice partner.. maybe a struck of love at first sight...Happiness is all of that and more, and surely a lot less if you analyze it too much without letting it in whenever it passes...