luni, 13 august 2007

Marketing personal sau cum m-am apucat din nou de licenta

Draga Ile, imi pare rau ca te-am corupt cu muzica si noptile prin cluburi, cu poeziile citite pe terase, cu discutii interminabile despre ,,celalata specie", ,,masculul" sau mai nou, ,,nenumitul". Azi am impresia ca e formidabil sa fii inginer. Ca asta e raspunsul tuturor intrebarilor si problemelor mele. E o meserie onorabila, nu mori de foame si iti pastreaza creierul sanatos.

In clasa a 12a cand incepusem sa iau mediatii, am descoperit proprietatile miraculoase ale matematicii. Ecuatiile sunt mai simple ca oamenii. Ecuatiile sau probleme tehnice rezolvate dau cele mai mari satisfactii. De fapt ecuatiile au solutii, oamenii nu. Oamenii sufera in timpurile noastre de maladia marketingului personal. Trebuie sa fii coerent, sa ai un mesaj, sa te ajustezi nevoilor celorlati sau sa le creezi una. Si desi teoria brandului ar trebui sa ne rezolve pe toti, sa ne fac fericiti, nu e asa.

Mi se pare ca ne confruntam de fapt o dilema de genul ,,ce a fost mai intai - oul sau gaina?"Cine trebuie sa satisfaca mai intai nevoile celuilalt ca totul sa fie bine ? Si faptul ca tu ma apreciezi acum intr-adevar facandu-ti pe plac, ma face 100% ,,fericit" si ma face sa ma simt implinit ?

Ceilalti de fapt nici nu vor sa auda solutiile tale. In fond avem cu toti aceeleasi probleme ce tin de sufletul nostru. Si pentru ele cred ca se gasesc solutii mai greu decat pentru cancer. Ce le poti spune tu si ei nu stiu...? In fond nu faci decat sa inmultesti sirul neintrerupt de intrebari. Si ei vor ca tu doar sa ii faci sa uite. Sa ii amuzi. Si eventual sa fii de succes. Sa nu cazi in capcana in care au cazut si ei. Ei vor doar sa isi vada suferinta si problemele dispretuite si luate in gluma.

E clar... nu trebuie sa fii numai un brand, trebuie sa fii un entertainer...

Cum eu simt ca am esuat cu raspunsul pentru intrebari, talent artistic nu am, desi asta cred ca mi-as fi dorit cel mai mult... ar fi mai bine sa incetez cu arsul gazului de pomana si sa fac si eu bine lumii. Sa ma fac inginer odata... Nu vreau sa las oamenii sa moara sub daramaturi:)

2 comentarii:

Anonim spunea...

cred ca pentru noi, inginerii in devenire, nu este suficienta o motivatie, ci si o gandire (meditare daca vrei) la ceea ce reprezinta un mic inginer structurist dupa fac. Eu unul, nu ma gandesc sa profesez cu adevarat inginerie dupa (si cand) voi termina, pentru ca imediat in zboara gandul la implicatiile ulterioare...responsabilitate, efort depus pentru monitorizarea lucrarii, sustinerii oricarui punct din analiza ta si desigur, posibile nenumarate reveniri in calcul (...) overwhelmed

Viorelia spunea...

Awe, si ce facem atunci?:( Incotro sa lasam vatul sa bata in panzele noastre ? Oricum, asa m-a amuzat ,,un mic inginer structurist dupa facultate". Tu stii mai bine ca esti deja in campul muncii. Mi-e mila de cei care vin si nu stiu ce ii asteapta dupa... nu dupa admitere la facultatea la constructii, ci dupa ce reusesc sa o termine. Cred ca trebuie sa fie proba eliminatorie ceva de genul... sa vedem daca reusesti sa mori cu noi de gat sau nu...